Există o specie aparte de români care indiferent unde merg, nu contează că e film, teatru, concert sau meci, întotdeauna se vor așeza pe locuri care nu sunt ale lor.
Și nu mă refer la cei care greșesc, la cei care se așază din greșeală pe alte locuri, nu, mă refer la cei care fac asta intenționat.
Inclusiv în avion mi s-a întâmplat de multe ori să găsesc oameni așezați pe locul meu, oameni care nu erau așezați acolo dintr-o eroare, dovada fiind că, în primă fază făceau pe proștii „mă scuzați, nu mi-am dat seama”, după care, când vedeau că nebunul insistă să se ridice, încercau o scurtă negociere.
„Știți, eu am loc mai în față, dar voiam să stau cu soția, nu mă lăsați pe mine aici?”.
„Știți, eu am loc la geam, dar aș vrea să stau la culoar, nu facem schimb?”
Și alte scuze la fel de stupide care mă interesau extrem de puțin spre deloc. Nu sunt un om rău, dimpotrivă, prin urmare în mod normal n-aș avea nicio problemă să le accept cererea și să facem schimb. Dar nu când mă iei de prost.
Dacă vrei să faci schimb de locuri cu mine, mă lași să mă așez, după care vii și-mi propui. Dar dacă tu întâi te așezi, după care mai faci și pe prostul, în speranța că poate ține, ei bine, nu mai fac schimb nici dacă ai loc la business. Doar așa pentru că pot.
Dovada supremă că am dreptate și că mă luau de fraier este că de fiecare dată plecau privind crunt și bombănind amenințător. Pentru că, nu-i așa, era de datoria mea să-i dau locul meu, plătit de mine, dacă el l-a vrut.
Să vă mai spun de câte ori am pățit același lucru la meciuri sau la film? La meciuri, cel puțin, eu îmi cumpăram mereu bilete în primele rânduri, jos, lângă gazon, să simt mirosul ierbii și să aud tibiile trosnind.
Aproape de fiecare dată îmi găseam locul ocupat, aproape de fiecare dată trebuia să explic de mai multe ori că ăla e locul meu, după care să asist la modul ofensato-agresiv în care-și părăseau în silă locurile ocupate abuziv.
Și mai amuzant era că ăia se mutau undeva în apropiere, pe alte locuri care nu erau ale lor, sperând că acolo vor avea mai mult noroc. Evident, n-aveau, erau ridicați și de acolo, iar asistam la priviri ofensate și amenințări mute.
Într-un final, după ce erau ridicați de câteva ori, îi vedeai plecând spre zona de tribună unde aveau locurile de pe bilet.
Nu aveți idee de câte ori am asistat la acest „ritual” al locurilor ocupate cu speranța că „poate nu ne ridică”.
N-aveți idee de câte ori tot eu am fost ăla care m-am simțit jenat, care mă simțeam aiurea, atunci când trebuia să ridic pe cineva de pe locul meu. Pentru că, da, deși poate părea surprinzător, tot eu eram ăla care se simțea prost.
Asta e România în forma ei pură: să mă facă tot pe mine să mă simt prost. Eu. Omul cu bilet. Omul cu locul. Omul care a îndrăznit să nu accepte să fie luat de fraier trebuie pedepsit într-un fel sau altul.
Sunt exact aceeași oameni care se bagă în față la cozi, care parchează pe locurile pentru handicapați, care stau în față pe avarii. Iar dacă ai tupeul să le spui ceva, tot ei se uită urât la tine sau începe scandalul. De ce? Pentru că în mintea lor problema nu e la ei, ci la tine.
Hai, bosule, ce mare căcat am făcut? N-ai altă treabă decât să te iei de mine? N-aveți idee de câte ori am auzit reproșul ăsta, formulat în fel și chip, dar exprimând aceeași idee.
Dar partea cea mai mizerabilă știți care e? O mare parte dintre cei din jur le dau dreptate, consideră că n-au făcut mare lucru, ce atâta scandal?
Fix așa se ajunge la o societate fără speranță, adică cea spre care ne îndreptăm noi în mare viteză: cu milioane de mici mârlănii zilnice.
După care ne mirăm că trăim într-o țară în care nimeni nu respectă nimic, regulile și legile sunt strict pentru fraieri.
Nfine, ca să închei, o să revenim la românii care se așază cu bună știință pe locuri care nu sunt ale lor, că de la ei m-am luat.
Am două exemple care mi-au venit în cap fix acum când scriam. Vara trecută, când am fost în Slovacia, la Euro U21, am ajuns târziu la unul dintre meciuri, fix când arbitrul fluiera începutul. Am intrat pe stadion și m-am dus spre tribuna unde aveam bilet încercând să deranjez cât mai puțini oameni.
Dar altceva m-a uimit. Când am scanat cu privirea rapid în jur, am văzut undeva în mijlocul mulțimii un scaun gol ca o pată. Era singurul scaun gol în toată tribuna aia plină ochi. Ăla era locul meu.
Al doilea exemplu este poate chiar și mai concludent. Tot în Slovacia am fost la un meci care s-a jucat cu tribunele aproape goale, eram câțiva rătăciți la stadion.
Știu că mă uitam la oamenii ăia care stăteau răsfirați pe-acolo, pe niște locuri rele, și mă întrebam de ce nu se mută pe locuri mai bune, că stadionul oricum e aproape gol. Știți de ce nu se mutau? Pentru că acolo aveau locurile de pe bilet. De-aia.
Concluziile le trageți singuri.
Neata!
Am patit la fel, la circ, la Vl.
Luasem locuri la loja, era mica fie-mea si vroiam sa vada bine animalele.
Am mers din vreme, ca sa nu ne inghesuim la coada.
Cind au ajuns si alti parinti cu copii in aceeasi loja, m-au rugat sa las copilul in locul meu, sa vada si el spectacolul si animalele bine. Am fost ok, m-am asezat in spatele fetei mele, ca sa las copilul lor pe locul meu.
Apoi a venit intrebarea soc: ” Nu vreti sa ma lasati pe locul dumneavoastra, sa vad si eu mai bine?”
Bai, vorba ta, mi-a fost mie jena de intrebarea aia timpita. I-am si zis: ” Si las copilul meu singur, nu?”
I se filfiia cu generozitate. Evident ca m-a enervat atita tupeu!!!
Comentariu beton!79
Nu te-a înjurat?
In mod sigur! Da nu in fata 😀
Răspunsul trebuia sa fie:Ba, ești prost? 🤣🤣🤣
Comentariu beton!32
Eu am o tradiție cu fata mea cea mare și de când e mică, undeva de pe la șase ani, am mers doar eu cu ea la film de fiecare dată. Avem gusturi comune sau mai bine zis, i-am educat gusturile să fie oarecum pe linia mea. Și acum, la 18 ani, sunt foarte mulțumit de rezultatul pe care l-am avut cu educația pe această linie. În fine. Merg cu ea la ultima parte din seria Avengers, respectiv la Avengers Endgame. Aveam bilete luate la premieră, bucuroși ne ducem la cinematograf, aglomerație mare, multă lume, ne scanează biletele, intrăm în sală. Ne așezăm pe locurile noastre și așteptăm să înceapă filmul. După câteva minute vine cineva și zice, păi astea sunt locurile noastre. Ne uităm la biletele lui, ne uităm la biletele noastre, același rând, același loc. Cum Doamne iartă-mă, se poate așa ceva? Eu, din jenă și văzând că oamenii aveau bilet acolo, mă gândesc, o fi vreo eroare. Zic, hai să ne mutăm în alt loc. Ne mutăm în alt loc. Peste câteva secunde vine altcineva. Zice, acestea sunt locurile noastre. Da, știu, ne cerem scuze, plecăm. Și uite așa ne-am mutat de vreo patru ori în câteva minute până am ajuns pe rândul din față. Primul rând din față. Și bineînțeles, stăteam și ne întrebam, ce Doamne’ iartă-mă s-a întâmplat? După film, ne ducem la casa de bilete și le explicăm situația. Ăla ne ia biletele, se uită la ele, zice: păi dumneavoastră ați avut locuri pentru premieră. Zic, da. La care el, păi premiera a fost ieri!
Comentariu beton!102
Foarte dibaci ăla care v-a lăsat să ajungeți în sală. 😁
Aaaa, sa va zic io de altu’, mai dibaci!
Ajungem in gara din Lisabona, trebuia sa luam trenul spre Porto. Mai era vreun sfert de ora pana sa place trenul, zic hai mai repede sa luam bilete!
Casa libera, cerem bilete pentru trenul care deja era pe peron… aaa, nu! nu se mai emit bilete in ultimul sfert de ora dinaintea plecarii.
