Articole scrise de #Mihai Vasilescu

Trebuie neapărat să vă zic treaba asta. N-aveți idee cât m-au bucurat comentariile voastre de la articolul de azi. Comentarii mișto, pe pozitiv, dar, mai ales, comentarii care au existat DOAR AICI, pe blog.

Hai că v-am rămas dator cu gluma de la pașapoarte. Mdeci, ajunsesem acolo și eram încă în stare de semi-șoc când vedeam cât de rapid se mișcă lucrurile. Intru la ghișeul 20, unde fusesem programat, îi înmânez doamnei pașaportul vechi și buletinul, îmi face semn să mă așez, mă conformez, și așteptam să văd ce […]

De mai bine de un an mă bate fashionista la cap să-mi fac pașaport. Mă rog, să-l schimb, că pașaport aveam, dăcât că era expirat de vreo trei anișori. Acum, ăia dintre voi care citiți de ceva vreme pe aici, știți că aproape nimic nu mă îngrozește mai tare decât o posibilă interacțiune cu funcționari […]

În Brazilia, decesele zilnice cauzate de covid au ajuns la nivel de dezastru biologic (doar în ultimele 24 de ore au murit peste 4000 de oameni), iar președintelui Bolsonaro i se cam fâlfâie glorios de toate astea. Omul nu e pe felia lui, nu prea crede în covidul ăsta, a cerut în instanță anularea restricțiilor […]

Asta este una dintre cele mai mișto inițiative despre care am auzit în ultima vreme. Sper să crească proiectul și să se dezvolte pentru că, în domeniul ăsta, România este încă în foarte-foarte la început. Hai că vă explic imediat despre ce e vorba.

M-am tot uitat în perioada asta la emisiunea „Șef sub acoperire” a protv-ului. M-am uitat mai mult pentru că fetele sunt fascinate să vadă cum se deghizează șefii și merg să muncească printre angajații lor. Și nu mă lasă inima să le explic că nu e nimic real, că totul e o făcătură pentru publicitate. […]

E o dimineață superbă de primăvară, parcă prima atât de luminoasă de anul ăsta. Prin ferestrele larg deschise ale casei familiei Cataramă-Alberts se vede doar cerul albastru. Miroase a iarbă încolțită și a cafea proaspăt prăjită de servitoarea filipineză.

Când am ieșit prima oară din țară cu mașina, am reușit să mă rătăcesc prin Bologna. Și cum pe vremea aia nu era cu internet, gps-uri și alte minuni ale tehnologiei actuale, am scos bătrânește harta (da, da, hartă din aia de hârtie pe care o împătureai în opt și-o țineai în bord lângă celelalte […]

Și vouă vi se întâmplă din ce în ce mai des să vă mirați „wow, ce bine a început să scrie tipul ăsta (sau tipa asta, după caz)„, atunci când citiți o postare cu un text bun, logic, scris cu nerv, cu evident talent și respectând o linie clară?

Toată, dar absolut toată copilăria mea s-a desfășurat în curțile grădinițelor și școlilor din jurul blocului. Acolo am învățat să dau cu piciorul într-o minge, acolo jucam „țară, țară, vrem ostași”, sau „rațele și vânătorii”, sau „hoții și vardiștii”, sau tot felul de alte jocuri pe care le caută de pomană pe internet copiii din […]

N-am nicio treabă cu religia. Aș putea spune că sunt atât de puțin religios, încât, dacă era după mine, instituția asta anacronică și atemporală, numită Biserică, ar fi fost de multă vreme dispărută din spațiul public. Dar, cum nu e după mine, va continua să existe, fără ca noi doi (eu și ea) să ne […]