7,796 cititori

Unde se duc nunțile simple când se duc?

De-a lungul acestei vieți am auzit de nenumărate ori faza cu nunta minimalistă. Ce e nunta minimalistă? Păi e atunci când viitorii miri îți povestesc înflăcărați despre o chestie lejeră unde vor fi prezenți doar el și ea, prietenii apropiați și câinele Rex, într-un decor simplu, dar feeric în simplitatea lui, care diferă de la caz la caz doar în funcție de gradul de imaginație. Fie pe o pajiște cu narcise, fie la o cabană în munți, fie pe o barcă pneumatică în Herăstrău sau pe un pachebot danez în apele teritorale ale Maltei.

Dar, indiferent de peisaj, laitmotivul era întotdeauna același: “cât mai simplu, frate, noi o să ne îmbrăcam la blugi și tricouri, iar ceilați pot să fie în bermude și teniși, nu ne intersesează. Ah, și fără muzică proastă și fără rude pe care nu le-am mai văzut niciodată în viață sau invitați necunoscuți.”. Hai, ziceți voi că nu vă suna cunoscut. Că mie nu-mi ajung degetele de la mâini și de la picioare să număr de câte ori am auzit câte o pereche visând așa. Continuarea

5,095 cititori

Voința la români

Duminică. Seara târziu, cuprins de remușcări adânci în fața unei farfurii mari cu cartofi prăjiți, cu o bere aburită într-o mână și c-un platou cu cinșpe mici în cealaltă: De mâine mă apuc de sală/intru la regim/mă las de fumat (orice altceva care ar presupune o brumă de voință). Apoi, satisfăcut de decizia luată își va aprinde o țigară, în timp ce mai cere o porție de cartofi. Dacă tot e ultima.

Luni. Ăăă… cât e ceasul? Iisuse, iar am întârziat la muncă. Nu se poate, nu tocmai azi când trebuie să mă apuc de sală/intru la regim/mă las de fumat (orice altceva care ar presupune o brumă de voință). Morții mă-sii, știi ce, las’că mă apuc de mâine.

Continuarea

5,872 cititori

Instinctul de șmecher. La români

Acum vreo câțiva ani, când s-a dat legea care prevede ca iarna să pui naiba cauciucuri de iarnă pe mașină, evident că la primii fulgi de nea, nici mai devreme, nici mai târziu, s-a dezlănțuit iadul, în sensul că toată lumea s-a înghesuit la vulcanizări în aceeași zi. Și eu tot acolo, normal, că doar nu era să mă ducă creierul să fac asta cu o săptămână mai înainte, când era soare și frumos afară și practic n-avea cum să-ți treacă prin cap c-o să ningă în decembrie. Dăăă.

Mă rog, stați că nu despre cât nu mă duce pe mine capul mi-am propus să vă povestesc, altceva voiam să zic. Când am ajuns la vulcanizare deja era o coadă imensă. Rapid a apărut lângă mine un angajat, paznic sau ceva, care mi-a dat un bon de ordine. Aveam numărul 45. Tot el m-a băgat într-o parcare și mi-a zis s-aștept până-mi vine rândul sau până albesc. Care-o fi să se întâmple prima. Ceea ce am și executat.

Continuarea

3,609 cititori

Tradițiile, mielul și stomacul

Text scris de Gabi.

Românii sunt un popor credincios, evlavios, care respectă tradițiile creștine. În special pe cea mai importantă dintre ele: să fie cele cuvenite pe masă.

Pentru că importanța sărbătorii e direct proporțională cu cantitatea de hrană pe care se pregătesc s-o îngurgiteze, de Paște, un creștin care se respectă nu se întoarce de la piață fără cel puțin juma’ de miel și șaptezeci de ouă. “Să simți că e sărbătoare” îți explică gospodinele pe care le întrebi ce fac cu atâta mâncare când toată familia lor e formată din două persoane. Trei, dacă trece și ăla micu’ după înviere. Continuarea

3,640 cititori

Verticalitatea la români

Duminică seară am dat o fugă până la Mega. Acolo, toată lumea cuminte, cred că deja mă recunosc şi se poartă cum făceam noi la şcoală, când veneau comisiile de la Inspectoratul Judeţean să asiste la ore, toţi elevii stăteau cuminţi în bănci si cu mâinile pe sus. Tot aşa şi la Mega, unul n-ar mai face ceva ieşit din comun ca să am şi eu de un articol sau două.
Continuarea

3,354 cititori

Ioan Rus, cheamă-l pe tac-tu înapoi!