N-ai cu cine sa te certi, ca noi, ramani sadea, am incercat sa-i zicem ca-l prindem pe-ala de la peron, daca ne da mai repede biletele blestemate. Doar ca nu! E regula, aia e.
Bine, hai sa luam la urmatorul! Erau trenuri din doua-n doua ore spre Porto. Moaaama, sa mai stam doua ore!!!
In sfarsit, n-avem ce face, luam la ala de peste doua ore.
Doar ca omu’ nu era deloc multumit cu situatia si-mi zice: stii ce, ne urcam in asta care tocmai pleaca si vedem noi in tren dac-o fi ceva. Vedem ce? ma gandesc. Ca doar nu ne-o da jos din tren la prima statie!
Urcam, trenul full, era lume si-n picioare, dar, ca norocul, gasim doua locuri chiar in capul vagonului, langa usa de coborare. Ne-asezam linistiti.
Peste vreun sfert de ora, vad ceva actiune in vagon, venea controlorul si se tot ridica lumea de pe scaune, se asezau altii in locul lor… hait, zic, sa stii ca ne ridica si pe noi.
Vine controlorul, se uita la bilete, si ne zice: ok, puteti sa stati, dar daca vin cei care au locurile astea, trebuie sa va ridicati. Da, da, aprobam noi, ne ridicam.
Trebuie, ptr ca dvs aveti alt vagon. Da, sigur, ne ridicam.
Pa, pa, trece la urmatorii calatori.
Iar omu’, zambind: sa fii tu sanatos, ca nu vagonu’ i problema, noi avem bilete la alt tren!!!
Comentariu beton!62
Era 31 decembrie 1993 și mă urcam în tren cu fratele meu să mergem spre casă, respectiv spre Constanța. Aglomerație, buluc de oameni, unii erau inclusiv cu brazi, așa că foarte greu ne facem loc până la compartimentul nostru. Ajungem și pe unul dintre locurile noastre era un ofițer al armatei române care ne ocupa locul. Mă duc la el și politicos îi spun, știți, aici este locul nostru. Omul ia biletele foarte plin de sine, se uită la locuri, zice da, este același compartiment, același loc, același vagon, dar (și îmi spune așa pe un ton de superioritate), ați greșit trenul! Zic, păi nu ăsta e trenul care merge spre Constanța? La care el foarte sigur, nu, este trenul care merge spre Ploiești. Oamenii din compartiment în momentul ăla toți fac ochii mari și zic, cum așa? Cum să meargă la Ploiești? Da, merge la Ploiești, zice ofițerul, plin de sine. Toți din compartiment, nu, domnule, ăsta este trenul XXX care merge spre Constanța. Toți scot biletele și îi arată. În momentul ăla foarte plinul de sine ofițer face ochii cât cepele, trenul începe să se pună ușor în mișcare și a fost absolut priceless să-l văd cum se chinuie, efectiv se târa printre oameni, mai că aproape se lăsase deabușelea să poată ieși printre picioarele lor și l-am văzut cum în ultimul moment a sărit din tren. A fost foarte amuzantă situația
Comentariu beton!66
Prima oară când s-a binerit să cälătoresc singur cu trenul în Germania a fost un ICE. Bineînțeles, aveam billet la trenul respectiv. Dar nu m-am prins că era fără loc, practică obișnuită la celelalte trenuri germane, dar mai rar la ICE. Nu doar că nu aveam loc, dar m-am și instalat ca pașa la clasa I, că aveau locuri mișto la geam cu masă.
S-a tot plimbat nașul prin tren, eu nada, nichts, rien, nothing, nu am reacționat de nici un fel. Nu mi-a cerut biletul, nu-l arăt. Ba s-a intins la discuții cu pasagerul de lângă. Abia după ce am trecut de ultima stație dinaintea coborârii am remarcat ca un tip din spatele meu se uita mai ciudat la mine dar nu zicea nimic. Poate arăt a neneamț mi-am zis dar curând am percutat sub stelajul pentru bagaje că scria Reserviert. Naja, nu-ți trebuie dicționar să înțelegi. Am stat crispat până am coborât.
Comentariu beton!11
De cand era mica, banuiesc, ca acum, la 18 ani, nu mai e mica, e mare. Scuze ca-s grammar-nazy, dar mor cu expresia asta: „de cand sunt mic/mica”. Stiu ca si pe Popovici il pricopsisera cu ea saracu’ intr-o reclama si mereu ma intrebam cum el, baiat destept si care vorbeste corect, nu a insistat sa schimbe textul. Numai pe mine ma deranjeaza?
Comentariu beton!16
@Rox Da, ai dreptate, sună ca dracu’ expresia asta și evit să o folosesc în scris. În apărarea mea, pot spune că am aplicat metoda recomandată de către Mihai și comentariul l-am dictat în timp ce eram la volan lui ChatGPT postându-l ca atare. Deci, ceea ce am scris acolo era o exprimare liberă verbală în timp ce conduceam. Hai să zicem că asta este scuza mea pentru folosirea expresiei ăsteia care nici mie nu-mi place, dar fiind dictată și vorbind liber la volan, nu am stat să mai periez textul. Mulțumesc pentru că mi-ai atras atenția!
PS Am văzut comentariul tău acum seara, fiind tot la volan, în timp ce asteptam la semafor. Trebuie să recunosc că am aplicat aceeași metodă de dictare către prietenul chatgpt 🤗🤷
“Ei, lasă, că ȘTIM NOI că nu numai în România…” în 3, 2, 1… Ok, poate nu aici, dar pe pagina de FB a blogului 😀
Pe mine m-a amuzat o dată o tanti (în România), care, la o coadă, a răsărit efectiv de nicăieri în fața mea. Și când am abordat-o a zis cu un aer ultragiat “dar eu am fost de la început aici, nu e vina mea că nu m-ați văzut!”.
Am zis că n-aud bine. Cucoană, chiar îmi întorci buzunarul în față, wtf. N-am renunțat, i-am elucidat că în fața mea cu siguranță nu se așază, dar poate ceilalți din spatele meu ar fi de acord s-o lase. Nici ei n-au fost încântați de idee (și nici ei n-o văzuseră stând la coadă, ce chestie 🙄), deci s-a așezat la rând bombănind.
Ăștia-s ca rușii, frate, “noi nu am atacat Ucraina, noi doar ne apărăm!”.
Comentariu beton!60
Hai să nu zic de fiecare dată, dar în 90% dintre cazuri se bagă cineva în față când stau la vreo coadă. Indiferent unde și la ce e coada aia. Dacă sunt cu Mara se crispează toată pentru că știe exact că în secunda doi începe scandalul. Nu pot să nu le spun, n-am nici cea mai mică șansă să tac.
Am pățit asa intr-un magazin. Erau doua tejghele, eu stăteam la una, asteptam sa vina vanzatoarea din magazie sau ceva. Intra o cucoana, trece pe lângă mine, se duce la cealaltă tejghea, si când apare vânzătoarea, „dati-mi si mie..”. Zic, eram înaintea dvs aici..Ea, nu v-am văzut, nu erați ! 😳 WTF???? Sunt invizibila?
Comentariu beton!31
Ăla din stânga imaginii este Dragnea? :))
Și ăla din dreapta Bromania. 😁
Atât a putut chatGPT.
La Bromania m-am gandit și eu prima dată. Sau la Brenciu. 🙂
Da’ si acolo, în Slovacia, n-ai avut așa o senzație că poate găsești un român așezat pe el? Adică, l-ai văzut gol, da’ poate era al altei persoane. E teama aia pe care o avem toți români. Eu o am de fiecare dată.
N-avea cum să fie vreun român că nu juca România. Era Germania – Slovenia, parcă.
Se pot scrie volume despre marlanie.
Recomand cu caldura „Ghidul nesimtitului” de Radu Paraschivescu. E un compendiu exhaustiv al marlaniilor de care se loveste romanul civilizat, in fiecare fucking ora a existentei lui in Romania.
Marlania asta omniprezenta a fost criteriu primordial pentru mine cand am decis sa parasesc definitiv plaiurile mioritice (gradina maicii domnului).
Comentariu beton!33
Se cheama furt! A lua ce nu ti se cuvine, este furt.
Oricat ar costa biletul, nesimtirea este mult mai scumpa. Pana nu ne vom civiliza, traim in tara lui „smecherie, merge si asa, i-am prostit”….
Mai este mult de tot pana acolo!
