Azi pe la prânz am luat un uber, că schimbam hotelul și n-avem chef de cărat trolere pe la metrou.

Faza e că ăsta, șoferul nostru, s-a luat la înjurături cu alt șofer din trafic. Nu știu de ce, nu eram atent, habar nu am care dintre ei a comis-o.

Bănene, trei semafoare la rând, și unul și celălalt, ambii cu geamurile deschise, și-au urat voioși de „ta mère”.

Dar cel mai amuzant este că șoferul nostru e surd (la propriu, scria și-n aplicație), deci, practic, a câștigat din start lupta, pentru că nu aude ce zice ălălalt.

Și-n tot conflictul ăsta, a mai intervenit și Mara care îi spune agasată lu’ al nostru:

– It’s enough, sir.

La care pe mine m-a pufnit râsul:

– Degeaba, că nu te aude.

Da’ s-a uitat odată delicat la mine, de-am citit numai „ta mère” în ochii ei.

Nfine, noroc că până la urmă s-au despărțit drumurile celor doi într-o intersecție, altfel îmi îmbunătățeam bine de tot vocabularul în limba lui Voltaire.

În altă ordine de idei, tot drumul de la Tour Eiffel până sus la Trocadero era plin cu băieți de-ai noștri, românași vajnici, care încercau să prostească lumea cu alba-neagra. Erau cel puțin cinci locuri în care se desfășurau, totul după schema clasică, cu oamenii de-ai lor printre turiști care căscau gura, cu ghicit unde e bila, cu tot ce trebuie.

Am râs ironic când i-am văzut, nu-mi imaginam că în 2023 mai există naivi care să pună botul la așa ceva. Orb să fii și să nu vezi că toți ăia sunt pe mână, că mai scapă câte un cuvânt în română între ei, efectiv nu aveai cum să nu te prinzi că e vrăjeală. Dar, ce să vezi,

Partea cea mai mișto e că la un moment dat au apărut niște băieți în uniforme pe care scria „gendarmerie nationale”. S-au evaporat toate grupurile alea unde se „juca” în secunda doi. Dar pun pariu că mâine-i găsesc tot acolo. Să mor io dacă înțeleg cum naiba se mai poate păcăli cineva la alba-neagra în anul 2023.

C’est tout pour aujourd’hui.