Dacă vă așteptați la poze, vă așteptați degeaba, că nu prea poți să faci poze de la volan. În primele două zile am programați câte 1300 de kilometri ca să pun distanță cât mai repede între mine și ținutul dacilor liberi. Am plecat dimineață la 6.30 din fața casei, am intrat în hotel la Graz la ora 20.15. Iar mâine va fi la fel. Prin urmare, să sperăm că pozele încep să apară pe aici din ziua 3.

Dar până atunci, hai să vă povestesc ceva deosebit de interesant. La articolul în care vă povesteam ce am în cap să fac, am văzut că întreba cineva de ce mi-am făcut test PCR, dacă sunt vaccinat. Iar răspunsul este că mi l-am făcut ca să fiu sigur că trec măcar de prima graniță. Până la 1 iulie, când certificatul verde va fi adoptat în toată UE, inclusiv în România, nu ai de unde să știi ce te așteaptă la frontieră. A fost o amică în Portugalia acum vreo trei săptămâni și nici n-au vrut ăia să se uite la adeverința ei de vaccinare, tot pe bază de test PCR au lăsat-o să intre.

Exact la fel auzisem eu despre unguri, că nu te lasă fără test PCR indiferent dacă ești vaccinat sau nu (site-ul MAE e aproape sublim, dar e actualizat pe sărite sau cu întârziere mare). Prin urmare asta este explicația: l-am făcut ca să fiu sigur, să nu mă trezesc că nu mă lasă să trec granița pentru că nu-l am. Dar, după cum aveam să constat la fața locului, realitatea din teren a făcut încă o dată pipi pe informațiile de pe site-uri, fie ele și ale MAE.

Iar acum urmează cea mai tare parte. Am ieșit din țară pe la Vărșand. Nu mă întrebați de ce, pe-acolo m-a dus gps-ul. Nu m-a întrebat nici dracu’ de adeverință de vaccinare sau de test PCR. Aveam dosărelul cu toate hârtiile pregătite frumos, dar i-a durut lupă și pe român și pe ungur de dosărelul meu. Mult mai tare i-a interesat cum de mă duc singur în Portugalia și de ce n-am mers cu familia (au văzut scaunele de copii pe bancheta din spate).

Serios, chiar am râs un pic cu ungurul (vorbea română, stricat, dar vorbea) care zicea că pe el nu l-ar lăsa soția. Dar cam  asta a fost toată interacțiunea cu reprezentanții autorităților române și maghiare în frontiera Vărșand.

Dar stați că n-am terminat. C-am mai avut de trecut o frontieră, aia de la austrieci. Băbăieți, românii și ungurii măcar mi-au verificat pașaportul și actele mașinii, austriecii doar mi-au făcut semn sa trec. Nu glumesc și nu înfloresc nimic. Mă apropiam de poliția de frontieră și eram singura mașină din zonă. Am dat să opresc unde au ei ghișeul ăla pe care le dai actele, dar n-am mai apucat.

A ieșit la mine un cetățean în uniformă, m-a întrebat în germană ceva din care am dedus că mă întreabă unde merg, am răspuns „Portugal” și ăla mi-a făcut semn: „dă-i drumul”. Cred că nici nu apucase mașina să se oprească de tot. I-am dat drumul, ce naiba să fac. Ce adeverință de vaccinare, ce test PCR, ce pașaport, ce talon? Nu i-a interesat NIMIC. Mind blowing, vă spun. Ce tare ar fi să meargă la fel de ușor și la italieni și la francezi, dar mai ales la spanioli și la portughezi. Nfine, vedem.

Gata cu ziua 1.

P.S. Avionul de mai jos e un avion pe bune. L-au pus austriecii în curtea hotelului unde am dormit, dar n-aș putea să vă explic exact de ce. Poate are legătură cu faptul că hotelul are “Flug” în denumire, poate.