Știu c-o să vină ca o lovitură pentru cei convinși că urmașii dacilor liberi sunt miezul din dodoașca universului, dar tristul adevăr este că după ce treci de granițele teritoriului carpato-danubiano-pontic, nu prea dă nimeni nicio ceapă degerată pe noi.

Da, știu, e trist, dar așa stau lucrurile, indiferent cât ne place nouă să credem că suntem alfa și omega. Dacă nu mă credeți, întrebați-i pe cei care s-au stabilit prin alte țări cam cât de greu le-a fost să se integreze. Sau încă le mai este.

De-aia eu, personal, am tot respectul pentru cei care-i fac pe străini să aprecieze România sau să vorbească frumos despre ea. Nu mă interesează cine ești și ce faci, indiferent că te cheamă Halep, Mutu sau Inna, câtă vreme îi faci pe oameni ăia să nu pronunțe „România” într-un context negativ, ai toată aprecierea mea.

Ce, râdeți c-am zis numele lui Mutu, nu? L-am zis special, că nici eu nu sunt vreun mare admirator al lui. Dar, indiferent de părerea mea despre el, am fost în tribună la Firenze, pe vremea când juca acolo, și-am văzut cu ochii mei cum îl adorau italienii. Pe Mutu, un român dintre românii cu care au avut atâtea probleme de-a lungul timpului. Despre Halep nu mai are rost să vorbesc. Iar Inna a vândut niște milioane de albume în afară țării. Da, mai sunt și alții ca ei, dar din păcate sunt mult mai puțini decât ne-am fi dorit.

Cât despre companiile si firmele care reușesc să le vândă străinilor produse făcute la noi în țară, nici nu am cuvinte. Să-i faci să scoată bani din buzunar pentru un produs despre care știu că e fabricat în România, și cu toate astea să-l cumpere, mi se pare absolut senzațional.

Probabil vă întrebați de la ce m-am luat. De la Dacia m-am luat, de la nenumăratele Duster-uri, Sandero și Logan MCV pe lângă care am trecut zilele astea. Da, vedeam multe Dacii de fiecare dată când ieșeam din țară, dar ca acum parcă n-am mai văzut niciodată, efectiv e plin de ele peste tot. Probabil Dacia este produsul românesc cu cel mai mare succes de piață, în afară țării. Nu știu ce părere aveți voi despre asta, dar mie, repet, mi se pare senzațional.

Gata, c-am filozofat destul de la volan.

În altă ordine de idei, din Austria, traseul a fost: Slovenia, Italia, Franța. Nu știam că Slovenia e Spațiul Schengen. Iar dacă nu e, mi se pare foarte tare că n-a existat niciun fel de control. Doar scria mare pe o placă c-am intrat în Slovenia și asta a fost tot. În Italia și Franța la fel, dar astea sunt în Schengen. Mno, până la ora asta, am ajuns la Marseille, fără să mă întrebe cineva de sănătate, în afară de vameșul român și vecinul lui de cașcarabetă, polițistul de frontieră ungur. Să sperăm că merge la fel și în Spania.

P.S. Autostrada dei Fiori este unul dintre cele mai mișto lucruri de pe lumea asta. Măcar o dată în viață trebuie s-o faci cu mașina. Dați un search pe google și-o să înțelegeți de ce.

P.P.S. Am apucat să fac două poze, ambele cu Portul Vechi din Marsilia. Pe una o aveți mai jos.