Am testat varianta inversă a acțiunii, să vezi cum e să mergi 60km aproape toți în picioare.Da,da, când făceam navetă de București ne-a dus soarta să venim cu un tren de seară pe mine și colega de birou,din Ploiești.(Era chiar colega cea mai apropiată,mai in vârstă cu 15 ani decât mine).Și la casa de bilete ne vede tuta vânzătoare că suntem împreună dar ne dă locuri în vagoane diferite.Doamna îmi spune să fac ce vreau,dar din respect hai să o însoțesc,cu gândul că schimb biletul cu altcineva . N-a fost chip , așa că am renunțat.Măi ,și unde nu rămânem noi fără ceva,curent cabluri căzute,nu știu,în mijlocul câmpului între Ploiești și București,un ger de crăpa afară.Atunci am stat pe un scaun rămas liber, când lumea se foia prin tren să caute informații.Normal că pe urmă am eliberat locul când s-a pus trenul în mișcare, că nu știu cum se face dar țin minte numai de oameni în vârstă împrejur,de rușine și nu le ocupam locul.
Am patit odata in tren sa comenteze cineva. Se asezasera in locurile noastre, iar cand le-am atras atentia, au specificat ca ei nu au bagaje si de asta se pun unde vor. Daca ar fi avut bagaje, s-ar fi asezat pe locurile lor. Tinerica, nu am zis nimic si m-am asezat altundeva. Rationamentul m-a lasat masca si ma gandeam, ok, poate voi nu aveti bagaje, dar eu am. Daca vine cineva si ma muta de la locul meu, ce fac? Eu sunt buna sa ma car cu ele ca voi stati pe locurile mele. Ma mai deranjeaza cand altii parcheaza pe locul meu de parcare acasa. Loc detinut legal, de altfel. Marcat cu Parcare privata, nu parcati. Am plecat odata de acasa si vad ca sta unul la panda aproape de loc. Si dupa ce plec, verific in oglinzi. Se pusese el frumos pe locul meu. Eram cu partenerul meu, ii zic sa opreasca masina ca sa ma duc la destept sa ii zic ca e loc privat. Adica efectiv stia, doar a asteptat sa plec sa intre in locul meu, era si semn. S-a scuzat si am verificat pe camere, plecase imediat. Plin de smecherasi ce nu ii suport.
Salile de cinema unde difuzeaza capodopera Melania nu cred ca vor prezenta astfel de probleme, fiind goale.
Comentariu beton!18
@Deea M, adică era locul gol şi nu avea voie să parcheze? La noi e voie, atâta timp cât ori stă cineva în maşină, ori lasă un număr de telefon în eventualitatea în care proprietarul se întoarce.
Exact. E locul meu privat, inscris in CF, pentru care platesc impozit. Asa ca da, daca eu nu parchez, nimeni nu o face. Cand vin acasa, vreau sa fie liber sa pot parca. Nu sa stau sa astept. De aia mi-am luat locuinta cu parcare, sa am 24/7. Nu vad unde e problema.
Comentariu beton!19
A fost şi la noi la fel un timp. Doar că oamenii plecau la muncă cu maşina, o parcau fiecare pe unde putea, deci o maşină ocupa teoretic 2 spaţii de parcat (nu sunt musai 2 locuri de parcare, că mai erau şi spaţii verzi unde se puteau căţăra…). Apoi primăria a decis ca locurile de parcare de rezidenţă să fie în proprietate într-un interval orar (16:00- 8:00), iar in timpul zilei să fie libere şi GRATIS pentru toată lumea. Evident că unii parcau şi în afara gratuităţii, pe locul altora, de aceea s-a luat în calcul şi obligativitatea de a lăsa un număr de telefon pentru a fi sunaţi. Nu toţi lasă numărul…iar unii din ei aveau apoi maşinile ridicate şi ei amendaţi (că aşa se educă peizanii).
Evident că fiecare oraş îşi gestionează locurile de parcare cum consideră, poate la voi sunt mai puţine maşini, doar că un loc gol poate fi folosit zilnic de 8-10 maşini, până se întoarce proprietarul de la muncă. Sau poate cineva care munceşte o poate lăsa la altcineva care munceşte şi tot aşa.
Teoretic, nu e nicio problemă, tu plătind. Practic, primăria voastră nu se gândeşte la voi toţi, ca la un ansamblu în mişcare, ci doar la ăia care îşi pot lua loc. Poate politica ei e ca lumea să parcheze căt mai mult pe locurile cu plată 🙂
@Ananas no way. Locurile plătite sunt inaccesibile altora. S-a dezbătut anul trecut treaba cu răspunsul la telefon la numerele necunoscute.
Peste tot în Europa am întâlnit asta. Locul meu sau al vecinilor dacă plecăm în concedii rämân goale.
La noi la rezidenta de la Toulouse e un obicei mai dragut: spunem daca locul de parcare e gol pentru un timp, avem un grup whatsapp si acolo lasam mesaj pentru cei care vor sa se parcheze in curte.
Cind ne intoarcem, daca locul e ocupat, tot pe grup dam mesaj si se rezolva. Daca se intimpla ca persoana ce ocupa locul sa nu fie disponibila imediat, un alt vecin da locul lui (gol, ca e la servici sau altundeva).
Asa ne ajutam unii pe altii si nu e cu suparare ca eu platesc locul; daca nu sint acasa nu ma deranjeaza ca altcineva il ocupa.
Comentariu beton!13
Primaria nu are nicio implicare cu locul meu de parcare. Nu am abonament la parcare publica. Este loc de parcare inclus, cand mi-am cumparat proprietatea, am avut si parcare ca proprietate privata in actul de proprietate. Deci e al meu, nu public pentru care platesc abonament si primaria poate decide asupra lui. Asa ca mi se pare normal sa il pot folosi cand doresc si sa nu il foloseasca altii. La cele publice nu stiu cum e, dar daca platesti pentru un anumit loc, pai ar trebui sa fie disponibil oricand si utilizat doar de tine, ca de asta platesti. Asa mi se pare normal.
Comentariu beton!15
Absolut!
@Anca, cu respect te rugăm să-ți ții opiniile pentru tuluzenii dîvîsî! doar la gîndul că s-ar putea propune așa ceva într-o comunitate autohtonă, doar propune, mi se încețoșează vederea și crierii capului încep să „vadă” scenarii care i-ar da 404 și lu’ ciatgipiti!
PS mîine Zooceva cu pitica la sinemasiti; scriu, dacă e…
@costicămusulmanu 😉 ai grija ca 404 ala e pericolos!!!
Distractie maxima miine cu pitica ta.
Iaca zic eu, am patit de doua ori in Bruxelles, nu cu romani. S-au ridicat fara comentarii. Ce m-a uimit a doua oara e ca sala era aproape goala, deci, DE CE? Nu erau locuri speciale, li se pusese lor dragut sa stea acolo.
Cu incurcatura cu locuri dublate am patit to in Bruxelles, la teatru romanesc. S-a rezolvat, dar daca nu ajungeam la timp, nu stiu. Erau dublate, nu de la alt
spectacol.
Aia cu circul de mai sus mi-a dat maxim.
Din Romania nu imi aduc aminte de cite ori am patit, ca au fost multe. Cred ca refuz sa imi aduc aminte.
Sunt de acord cu tine și fac la fel. La locuri, la cozi.
Dar eu sunt total defectă cred. După ce le fac observație, se rezolvă problema, eu mă simt prost. Cumva jenată că m-am luat de ei. Ciudat rău.
„Există o specie aparte de români care indiferent unde merg, nu contează că e film, teatru, concert sau meci, întotdeauna se vor așeza pe locuri care nu sunt ale lor.”
Nu sunt O SPECIE. Sunt MAJORITATEA.
Bunul-simț e pe cale de dispariție. Accelerată.
Din păcate…
Comentariu beton!29
”După care ne mirăm că trăim într-o țară în care nimeni nu respectă nimic, regulile și legile sunt strict pentru fraieri.” Amin!
Dacă și reușești să accepți asta, viața ți se poate părea chiar frumoasă în România.
Eu cel mai des am patit faza asta in tren. Salut, cer scuze, intreb frumos daca are bilet pt locul ala (pt care am eu bilet). „a, nu, dar uite, mai sunt locuri libere”. Insist ca as vrea, totusi, sa stau pe locul meu, daca tot am bilet pt el. „Bine, daca tineti asa neaparat….”. Adica tot eu is nebuna. Si asta e varianta soft, ca s-a intamplat sa-mi iau si apostrofari ca n-am respect pt cei mai in varsta.
