V-am rămas dator cu povestea lui Dorin, artistul fotograf care a mers cu mine în mașină spre Timișoara, la JazzTM. Vă ziceam că eram patru în van: eu, “hipsterițele prețioase” și dumnealui.

Mno, cum să vă explic eu că era Dorin? Știți voi genul ăla de oameni care pot să tacă și câte o jumătate de zi fără probleme, iar când în cele din urmă scot ceva pe gură, zic câte un “mhm”? Ei, fix așa era. S-a urcat în mașină și prima oară a grăit când deja trecusem de jumătatea autostrăzii spre Pitești. N-o făcea nici atunci, dar a fost nevoit. Oprisem la o benzinărie și n-a reușit să-și cumpere de mâncare prin semne. Chestia e că una dintre fete, cea care stătea lângă el, tot încerca să-l țină de vorbă. Și dialogul lor decurgea cam așa: la douăsuteopzecișitrei de cuvinte rostite de ea, catadicsea și Dorin să dea din cap sau cel mult să rostească un “da”.

Dar dincolo de toate astea, omul era tot un fel de hipster boem, moldovean veritabil (de dincolo de Prut), student la producție de film (sau regie, am uitat, că am și eu o vârstă), pasionat de fotografie și angajat la o terasă (tot hipsterish) din București. Terasă de unde reușise cu greu să-și ia liber ca să vină la Jazz. Ba, mai făcuse și un schimb de tură (o să vedeți voi de ce v-am zis asta).

N-am reușit să-l scot din ale lui până n-am pronunțat cuvintele magice “îmi place Delia” (nu mă-ntrebați, nu știu cum am ajuns la mărturisiri din astea compromițătoare). Abia de la acest moment am constatat că taciturnul avea și umor. A început hipsterache să facă mișto de mine și de gusturile mele muzicale, de se zguduia mașina de la râs. Mă rog, să trecem peste, că nu asta voiam să vă povestesc.

Odată ajunși la Timișoara, noaptea târziu, Dorin a dispărut și nici că l-am mai văzut la față până în ultima zi, duminică. Ocazie cu care aveam să mă dumiresc și de ce.

Ne strânsesem în fața hotelului, așteptam să ne adunăm toți ca s-o cam luăm din loc spre București. Și apare Dorin. Cu două fete. Frumoase. Hmm, îmi zic pă interior, ce face ăsta frate? Nu făcea nimic. A pus bagajul jos și și-a aprins o țigară. Moment în care au început negocierile. Mai exact, cele două fete se rugau de el să nu plece: “Hai, mai stai! Te rugăm, nu pleca! Îți cumpărăm noi bilet de tren și pleci mâine”. Ăsta, nimic, era de neînduplecat: “Nu pot, mă dau ăia afară de la serviciu dacă n-ajung mâine dimineață la muncă”. Vorbea cu pereții. Tot ce auzea era: “Mai stai, mai stai”. În plus, una dintre ele îl strângea în brațe de ziceai că se pregătește de plecat pe front. Eu deja mă uitam la om cu alți ochi.

Moment în care mai apar încă trei tipe, tot frumoase, care se alătură celor două deja prezente. Băejnebun, m-am așezat mai bine pe scaun, să fiu sigur că nu mă prăvălesc. Astea nou-venite, cu aceeași placă: “nu pleca, nu pleca!”. Ca să nu tac ca prostul și să nu-mi înghit limba de uimire, am zis să intervin și io: “Dorine, faci cum știi tu, dar sfatul meu e să rămâi. Dacă vrei, sun eu la tine la muncă și le zic c-ai pățit ceva nasol”. Nu c-aș da pe-afară de altruism, da’ în situatii din astea parcă-ți pare rău să vezi cum se ratează oportunitățile. Dorin, nimic, neînduplecat.

Plecăm spre mașină, care era parcată 100 de metri mai încolo. Dorin, cu ceata de cinci fete după el, care mai aveau un pic și plângeau. Ziceai că mergem după mort, așa atmosferă era. Ajungem. Deschid portbagajul, așez bagajele tuturor, îl închid și dau să mă urc la volan. Nu apuc, și de pe partea opusă se aude tare o voce cu accent moldovenesc:

-Mihai, drum bun s-aveț’! Ieu rămân ici cu feteli. 

Își ia bagajul și se îndepărtează ușor cu trupa după el. No, așe, Dorine. Dă-l în morții lui de serviciu, că nu mori de foame în București, da’ ocazii ca astea nu se ratează.

Pornesc motorul și plecăm. În mașină, liniște deplină. Doar câteva momente, apoi hipsterița prețioasă din dreapta mea conchide filozofic:

-Ai văzut, Vasilescule, cum se face treabă? Și tu ai pierdut timpul cu noi la Timișoara, în loc să stai numai pe lângă Dorin.

Abia după replica asta ne-am întins pe jos de râs.

Csf, n-ai csf.

P.S. Să vă mai spun ca fetele lui Dorin erau una dintre trupele de jazz care concertaseră la Festival, The Twisters? Nu vă mai spun.

mihai_vasilescu_dorin_fetele