Mă uitam ieri la Turul Franței și mă gândeam câte zvonuri circulă în legătură cu cicliștii și cum se spune că de fapt toți s-ar dopa, doar că tehnologia de dezvoltare a substanțelor ajutătoare de efort o ia înaintea celei pentru depistarea lor. Și brusc, mi-am dat seama că, de fapt, nu mă interesează. Pe mine, spectator, mă interesează doar să văd o întrecere cât mai dură . E treaba organizatorilor cum o produc și mă lasă rece.

Oricum, la modul în care se acutizează nevoia de spectacol cu orice preț, sunt convins că mai devreme sau mai târziu se va ajunge și la asta. În primă fază îi vor lăsa cu substanțele mai “light”, în următoarea le vor da liber total “băgați, băieți, ce vreți în voi, dacă faceți rating, nu ne interesează” și în cele din urmă îi vor obliga: “e a doua oară când te depistăm concurând curat, la următoarea te excludem din activitatea competițională, amatorule”.

Și uite-așa, în câțiva ani n-o să să se mai vorbească despre “mai ții minte cum i-am depășit la cățărarea aia din Pirinei”, ci or să fie replici de genul “în anul ăla când fraierii încă se mai dopau cu eritropoietină și noi descoperisem cum să-ți înlocuiești sângele cu cherosen înainte de cursă”.

Indicat ar fi să folosească pentru început, experimental, doar ciclismul. Ca să se poată întocmi studii bine documentate despre rata deceselor cauzate de efort în combinație cu doping-ul. Nu e de glumă, trebuie să știe și conducerile echipelor pe câți oameni se pot baza și să aibă în permanență “rezerve” pregătite să intre instant în competiție. Că dacă-ți mor trei-patru sportivi încă din prima săptămână de Tur, ce naiba faci dacă nu ai cu ce să-i înlocuiești? Pierzi bani și faimă? Pierzi. Și nu e în regulă.

Prin urmare, nu văd de ce-ar mai pierde timpul. Să lase oamenii să-și schimbe sângele de două ori pe săptămână sau ce-o fi mai cool în momentul ăsta și să nu se mai cace atât pe ei ăștia din forurile competente.

mihai_vasilescu_steroizi

sursa foto