La film, ultima data, un vajnic cetatean cu odraslele lui, si anume vreo 2, erau instalati bien merci pe locurile noastre. Cu geci scoase si insirate pe locurile din fata, cu poala plina de mancare de la chiosc, treaba socoteala. Ii explic timid ca alea-s locurile noastre. Imi explica deloc timid ca s-au asezat si ei acolo ca-s mai aproape de iesire si ca sa ne alegem noi altele, ca uite cate-s libere. I-am multumit frumos ca-mi da permisiunea dar am insistat sa ne lase pe locurile noastre. Pffff, s-a declansat apocalipsa: pai bine, doamna, nu vezi cate avem acilea? Sa ma mut IO acuma cu jeaca, cu floricelele, cu copiii astia care mananca si ei linistiti?????
Despre cat de invizibila sunt uneori cand stau la vreo coada nici n-are rost sa mai povestesc. Si zau, nu mi-s vreo gazela translucida, am si eu niste kile in plus, acolosa.:))))
Astia suntem si astia o sa fim mult timp de acum incolo, daca nu se inventeaza vreo bagheta magica sa ne ridice nivelul de educatie.
Comentariu beton!27
Incerc sa comentez si-mi zice ca-i duplicat, dar nu vad sa fi mai postat o data 🙁
Gata, vad ca a aparut. Scuzeeee
Stai sa vezi cand iti parcheaza in fata garajului si nu poti sa iti folosesti masina. Si vine Ghita si iti spune: nu am vazut ca era un garaj, sau e doar pentru cateva minute sa imi iau copilul/ copiii de la scoala. Si eu trebuie sa ajung la intalnire, dar pot sa te las pe tine sa stai aici🙄. Ce daca eu ajung tarziu?
Ca te injura si mai sa te ia la bataie, nu mai zic. Cu cata ura te privesc ca ai indraznit sa ii atentionezi ca nu au voie sa parcheze.
Trebuie sa mentionez ca pe garaj sunt lipite atentionari oficiale ca nu ai voie sa parchezi, ca ti se ridica masina, numarul masinii noastre. Scris si plastifiat ca nu ai voie sa parchezi sau sa iti ladi bicicleta. Dar asta e doar pentru cei cu buni simt.
Comentariu beton!14
Hehehe, am fost odată la ‘iarbă verde’, un alt obicei românesc tâmpit. Pe drumul spte Pietrele lui Solomon, din Brașov. Pe porțile ce închideau intrarea unei case era un text ce promitea o bătaie până cădeai dacă blocai accesul, iar dacă te ridicai, te mai băteau o dată. Evident, nimeni nu parca acolo.
Comentariu beton!22
😆😆😆. Buna treaba.
In Belgia, nu putem pune asa ceva pe usa garajului. Dar vecinul cu garajul in partea cealalta a scolii, a pus niste ketchup si maioneza pe parbrizul celui care i-a blocat iesirea. Nu au mai indraznit sa parcheze acolo😁.
Ultima pățanie a fost acum câteva zile. Am cumpărat bilet cu loc la un autocar. Urc și găsesc locul ocupat de o doamnă. Îi explic că e locul meu și mă roagă să o las până la următoarea oprire unde se face o pauză de câteva minute. Am acceptat. Ajungem în locul cu pricina și se tot sucea, se foia pe scaun până am cedat și i-am comunicat ca nu merg 6 ore pe alt scaun. S-a mutat cu greu (se descălțase, avea fularul pe post de pernă, deci spera să rămână pe acel loc) și la coborâre comenta cu doamna care stătea lângă ea că au fost înghesuite din cauza mea. Le-am comunicat clar că înghesuiala e cauzată de bagajele dumnealor și de proasta organizare.
Consider că nu e normal să taci în astfel de situații. Mârlanul crede că are dreptate și continuă în nesimțire, dar dacă e apostrofat sunt sanșe să se poarte civilizat.
Comentariu beton!43
Tot in România, in autobuz cu locuri platite. Il las pe domnul sot sa stea pe locurile noastre si ma duc sa intreb ceva pe sofer. Intre timp se urca un tataie si da se se aseze pe scaunul meu. Sotul incearca sa il atentioneze ca locul e ocupat. Tataie devine recalcitrant la care domnul sot ii zise fara accent: Nu vorbesc românește. A ramas mosul masca😁.
A 2a nu foarte de mult. Eu in tren la clasa 1. Si se aseaza un cuplu mai in varsta langa mine si incep sa se priveasca cu subanteles pentru ca a trebuit sa tusesc. Si vine controlorul si ii atentioneaza ca au bilete pentru clasa a 2-a. Ce satisfactie am simtit cand au trebuit sa se ridice si sa se mute la clasa a 2-a.
Comentariu beton!13
Am patit-o și eu în avion, pe loc plătit special la geam, sa găsesc toată familia, ca neah… Am expediat în doi timpi și trei mișcări adultul, pe banii mei, nu sufăr de empatie cu un adult care nu-și refuza pachetul de țigări/sticla de vin/ciocolata/chipsuri/burger etc ca să stea lângă soție și copil! Este copilul tău, tu trebuie să cheltui bani pe cu**l lui, nu eu! Asa ca nu stau la discuții!
Comentariu beton!46
Deea, nesimţiţi. Eu am fost pe stadion şi mai că i-am ridicat pe unii de pe locurile LOR! Noroc că n-am fost prost decât puţin. Ce vrei, prima dată pe Naţional, curte mare, lume multă, eu cu rafia din provincie!
Comentariu beton!16
Prin 2012 am fost la Barcelona (aia cu Messi) si mi-am luat bilet la un meci. Prima repriza am stat la locul meu, undeva sus la ultimul inel. In repriza a doua insa am vrut sa simt si eu mai bine „mirosul ierbii” si am stat in zona de food pana s-a asezat toata lumea si cand am vazut ca nu sunt sanse sa mai vina cineva m-am dus pe un scaun gol. Bineinteles ca toti din jurul meu se uitau la mine cu nedumerire (ei stiau exact cine sta pe locul ala ca platesc abonamente cu acelasi loc forever end ever). Se pune ca am fost si eu marlan ca am calcat stramb o singura data? Pentru ca in rest sunt prostul ala care ocoleste strada de 3 ori ca sa nu opreasca pe avarii si sa incurce pe cineva.
Acu raspunsul e la tine: cum te-ai simtit pe locul acela cu privirile vecinilor in ceafa si nu numai?
Comentariu beton!13
Mda… same thing in avion la Tarom. Ma intorceam de la Amsterdam cu doamna, noi facand-une check in-ul cu 24 ore inainte, am avut optiunea sa ne alegem locurile. Pe langa faptul ca bagaje de cala erau la bagaje de mana, gasim locurile (unul era la geam pt mine) ocupate de un cuplu ce parea ok la prima vedere… Sa aflu ca aveau locuri separate si ca ar vrea sa stea impreuna… Pretene, mi se rupe ca vrei tu so tufi pe aia, mergi la locul tau… Zdreanta incepuse si ea sa vocifereze.. am chemat stewardeza si am rugato sa rezolve situatia..
Vai ca ce o sa patesc eu la Otopeni.. am rugat din nou stewardeza sa anunte la Bucuresti ca suntem amenintati … ghiciti cine a coborat primii din avion sa dea declaratii la politia care ii astepta.. Cinstit, nu mi-a venit sa cred ca aia chiar vor petrece noaptea in aeroport ca erau tari in gura.
Comentariu beton!61
De trenuri ce să mai zicem? Probabil există oameni care considera că locurile indicate pe bilet sunt doar așa, un element de decor. Găsești câte o doamnă înfiptă pe locul tău, „eu nu suport să merg cu spatele, am cerut bilet cu fața, du-te întreabă casiera, prima casă la stânga”. Când îi explici că nu cobori din tren să certi casiera că i-a vandut un bilet de orientare greșită, incepe să se smiorcaie „mai bine cobor din tren, nu pot să merg cu spatele” iar dacă îi spui că nu o obligi să rămână in tren, trece de la miorlaieli la înjurături. Mentionez că nu am nicio problemă sa merg „cu spatele”, dacă ma roaga cineva sa schimb locul o fac, dar dacă ma roagă nu dacă incearca sa ma oblige.
Comentariu beton!27
Noi avem loc de parcare concesionat, pentru care plătim anual o sumă de bani. In Brasov, domnul primar s-a gandit sa scoata blocatoarele de pe locurile de parcare. Lucru care nu e chiar rau, na, cat esti plecat, e locul liber, mai parcheaza cine are nevoie, mai pleaca, pana vii acasa. Mai ales ca e zona aglomerata. La mintea cocosului ca lasi numar de telefon in parbriz, daca te pui pe un loc care nu e al tau, semnalizat cu „Parcare de resedinta cu abonament”.
