Eram la volan, mă duceam spre Munchen, și-i dădeam tare că n-aveam de gând să mă opresc nicăieri. Nu că n-aș fi vrut, dar singurii bani pe care i-ai fi găsit pe la mine prin buzunare de-abia îmi ajungeau să mănânc și să bag benzină. Așa că, între să dorm în vreo parcare de prin […]
În această viață am fost la o singură conferință de presă susținută de un politician și mi-a venit să vomit, să fac atac de apoplexie și să omor pe cineva, toate astea în același timp. Omul fusese ministru măcar într-un guvern post-decembrist (dacă nu cumva chiar în două), guvern în care n-a făcut nimic în […]
Pe vremea când radarul uman încă nu era radar uman (adică era, dar n-aveam de unde să bănuiesc asta) și se mulțumea doar cu statutul de cea mai mișto femeie din lume, m-a invitat într-o seară să mâncăm la ea. Probabil voia să mă testeze, voia să se asigure, fără eventuali martori, că nu cioflăi […]
Ce, vă plângeți cumva c-a venit frigul? Să nu v-aud. Când era cald nu vă convenea, acu’ răbdați și voi niște friguleț. Hai, că în nici 5 luni se face cald la loc. Dincolo de orice glumă, sunt la un pas de depresie la gândul că vine iarna. Serios, îmi vine să-mi iau câmpii și […]
Mâine trebuie să vină doamna Flory de la curățenie. Mai bine zis, trebuia să vină, c-am sunat-o acum să-mi confirme ora și m-a anunțat că nu vine. La telefon m-am comportat totuși ca un bărbat, dar cum am închis, mi-au dat lacrimile și m-au năpădit întrebările existențiale.
Am avut norocul (sau ghinonul, depinde din ce unghi privești) să asist la două răsturnări de situație spectaculoase în țara asta. Prima a fost în ’96, când a fost ales Emil Constantinescu președinte și s-a ieșit în Piața Universitătii de bucurie. Pentru că era prima dată, după revoluție, când românii se scuturau de rămășițele fostului […]
În Normandia n-am prea văzut, probabil din cauză că soarele e mai rar la vedere prin zonă, dar în sudul Italiei era plin de case cu panouri solare pe acoperiș. Cred și eu, la cât soare au ăia acolo, trebuie să facă ceva să-l pună să producă și altfel, nu numai scoțându-le din buzunar turiștilor, […]
Dacă n-ar fi existat Facebook-ul, probabil n-aș fi ajuns să nu-i mai suport, dar uite că ușor-ușor mi s-a luat și nu mai pot cu ăștia care, o dată la două propoziții, trebuie să bage un „al meu” sau „a mea” când se referă la cei cu care sunt într-o relație. „Al meu a mers […]
Când am început să scriu pe blog, în 2013, online-ul românesc gemea de bloguri, blogușoare și blogulețe, dintre care aveam măcar vreo 15-20 pe care le citeam, dacă nu zilnic, măcar o dată la două zile.
Auziți, am și eu un soi de dilemă morală. În imaginile de mai jos apar niște copii care strâng semnături. Nu bag mâna în foc, dar în poze pare că se vede sigla usr-ului. E cineva pe-aici care știe ce zice legea referitor la această chestiune? Gen, dacă e ok să pui copiii să strângă […]
Acum, c-a ajuns toată lumea acasă, zic să lăsați orice făceați si să investiți un minut și jumătate în spotul de mai jos. Vedeți, de-asta îmi place mie publicitatea, pentru că uneori vezi câte un video din ăsta (mulțumesc, @didina) și nu poți decât să-ți scoți pălăria în fața ăluia care a avut ideea.
