Am făcut întindere la deget de la câte block-uri am dat celor care în timp ce mă înjurau, după postarea referitoare la furtuna din vestul țării, susțineau sus și tare că „n-ai cum să te pui cu natura” și mai ales celor care dădeau ca exemplu uraganul Irma, motivația fiind: „uite, și la americani au murit […]
E posibil să fim cel mai curajos popor din lume. N-ai cum să nu crezi așa ceva despre un neam a cărui baladă națională este Miorița. Așadar un popor care practic face pipi pe ea de moarte, în schimb ține geamurile și ușile închise ca să nu cumva să moară din pricina curentului. Ce dovadă […]
Tot văd pe interneți o grămadă de publisheri, de influenceri care scriu fără diacritice și, personal, nu înțeleg de ce fac asta. Mă rog, înțeleg, motivul principal ar fi lenea, ceea ce nu cred că-i ajută deloc să se justifice. Așa că am să las aici cele trei motive pentru care cred eu că diacriticele […]
Merg chiar în fața mea. Ea e… Nu, de fapt, ea nu mai e, a fost. Cândva, nu foarte demult, frumusețea a trecut tangențial pe lângă ea și-a ratat-o la mustață. Iar acum e doar umbră din ce-ar fi putut să fie. A rămas doar o șoricuță micuță, slabă, cu mâini muncite, care se uită […]
România. Secolul 21. Piața Berzei. Autogară. Aștept mașina de Galați. N-a venit încă. Lângă mine, o hardughie de autocar, ce pare mai degrabă un autobuz care se pregătește de ceva vreme de casare, așteaptă cu motorul pornit să urce pasagerii. Șoferul îi contemplă cu un aer semi-dezgustat. E clar că și-a ales greșit meseria. Ar […]
Ca să continuăm seria „ce mă mai enervează pe Facebook„, trebuie s-o zic și pe asta. Mă ia efectiv greața când văd statusuri de genul: „Bunica mea cea bună și sfântă a plecat dintre noi azi. De-acum ochii ei blânzi nu-mi vor mai lumina niciodată serile de mai. La revedere, bunico, să ai drumul lin!” […]
Scurt, despre o chestie care mă scoate din minți pe Facebook aproape mai rău decât scrisul agramat sau cel fără diacritice. Vorbesc despre statusurile sau comentariile în care semnele de punctuație sunt puse după reguli neștiute de nimeni sau, cel mult, știute de ele însele. Nu vă prindeți despre ce zic? Păi,despre situația în care […]
Nu știu cum stă treaba la voi, dar la mine e clar, îmi place mult mai mult să merg la teatru decât la film. De fapt, în ultima vreme sunt extrem de reticent referitor la ce se întâmplă prin cinematografe. Din două motive. Primul: nu te poți baza pe trailer-uri. Mi-am luat țeapă de nenumărate […]
Prin lumea teatrului bucureștean circulă un fel de legendă urbană. În sensul că nimeni nu poate să spună c-a fost de față când s-a întâmplat, dar toți jură că e reală. Până la urmă, nici nu mă interesează, e prea mișto ca să nu v-o las aici. Așadar, se făcea că într-o preafrumoasă și liniștită […]
LATER EDIT-URI 1) A apărut și știrea asta conform căreia, un comisar de la Protecția Consumatorului s-a dus în această dimineață la Odorheiu Secuiesc unde a solicitat în limba română să fie servit și povestea s-a întâmplat identic! A fost refuzat! 2) Mîndruță zice niște chestii despre ce nu apare pe filmare. 3) Comunicatul Kaufland. ………………………………………….. […]
Ce facem noi când avem un job de corporatist la o multinațională, mergem cu mașina la birou și ne e lene să ne trezim astfel încât să ajungem la muncă la o oră care ne-ar permite să găsim un loc de parcare în apropierea clădirii unde lucrăm? Că doar n-o să comitem sacrilegiul de a […]