Ce crezi ca se intampla?Parcheaza cate un exemplar care nu lasa numar de telefon si sta cateva ore lejer… Este foarte frecvent tipul de sofer foarte suparat cand il suni si il deranjezi sa isi mute masina… Altul a lasat numar de telefon in geam, iar cand l-a sunat sotul meu, a fost super mirat… ca el a plecat in oras cu un coleg si a lasat si el masina acolo, da’ vine in cateva ore.
De mentionat ca fix in fata parcarii de resedinta este o zona de parcare cu plata. Chiar daca acolo e vreun loc liber, multi prefera sa parcheze pe locurile de resedinta, ca e na, e gratis.
Comentariu beton!13
Nu înțeleg de ce gratis pe locurile de reședință. De ce nu se pot da amenzi celor care parchează acolo fără să fi plătit? Că tehnologia există, o folosești deja.
Si eu stau tot intr-o zona aglomerata in minunatul oras de la poalele-n brau moldovenesti. La mine a fost cu happy ending.
– Buna ziua, ati parcat pe locul meu platit.
– Asea, si? Si a inchis.
40 de minute mai tarziu, cineva isi freca palmele de bucurie si radea ca Barney Rubble, iar altcineva, cu jumatate de fata anesteziata de la dentist, se ruga la telefon de firma de ridicari auto sa i-o aduca inapoi, ca masina era inca pe drum spre baza.
Comentariu beton!25
Mai avem cale lunga pana sa fie asa smart, sa aiba o baza de date cu ce masina trebuie sa fie pe locul 51, din zona A, spre ex, sincronizata cu cei de la parcare. Dar este o idee excelenta.
Nici măcar nu e nevoie de atâta acuratețe și de sincronizare. Se pot folosi pur și simplu de sistemul de parcare actual, cel care poate verifica imediat că ăla care a parcat pe locul tău, plătit de tine, n-a plătit niciun fel de parcare.
Că, dacă plătea, s-ar fi dus pe locurile publice, nu venea să ți-o ocupe ție locul.
E bine că s-au scos blocatoarele în Brașov, erau zone din oraș unde aveai treabă și efectiv nu aveai unde parca. De exemplu Griviței, unde sunt 0 (zero) locuri de parcare la stradă, iar în spatele blocurilor toate locurile erau goale, cu blocatoarele ridicate.
Sistemul cel mai logic mi se pare cel aplicat de Parking București pe zonele albastre. Plătești abonamentul anual de reședință și ai o zonă de 2-3 străzi unde poți parca pe orice loc. Nu găsești azi în fața casei, parchezi un pic mai încolo că nu e o problemă să faci câțiva pași…
@Tudor Griviței mda, la stradă nu prea parchează riveranii ci în spatele blocurilor. Cu zona pare OK, dar pe Griviței se lasă cu certuri minim.
@Kronwurst ahahaha :))))) „Asea, si?”, auzi… 🤦♀️
@Tudor Am zis, nu e chiar rau ca s-au scos blocatoarele. E rau ca unii sunt magari si nu lasa numar de telefon in parbriz. Sau lasa si vin cand doresc ei.
Si sotul meu parcheaza pe locuri de resedinta in zonele pe unde merge, dar e sfant numarul de telefon afisat. Iar daca e sunat, in primul si in primul rand, raspunde. Si in al doilea, „imi cer scuze, vin imediat”.
Cand isi gaseste locul ocupat, in jumatate din cazuri nu e numar in parbriz. In cealalta jumatate, 20% vin repede si/sau isi cer scuze.
Eu sunt chiar nesimțită , nu îmi pasă ! Vorbesc frumos dar dacă încep tam tam ul devin rapid slobodă de gură . Dacă eu fac efort să văd unde sunt locurile și le respect vreau să am și eu parte de același tratament . Am mers cu copii mei în tren , i-am așezat în funcție de bilete nu de cheful meu
Si totul pleaca de la educație….., care la noi este total rupta de realitate si in multe cazuri invechita.
@Greta – bine-nteles ca nu e exclusiv apanajul romanilor. Ar fi culmea sa ocupam noi podiumul si la mitocanie. Problema mea e insa cu sprijinul publicului – punctul care a fost atat de bine descris. O zic si eu pe a mea – in anul de grazie 2002, cand dupa ani de asteptari si sperante revine UTA in A. Imi rup de la gura pentru abonament la peluza, dar din cauza job-ului ajungeam foarte rar la meciuri – suficient de rar incat sa se gaseasca altcineva sa se foloseasca de locul meu. La primul encounter – nu doar ca a trebuit sa ma cert cu dansul, dar m-am izbit si de sustinerea neconditionata a celor din jur ‘hai ma ca tu vii o data pe sezon la meciuri, paii ce suporter esti tu?’ De-mi crapa obrazu de rusine. (De cand asteptam sa pun si trauma asta pe foaie 😊
Comentariu beton!16
Sunteți un suporter premium de vreme ce ați plătit să fiți fix acolo, indiferent că mergeți sau nu. Nici un ‘hai mă’ mă gură mare.
La noi la bloc tocmai s-au delimitat locurile de parcare. De fapt, de vreo 4 luni.
S-au trasat atat in fata blocului, cat si peste drum, unde sunt case de locuit, multe transformate in sedii de firma. Blocul nostru putea sa liciteze si locurile de peste drum si unii chiar le-au preferat.
Noi avem chiar in fata intrarii in bloc, l-am licitat tocmai pentru ca nu e vreun copac (cu pasari kkcioase) in apropiere.
Vine omu’ acasa dupa 16:30, cand deja ne apartine locul (16:30-07:30) si locul era ocupat. Parcheaza pe locul alaturat, se foieste pe langa masina, n-avea niciun numar de telefon la vedere. Intra in Profi de langa, mai mult ca sa-si faca de lucru, cand iese locul tot ocupat era.
Se mai plimba pe langa, se pregatea sa sune la Politia Locala.
Cand, de peste drum, din sediul unei firme de formare profesionala, iese o cucoana cam dezbracata pentru gerul de-afara, cu cheia masinii in mana, s-o mute.
Omul, simtitor la nurii feminini, nu ii reproseaza nimic, nici macar ca n-a lasat un numar de telefon in geam, nu! Ii zice ca daca mai are treaba la firma de vizavi, sa parcheze pe locul alaturat. Ca locul e licitat, dar e al unui locatar care nu locuieste constant in bloc, si, de multe ori, e liber.
La care cucoana, batandu-i obrazul: pai de ce n-ai parcat dumneata pe el si m-ai facut sa ies in ger sa mut masina!!!
Cand mi-a povestit faza, i-am zis sa fie multumit ca nu i-a tras si-un scuipat in fata.
Comentariu beton!26
M-am enervat citind.
Vaaaaaiiiiiii, asta e culmea nesimtirii!
Acum câțiva ani găsesc locul ocupat (aprox. ora 17.00). Sun la nr din parbriz, suna în gol. Am avut noroc și am prins un loc „la gard”, tocmai pleca cineva (locurile alocate sunt perpendiculare pe alee, visavis de bloc. Lângă gradina blocului nu e trotuar si nici locuri alocate se poate parca la liber – cam 6 mașini). Dupa vreo oră reiau apelul și inca de vreo 4 ori, tot la 1 oră. Degeaba! Dupa TREI ZILE hopa, răspunde! Că-si cere scuze, dar a dormit!!!Frateee păi ai dormit somnul de veci, ca de 3 zile te caut! De ce ai mai lăsat nr de tel dacă nu raspunzi?
Nu prea sunt genul dar ăsta chiar merita să chem poliția.
Comentariu beton!15
adica l-ai lasat 3 zile? ti-au facut statuie?
aaa, cand pur si simplu nu s-a putut, noi am chemat si politia: 120 amenda si 250 deblocarea.
Comentariu beton!14
Eu îi ridic și nu mă las până nu stau pe locul plătit. La teatru e mai rar fenomenul, iar în tren eu merg de la un capăt la celălalt și ajung destul de devreme.
Iar dacă apare cineva în fața la mea la coadă și nu e femeie însărcinată sau un om cu copil sub 6-7 ani (unde legal au voie să meargă direct la casă) sau o persoană în baston, atunci îi spun doamnei de la caserie și aceasta îi trimite la capătul cozii.
La noi e generalizat, dar se întâmplă și în alte părți.
Eram în avion și se așează unii (ul el și o ea) la clasa business. Vine un domn cu evidente probleme de locomoție, cu cârje și le explică că acolo este locul lui. Nu știu ce au bombănit ăia, dar nu s-au ridicat.