Știu că mulți dintre voi sunteți plecați să munciți în străinătate. Poate vreți să aflați care este și părerea domnului Ioan Rus despre treaba asta. Și mai ales despre familiile voastre, rămase în țară. Iar la ultima verificare, Ioan Rus parcă făcea parte din Guvernul Ponta, nu?

România are 3 milioane de oameni să zicem, din forţa activă, în acest moment în Occident. Dintre care vreun milion sunt fierari betonişti, fierari şi aşa mai departe. Lucrează în construcţii, autostrăzi prin Europa. Au poate 1500 de Euro salariu. O spun foarte direct. De banii ăştia copiii se fac golani acasă şi nevastă-sa curvă. De 700 de Euro vin acasă jumătate”, a declarat Ioan Rus la emisiunea Jurnalul de Seară moderat de Cosmin Prelipceanu la Digi 24. (sursa)

Eu mă întreb un singur lucru. Căți ani o fi lucrat tatăl lui Ioan Rus în străinătate? Pentru că nu mă pot pronunța cu privire la situația amoroasă a mamei domnului ministru, dar el sigur-sigur este un golan!

mihai_vasilescu_ioan_rus

sursa foto

3,640 cititori

Deutschland über alles versus mandria de a fi roman

Guest Post by Ana R.

 

Au castigat nemtii campionatul mondial de fotbal! V-am spus ca eu si fotbalul nu ne prea simpatizam, dar cu aceasca ocazie am avut ocazia sa descopar o parte pozitiva a nemtilor astora. Mai oameni buni, astia sunt patrioti pana in maduva oaselor. Si nu ma refer la patriotismul ala falsificat si ultra comercializat de tip american, ci ma refer la mandria de a apartine unei natiuni. Pe langa tati Angelica care se pupa cu ei de mama focului (si a venit la stadion cu geanta pentru fotbal), am asistat uimita si la discursurile fotbalistilor care au multumit de n-spe ori Germaniei si sustinatorilor, de te faceau sa crezi ca fara suportul moral nu ar mai fi nimerit mingiuca.

Apoi euforia tarii, cred ca si in ultimul catun din Padurea Neagra cineva tipa si se bucura pentru victorie. Continuarea

1,066 cititori

Calul furacios

Un italian angajeaza trei romani pentru a-i vopsi gardul casei.
Dimineata, inainte de a pleca la serviciu, italianul le da celor trei instructiunile:
– Aveti aici trei galeti de vopsea, care va vor ajunge sa vopsiti tot gardul. In bucatarie e mancare, cand o sa vi se faca foame, mancati ce vreti voi. Se intoarce sa plece, cand isi aduce aminte:

– Aaa, era sa uit, in spatele curtii e tinut inchis un cal. Sa nu cumva sa lasati poarta dechisa, sa scape calul de acolo, ca nu stiu ce fac cu voi. S-a inteles?
– Am inteles sefu’, raspund romanii intr-un glas.
A plecat italianul si romanii s-au apucat de treaba.
Nu dupa mult timp, unul din ei zice:
– Ma, mie mi s-a facut foame, hai sa vedem ce are asta de mancare! Continuarea

3,201 cititori

Vacanta Turcia – continuare

Revenim in Turcia. Am ajuns la Canakkale, am trecut cu bacul, am mancat, am dormit, am schimbat stopul spart, am plecat spre Kusadasi. Mi-a placut, dar tare de tot, ca am mers vreo saizeci de kilometri pe o autostrada noua, abia o dadusera in folosinta turcii. Cred ca despre Izmir-Ankara este vorba. E misto rau. N-am vazut asa ceva prin nicio tara pe unde m-am mai preumblat cu masina.

La un moment dat, n-am avut de lucru si m-am ratacit din nou. De data asta nu mai aveam pe nimeni dupa noi si am crezut ca m-am intors de-a binelea in timp. Dar nu asa cu zece-cinspe ani. Oameni buni, am ajuns intr-un sat din ala in care ai impresia ca totul s-a oprit la sfarsit de secol nouaspe – inceput de secol douazeci. Toate, dar absolut toate femeile de acolo erau imbracate in voaluri din alea care acopereau tot (burqa, parca). Continuarea