Dincolo de oamenii care apreciază cu adevărat ce mai fac eu pe aici, pe interneți, există două categorii aparte de „admiratori”.

Prima. Cei care îmi spun că admiră foarte mult ce fac și că îmi apreciază mult munca, dar nu mi-au dat niciodată în viața lor vreun like sau vreun share, n-au avut niciodată vreo reacție la ceva scris/postat de mine. Și când zic niciodată, apăi e chiar niciodată.

De fiecare dată când m-am intersectat cu vreunul din ăsta, i-am dat pe loc unfriend. Pe sistemul „dacă tăcea, filozof rămânea”.

Probabil o să vă întrebați nedumeriți „dar la ce te ajută like-urile sau reacțiile lor?’’. Iar asta e ca și cum ați întreba un actor „la ce te ajută aplauzele”, ca și cum ați întreba un cântăreț „la ce te ajută să cânte publicul odată cu tine?”.

Te ajută să înțelegi că oamenilor CHIAR LE PLACE ceea ce faci. N-oi fi eu nici actor, nici cântăreț, nici prea talentat, dar și eu și ei trăim din același lucru: modul în care publicul apreciază (sau nu) ceea ce facem.

A doua. La următorul nivel sunt cei care spun că admiră foarte mult ce fac și îmi apreciază mult munca și care, pe lângă că nu mi-au dat niciodată vreun like și nu au interacționat vreodată cu ce fac eu, ar avea nevoie să-i ajut cu ceva. Gen, cu niște promovare de produse sau servicii. Gratis, desigur.

Că așa-i arăți unui om că-i apreciezi foarte mult munca și ceea ce face, spunându-i că munca lui nu valorează nimic. Pentru că, oricum ai lua-o, din orice parte te-ai uita, cam asta înseamnă când îi ceri cuiva să muncească gratis pentru tine: îi arăți că nu dai nici doi bani pe munca lui.

Gata, m-am răcorit. De multă vreme voiam să scriu asta.

surs foto: freepik.com