Domnul cere ajutorul steward-ului care le cere celor doi biletele ca să vadă unde au locuri. El arată biletul și stewardul îi spune că trebuie să meargă la locul indicat pe bilet. Cu chiu cu vai și-a strâns catrafusele și s-a mutat. Ea nici nu-i băga în seamă. Stewardul o întreabă și pe ea. Ea se făcea că n-aude. Insistă stewardul, că dacă sunt împreună (ea cu el), probabil au locuri alăturate și trebuie să se mute la locul ei. Cred că a durat 20 minute până s-a urnit și aia să se ducă la locul ei!
Stewardul era vesel și calm și a zis că a văzut altele și mai și.
Mi se pare important să impunem respectarea regulilor de câte ori e nevoie. Cu cât suntem mai indulgenți, cu atât crește nivelul de nesimțire în societate.
Comentariu beton!31
Acum destui ani, plecam cu prietenul din dotare la Paris, evident aveam locuri separate, dar nu foarte departe unul de celălalt. Ne aşezăm. În avion un grup de români cu aspect şi comportament de mardeiaşi. Prietenul meu, om serios, grizonant, ochelari pe nas, pe la 60 şi ceva de ani! Unul îi spune:”Tataie nu te muţi tu mai încolo să stăm, noi pretenii împreună?”. Omu’ nu avea chef de discuţii cu ăia şi se mută, fără să comenteze ceva (bilă neagră din partea mea). Mardeiaşii stătea pe rândul din faţa mea, lângă mine o franţuzoaică, vreo 50 şi ceva de ani. Ăia se frichineau, vorbeau tare, ziceai că sunt în faţa blocului la o bere! La un moment dat se întoarce unul şi se bagă în vorbă cu franţuzoaica, aia, politicos, îi spune că nu vorbeşte româneşte…ăla nimic! Eu îi spun, în franceză să îi ignore!! Hăhăind îi repetă obsesiv „Ehhhh…Şampelizeee”. L-am rugat să înceteze, am chemat însoţitoarea de bord să-i potolească! Nimic!! Nfine, coborâm din avion. Cine credeţi că se comporta ca mieluşeii, la controlul actelor (pe atunci se verificau)??? Mardeiaşii!!
Comentariu beton!14
Și pe mine mă scoate din minți comportamentul ăsta. Iți iau locul sau se bagă în fața ta sau iți suflă în ceafă și te împung cu burta în coloană stând la coadă și după aia vine inevitabila reacție „Da ce ți-am facut?! Sălbatico!” (menționez că eu de obicei port tricouri cu trupe heavy metal și sunt foarte des numită „sălbatică” din acest motiv).
Când merg cu trenul și am ghinion cu locul pe care stau (oameni care put sau fac diverse pe telefon fără căști), după ce se pornește trenul și văd că a rămas vagonul pe jumatate gol, mă mut pe un loc care nu-mi aparține. Dar dacă se întâmplă să vină cineva să își revendice locul mă dau la o parte cu scuzele de rigoare pentru că trebuie să mă aștepte omul să mă adun să plec.
Uite și reversul: vara trecută veneam cu soțul în România, să recuperăm odorul de la bunici. Dacă nu e musai (gen călătoresc doar eu cu fii-mea și vrem să stăm împreună), nu mai dau bani pe locuri în avion, las sistemul să mă repartizeze unde vrea și-mi asum (adică nu comentez și mai ales nu mă așez pe un loc care nu e al meu). Ei, și cum eram noi așa despărțiți la vreo 2 rânduri distanță și vorbeam prin semne înainte de decolare, pasagerul care stătea lângă soț întreabă : „sunteți împreună?”. Soțul zice da, omul îmi zice „atunci veniți să stați în locul meu, pentru mine nu contează”. Am mulțumit frumos, m-am mutat, am vizionat un film cu soțul, totul ok. Ce să zic, omul ăla mi-a făcut ziua mai frumoasă prin gestul lui spontan. Și nu, nu mirosea nimic dubios prin zona din care s-a mutat 😂
Comentariu beton!29
Mai alaltaieri, la Opera Romana. Prinsesem bilete la Fantoma de la opera. Soldout, buluc de lume. Langa noi, doua locuri libere pana aproape sa se stinga luminile. Apar doi tineri, se uita la numarul randului, apoi incep sa ridice lumea catre locurile libere. Ai fi zis ca si-au identificat biletele. Ei bine, dupa inca 5 minute, deja incepuse spectacolul, apar altii si incep discutiile pentru locurile in cauza. Timp in care noi stateam in picioare sa le facem loc sa iasa/intre. Nu vreti sa stiti cat de greu s-au lasat convinsi intrusii sa elibereze zona. Macar noii veniti si-au cerut scuze pentru deranj…
In general, imi place sa ajung devreme in sali de teatru, concerte, sa nu deranjez. Si stau si observ aceasta vanzolelala. INTOTDEAUNA exista cel putin o doamna in etate, imopotonata si cu pene in cap care se aseaza succesiv pe cate un loc care ii face cu ochiul si de unde o usuiesc ocupantii de drept. O fi vreun fel de manie, boala?! Ceva gen opusul OCD, adica fascinatie sa creezi dezordine, haos…
Comentariu beton!15
Baba are nevoie de atentie…
Am fost și eu luni la Fantoma! În spatele nostru niște babete au comentat muuult ca au fost nevoite să se ridice în picioare, pentru ca niște tinere voiau să ajungă la locurile lor…cică, de ce nu au luat-o pe partea cealaltă ca să nu ne deranjeze 🙈
Dar ce mare lucru, ca e loc si celalalt?! Stiu, am patit.
Cândva, in epoca apusă, când eram foarte tânăr și călătoream mult cu trenul spre Călărași. Aveam bilet cu loc, loc care era cu fața spre direcția de mers lângă ușa compartimentului (vagoane vechi, cu compartimente de 8 locuri), cumpărat special ca să pot ieși la fumat fără să deranjez pe altcineva. Pe loc, o „cucoană” care după înfățișare (s-a dovedit că si după comportament) arăta a fi genul nesuferit. Îi arăt biletul și încerc să o rog… Ma întrerupe si pe un ton superior (superioritate cauzată probabil de vârstă, arăta cam de dublul varstei mele), răstit spre lătrat și cu o privire plină de dispreț, îmi spune să stau pe locul ei, care era pe bancheta de visavis, cu spatele la direcția de mers, că ea nu poate merge cu spatele, că o apucă vertijul si o ia cu amețeli etc. Jur ca dacă vorbea frumos o lăsam dar tonul și atitudinea ei m-au facut să ma ambiționez si să nu o las. Nu vreti să știți ce bombăneli la adresa tineretului am auzit. Mă rog, s-a dus pe locul ei. Când a ieșit trenul din gară, m-am ridicat și am ieșit pe coridor la fumat (în conditiile in care aș fi putut fuma și in compartiment). E, ce vreau sa spun: tot drumul am stat doar pe coridor, m-am întors în compartiment cu vreo 5 min inainte de a ajunge în gară la destinație. M-am ambiționat să las acel loc gol. 😁
Bine, de-a lungul timpului au tot fost situații cu locuri ocupate dar pentru mine asta a fost cea mai cea.
Comentariu beton!11
Am patit in Flixbus, de la Hamburg la Dortmund, doi arabi pe locurile din fata la etajul autocarului, pentru care platisem in plus 5 euro. Mai in spate erau locuri libere si cel de pe locul meu, nu ca sa ma duc sa ma asez pe alea. Du-te dumneata, ca n-ai platit si locul! Am apelat degeaba la sofer, n-a vrut sa vina sa lamureasca problema. Norocul meu a fost ca o nemtoaica mai infipta s-a bagat tare in celalalt arab, care-i ocupa locul ei, si s-au dus in spate amandoi.
Am mai patit sa-mi schimbe locul la poarta de imbarcare, loc pentru care platisem 25 de euro, ca sa stea o mama cu fata ei, acolo n-am avut ce comenta, dar a fost draguta mama ca mi-a multumit. A fost de bine schimbarea, era zbor lung de 9 ore si mi-a dat un loc pe primul rand la mijloc, am avut libertatea sa ma ridic cand vreau.
Scriu și eu să îmi descarc năduful. Anul trecut în plin proces de mutare: am spus șoferului cu duba să parcheze în fața garajului vecin în condițiile în care noi încărcăm mașina și ne dăm seama dacă deranjează. A deranjat așa de tare încât vecina a chemat poliția locală deși avea numărul meu de telefon și putea să mă sune pe mine. Avea loc mai în față dar „în fața garajului nu ai voie să parchezi”. Nu a folosit niciodată garajul.
La noua casă am mutat mașina mea din dreptul garajului mai în față dar tot în dreptul curții. Găsesc o mașină parcată, mă bucur că are număr în geam, răspunde o voce cristalină „cum să fie garaj că nu are semn de parcare interzisă”. Da, dar are semn de garaj și mi se pare subînțeles că nu se parchează. Îi explic frumos că aștept o comandă mare cu mobilier și o rog să mute mașina. „Nu pot acum, sunt în drum spre librărie, nu mă mai întorc. Așteptați, să aștepte și camionul că o oră nu moare nimeni”. A venit în 3 minute când am amenințat-o cu poliția.
Parchez mereu în fața garajului ca să las liber celălalt loc din fața casei pentru cine are nevoie și pentru că știu că nu este al meu. Dar sunt câte unii care se lăfăie pe 1 loc și jumătate și eu nu mai am loc. De câteva ori m-am dus mai aproape de vecina care mi-a lăsat bilet în geam și m-a amenințat cu poliția pentru 30 de cm. M-a și certat că nu am numărul în geam și a pus biletul chiar în dreptul numărului 😂
Sunt oameni și oameni, situații și situații dar nesimțirea nu are scuză…
Asta e din categoria nesimtire.
Tin minte o faza acum cativa ani. Urc in tren, full, dar imi luasem bilet online, cu loc, cu cateva zile inainte (fiind patit).
Desigur, locul ocupat de un baiat, student probabil. Nu tipul cocalar, mai degraba tocilar, ochelari fund de sifon si pierdut in spatiu. Il intreb, aveti loc aici? Se uita in gol – „mmmmda”. Dom’le, aveti loc aici, in vagonul sapse locul coispe?
Se ridica in reluare, asa, si apoi imi spune mahnit – „eu aveam pe locul saipse acolo (arata cu degetul) dar era ocupat, puteti sa verificati”.
Recunosc ca mi-a placut rationamentul. Mi-a luat altul locul, iau si eu altul. Stop, al meu.
Un exemplu ca cel din Slovacia am trăit și eu acum câteva luni. A rulat la Cineplexx pentru 2-3 zile (ca eveniment de lansare în diverse orașe din lume) filmul concertelor lui David Gilmour la Circus Maximus la Roma.
Paranteză pentru cei care au fost plecați din țară: David este fost membru Pink Floyd iar o parte mare din reprezentațiile lui sunt piese clasice ale formației. Închid paranteza.
Am luat bilete din timp, am ales locuri bune centrale pentru o audiție perfectă.
Spre mirarea mea sala a fost ocupată la maxim 20% din capacitate și nu era una dintre sălile cele mai mari.
Când s-au aprins luminile (bineînțeles în timp ce se derula încă genericul de sfârșit, pe muzică din concert) m-a uitat în sală. Toți cei prezenți stăteau pe locurile lor răsfirați în toată sala, așa cum prinseseră locuri și unul nu s-a ridicat până nu s-a oprit genericul.
Și m-am uitat la ei la ieșirea din sală: majoritatea erau ca și noi baby boomers care crescuseră în atmosfera asta.
Niște moși terminați… 😂
Comentariu beton!14
Imi aduc aminte ca am acceptat sa schimb locul in avion pentru ca cineva sa stea langa altcineva sau ceva de genul asta. Era zbor domestic destul de scurt, Funchal-Lisabona. Am zis sa fiu de treaba.
Bai fratilor, am nimerit langa o copila sau adolescenta care mirosea a transpiratie de mi-au dat lacrimile. Mai si dadea din aripi ca gesticula si vorbea la greu. Domle, credeam ca imi ies ochii din cap, nu mai puteam respira. Toxic. Otrava. Am asteptat sa se termine zborul ala ca niciodata. A fost oarecum o lectie, acum sint foarte tentat sa nu accept schimbari de locuri, chiar daca m-as muta la un loc mai bun.
Acum ceva ani, aveam loc de parcare intr-o curte interioara, ca altii de altfel, iesirea fiind pe o strada cu sens unic si cam aglomerata. In ciuda a vreo 3 semne clare si vizibile de atentionare cu acces auto, nu stationati, nu parcati garaj + marcajul primariei de interdictie de pe jos, foarte des cineva isi lasa masina acolo. Cam 50% nu lasau nici numar de telefon. Partea si mai proasta era ca, din cauza sensurilor unice din zona (si a aglomeratiei), fiecare tura care o faceai iti lua vreo 15 minute. Doar sa vezi ca accesul era blocat (uneori de alta masina fata de cea initiala).
Intr-o sambata accesul era blocat de un Mercedes 4×4 din ala foarte scump. Era numar de telefon atat ca nu raspundea nimeni la el. Fac o tura (in ideea ca pleaca intre timp), revin, era tot acolo. Sun la telefon din nou, fara succes. Se strang masini in spatele meu (ca nu puteau trece), alti oameni suparati, sun la Politia locala. Mai fac o tura, revin, masina acolo, langa ea un politist. Ii explic care e situatia (ii arat toate actele cerute), ala vede masina scumpa si zice sa mai asteptam ca poate vine, ca sa mai dau o tura. Ma enervez si ii spun ca eu nu mai sunt dispus sa fac ture pe timpul si benzina mea, am facut poze si voi face reclamatii unde va fi cazul si ca voi parca chiar atunci asa cum pot (spatele masinii era putin intr-o intersectie din apropiere) si abia astept sa vina sa ma amendeze cineva de la ei sa vedem ce va iesi pentru ca ei nu isi fac treaba (intre timp mai venise un politist)
Sa o scurtez: in apropiere era un restaurant cu o nunta: masina era a mirelui. A venit sa vada care era treaba doar pentru ca niste nuntasi au trecut prin zona chiar cand solicitam ca masina sa fie ridicata. Si-a cerut scuze cu jumate de gura, a mutat masina dupa colt iar unul dintre politisti a oprit circulatia sa pot da cu spatele si sa intru in curte.
Altfel, am o multime de povesti asemanatoare cu cea de mai sus. Am facut atatea reclamatii la politia locala incat la un moment dat ma intrebau direct daca doresc sa vina sa ridice masina care bloca accesul. Si da, de cateva ori am solicitat si obtinut asta in cazul in care nu isi lasasera niciun numar de telefon si eu eram deja la a doua sau a treia tura.
si deci insist cu vesnica mea nelamurire: de ce in alte tari fost comuniste aceasta lipsa de civism n’a ajuns la cote max?
niciodata n’am sa inteleg asta. nu’i rautate ci pur si simplu vreau sa pricep care’i faza. deci trecutul nostru politic si socio-economic e comun sau cel putin ff asemanator. totusi evolutia societatii noastre e diferita fata de celelalte. sau ar trebui sa zic mai degraba involutie. toti vecinii nostri sunt mai educati decat noi … o mare enigma pt mine:(
Nu stiu daca “toti vecinii”. Esti sigura ca bulgarii sau sarbii sunt neaparat mai educati?
In plus, chiar daca trecutul e asemanator, cred ca sunt niste diferente care conteaza, alte regimuri comuniste din Europa de Est nu au fost atat de brutale ca cel ceausist, or asta a lasat ceva sechele. In fine, nu zic ca asta e o scuza, dar nici nu cred ca enigma trebuie sa fie atat de mare.
Merg de 4 ani la cinemarti, saptamanal. Ni s-a intamplat de vreo 2 ori sa gasim alte persoane pe locul nostru, fiind oamenii extrem de ofuscati ca de ce nu mergem noi pe alte locuri. Pentru ca logic, daca voiam alte locuri, mi-as fi luat biletele pe alte locuri, nu? Plus, asa pentru tatal respectiv…educatia copiilor incepe de acasa. La teatru nu am patit niciodata pana cum sa am locul ocupat, insa sunt atat de enervata de acei parinti care stau si ei si copiii lor in terenul de activitati sportive, stiti cum e cu salile de sport de scoala, pe care ii rog de fiecare data sa iasa pentru a nu deranja echipele din teren, unde evident eu sunt aia recalcitranta ca ii rog sa respecte niste reguli.
Cu câțiva ani în urma au venit cei de la 3 Sud Est in Detroit area! Una din fetele mele i-a îndrăgit tare mult în cei câțiva ani ai copilăriei sale în Ro, așa ca ne-am luat bilete de pe site-ul sălii, de pe lângă una din bisericile românești. Sala era organizată tip “nuntă”, scenă și mese cu x locuri. Am ales 3 locuri la o masa centrală, și, spre surprinderea noastră (mai puțin a mea, ca deh, știam de unde am plecat), când ajungem acolo, toate scaunele ocupate!
Politicos , le spun ca și noi avem locuri la masa asta, după care, nu vă pot spune ce a urmat! Cum adică locuri? ce website? Copiii să nu stea și ei? Circul creat m-a făcut să mă simt tare prost, mai ales ca eram printre “ai nostri “, și după decibeli ar fi părut ca eu sunt the bad guy! In final am chemat managerul și totul s-a rezolvat, dar gustul amar nu a trecut ușor!
Comentariu beton!11
Iată, încă un motiv pentru care am părăsit țărișoara noastră dragă. Dacă extrapolez, cred că toate se rezumă la singurul: nivelul civilizației…
Acum câteva săptămâni, mă întorceam din vacanță și aveam zbor cu escală în Istanbul. Pornisem într-o notă pozitivă, pentru că reușisem să iau locuri la culoare pe ambele zboruri fără să plătesc nimic în plus. Primul zbor, de 9 ore, a avut întârziere o oră jumătate, astfel încât am alergat prin aeroportul din Istanbul ca să prind conexiunea. Fiind nedormită de vreo 16 ore și obosită de la agitație, ultimul lucru pe care mi-l doream era să-mi văd locul rezervat deja ocupat. Și mi s-a părut o eternitate până persoana de pe locul meu (care nu era din România) a fost mutată de însoțitorul de zbor (că singură nu a vrut). Motivul: să stea lângă prieteni pe un zbor de maxim 1 oră și 20 min.
La Opera, in pauza dintre acte, la toaleta, eu ma spalam pe maini. Prima la coada era o doamna mai in varsta, iar in spatele ei era o tanara. Se elibereaza o cabina, tanara sprinteaza si pune mana pe clanta inaintea doamnei in varsta. Aceasta scoate o exclamatie de indignare, la care tanara raspunde cool „V-ati bagat in fata mea la garderoba” si intra in cabina. Sah mat.
Ala din poza e Liviu Dragnea?
Merge Liviu Dragnea la teatru?
Ieri. La magazinul de cartier. Peste drum de casă. Îmi iau bon de la carmangerie. 42.
Precizez că aici ai nevoie de bon pentru carmangerie, raionul de pui/curcan și alte zburătoare sau pescărie.
Pe ecran era afișat numărul 41. Asta însemna că urmam eu. O distinsă doamnă, care deja își făcuse cumpărăturile la raionul de pui, când se anunță numărul meu începe să vocifereze. Că a pierdut bonul de la carmangerie, dar că urma ea. Înaintea mea. Măcelarul deja își freca mâinile. Fiind magazin de cartier, mă cunoștea de aproape 10 ani și știa că sunt, cum spun spaniolii, „de mecha corta”. Deja avea un rânjet pe față de la o ureche la alta. Și eu la fel, dar de nervi.
Îi spun distinsei doamne că, ori își ia bon ori se poate duce la dracu’. Bueno, „a la mierda”, că așa sunt spaniolii. Pe lângă mine mai erau vreo 6-7 persoane, cu bonurile aferente. Până pe la numărul 50. Iar aici aștepți, nu glumă, că fiecare cumpăra exact ce are nevoie: 2-3 felii de mușchi, carne tocată (pe loc), coaste pe care ți le taie cum vrei tu, filete de nu știu ce ( tăiate pe loc și ele). Nimeni nu se plânge, dar nici nu acceptă pe cineva care se baga în fața. Asa că distinsa doamnă a trebuit să își ia bon. 51.
Nu știu cât a trebuit să aștepte, dar a fost cel puțin o oră. Pentru că a trebuit să mă întorc eu la magazin după vreo 45 de minute. Uitasem să cumpăr ceva. Și distinsa doamnă încă era la coadă.
Comentariu beton!17
Ferească ăl de sus așa ceva. Să merg la carmangerie unde îmi trebuie bon de ordine, să aștept o oră și posibil să intru în conflict cu cineva că sare coada… pfuu. Mai bine mânc pufuleți.
Decembrie 2025 tren Bucuresti-Brașov seara cu oprire doar în Ploiești: biletul era cumpărat online cu loc ales la margine astfel încât să nu mă înghesuie nimeni la geam. Mă așez la margine pe locul rezervat și vine la un moment dat un tânăr care avea locul de la geam și care a călătorit doar până în Ploiești, se uita nemulțumit la locul
de la geam și când mă ridic să-i fac loc îmi spune: “ puteți să vă așezați unde doriți”; eu mă uit blocată la el și îi răspund “eu am locul de la margine și sunt deja pe locul dorit” .
Aseară am venit de pe drumuri și am avut locul 35B (în avion înseamnă cel de la mijloc pe un rând cu 3 scaune). Întâmplarea a făcut ca locul 35A a rămas liber. Loc la geam. M-am tot gândit dacă sǎ mǎ mut sau nu… L-am lăsat liber și acum mǎ simt ușor mândru. Se poate şi la noi.
Se poate si altfel. Tren Milano-Roma, bilete cumparate de la agentie cu doua zile mai devreme, cu locuri cu tot. Ocupat locurile, la Florenta, doua doamne in virsta, surpriza aceleasi locuri cu noi! Apare conductorul , verifica , aceleasi locuri si noi si doamnele. Se uita lung. Si deodata se lumineaza la fata: locurile noastre erau pentru a doua zi!
Pina la Roma am stat in picioare😂
Acum ceva ani in urma, mama si cu mine am plecat cu trenul spre Danemarca. Ea avea probleme cu zburatul deci trenul era singura alternativa, eu neavand carnet de condus si nici dorinta sa conduc pana acolo.
Ajungem in Copenhaga si suntem cazati la ambasada Ro. Intr-o zi planuim sa tragem o tura mai lunga prin imprejurimile capitalei, asta dupa ce am terminat cu Tivoli, gradina zoologica, castelul lui Hamlet, etc.
Mergem in gara si luam bilete spre destinatia „B” – caci nu-mi mai aduc aminte exact numele. Prima oara singuri in explorare, pana atunci ne ducea cineva cu masina ambasadei.
Deci, luam bilete, ne urcam in tren si trenul se pune in miscare. In tren surpriza, vagoane si scaune fara sa fie numerotate. Ne asezam si dupa ceva timp apare controlorul care se uita surprins la noi, noi ii dam biletele, ala dispare cu ele si se intoarce spunandu-ne ca ne-am urcat intr-un tren personal, adica apartinand unei persoane private si nu public, ca biletele noastre nu au valoare si trenul nu merge pana in orasul „B” ci in orasul „C” care e langa orasul unde vroiam noi sa ajungem. Pana la urma ne-am dat jos in orasul „C” si proprietarul trenului ne-a asigurat o masina ca sa ajungem in „B”.
A fost prima si ultima oara cand m-am urcat in trenul gresit.
Mi s-a-ntamplat de doua ori fara voia mea si m-am simtit naspa tare sa fiu in pozitia in care iau locul altuia. Prima oara in toamna lui 2024 mergeam cu un prieten spre Brasov cu trenul ca de acolo sa luam alti doi prieteni si sa plecam cu masina lor la Kosice la un maraton. Si prietenul asta zice – tu ai luat mai multe rezervari, lasa ca iau eu biletele de tren Bucuresti Brasov si mancarea in tren (ca plecam vineri seara dupa birou amandoi). Ajungem la gara, ne urcam in tren, imi iau eu la revedere de la sot si copile si ne asezam. Nu apucam sa ne punem fundurile ca vin un cuplu (el si ea) si ne spun ca au locurile respective. Ne uitam toti 4 la bilete, la vagon, injuram CFR-ul si la un moment dat baiatul din cuplu zice – voi aveti bilete pentru ieri :D, pentru joi. Am lesinat de ras – ne-am cerut scuze, s-a dus prietenul sa vorbeasca cu nasul ca nu mai aveam timp sa coboram sa luam alte bilete si ne-am mutat pe alte locuri ca nu era chiar full.
Acelasi prieten, acum vreo luna, ia bilete pentru amandoi la Nuremberg – am ajuns in sala si am constatat ca a luat bilete fix langa ecran (stiti sectiunea aia din sala unde sunt scaune degeaba ca nu ia nimeni bilet acolo, sau am crezut eu ca nu ia nimeni), crezand ca e penultimul rand (sac), am lesinat de ras si am avut noroc ca am gasit niste locuri pe undeva mai sus ca as fi putut sa-l bat.
Alt scenariu frustrant – marca CFR de data asta. Am cumparat bilete online, ca sa stam 2 persoane una langa alta. In tren, aceleasi locuri nu erau alaturate can in schema vagonului de pe net. A trebuit sa ma inteleg din priviri cu ceilalti calatori si sa ocupam totusi un loc care nu era al nostru =(. Din fericire, nu a tinut nimeni la aranjamentul initial.