Sfaturi pentru emigrare în Portugalia

Uite că, datorită colegei Irina, am primit și un articol dedicat emigrării în Portugalia. Treabă care mă bucură tare pentru că asta ar fi cea de-a două opțiune a mea dacă ar fi să plec fără să mă mai uit în urmă. 

…

Știu că Portugalia nu e printre cele mai bine cotate țări europene din punct de vedere economic, dar, în pofida tuturor aspectelor negative pe care le voi menționa mai jos, cred că e important să spun că pentru mine e „acasă” și nu am nicio intenție să mă mut de aici. Iar dacă aș lua în considerare opțiunea asta, variantele ar fi foarte puține pentru că aș vrea tot cald și tot Europa. Deci poate doar Spania.

Documente

Un cetățean european poate rămâne legal trei luni în Portugalia fără să fie nevoit să facă niciun demers. În realitate, eu eram deja de 10 luni aici când m-am lămurit că am nevoie să mă ocup de treaba asta și nu m-a întrebat nimeni nimic. Nu faceți ca mine.

Între 3 luni și 5 ani se folosește „Certificatul de registru pentru cetățeni UE”, care se obține de la Primăria din zona de reședință și costă 15 euro. Este nevoie de un document de identitate și o declarație pe proprie răspundere că persoana lucrează legal în Portugalia sau are mijloace/fonduri de întreținere.

Aici fac o notă foarte importantă: românii au nevoie de buletin ȘI pașaport. Buletinele românești nu au semnătura, iar pașapoartele nu conțin toată informația care apare în buletin. Eu, ca orice om normal, nu mergeam niciodată pe undeva cu ambele la mine și mi s-a întâmplat să pierd timpul aiurea pe motivul ăsta.

După 5 ani se poate obține obține certificatul de reședință permanentă, valabil 10 ani, certificat emis de AIMA (Agenția de Integrare, Migrare și Azil). Aici e un pic mai complexă situația, iar documentele necesare depind de starea civilă, de existența copiilor etc. Sunt multe scenarii și se face neapărat pe bază de programare. Dacă e cineva interesat în mod special, pot să revin cu mai multe detalii pe partea asta.

Înregistrarea la Securitatea Socială e importantă pentru accesul la sistemul de sănătate, drept la șomaj etc. Este necesar, pe lângă documente de identitate, să existe și documentație legată de motivul cererii – contract de muncă, înscriere ca PFA etc. În general, dacă persoana e angajată aici, angajatorul se ocupă de asta. Doar cei cu PFA se ocupă singuri. Succes! (Nu e instituția mea preferată :D)

Înregistrarea la Finanțe și obținerea „Numero de Contribuinte” (nu știu cum se traduce la noi pentru că nu avem așa ceva din câte țin eu minte – Tax Payer ID în engleză) se face pe bază de document de identitate și dovada reședinței (contract de închiriere, facturi etc). Este foarte important pentru că aici se fac anual declarațiile de impozite chiar și la persoane fizice și este o bună modalitate de a recupera ceva bani.

Există o varietate mare de bunuri și servicii luate în considerare (sănătate, educație, servicii de frumusețe, sport, reparații mașinii, transport, HORECA etc), dar cel mai important, chiria este inclusă pe lista asta. Erau 500 de euro garantați cu ceva ani în urmă. Acum nu mai plătesc chirie și nu mai știu exact cât e, dar e de luat, deci e de bine. Evident, trebuie creat obiceiul de a cere mereu factura cu „numero de contribuinte” ca să nu te trezești în situația că ai bani de dat la sfârșitul anului. Toată treaba se face online, deci efortul cetățeanului e minim.

Locuința

Probabil din punctele cele mai slabe în momentul ăsta. Prețurile sunt nesimțite, atât la chirii, cât și pentru cumpărare. În general, în Lisabona, orașul propriu-zis, mai locuiesc bătrânii care au casele lor, moștenitorii bătrânilor, străinii cu bani și tinerii care împart un apartament.

Portughezii de la middle-class în jos și străinii aceleași categorii sau foarte excentrici locuiesc în zona metropolitană. În general, unei persoane single, chiar cu un venit bunicel, îi va fi foarte greu să găsească ceva în condiții decente pentru a locui singură. Partea bună e că zona metropolitană a Lisabonei e majoritatea frumoasă și poți găsi beneficii în a nu locui în oraș.

E bine de știut că aici casele, majoritatea zdrobitoare, nu au încălzire centrală. Hanorac, șosete flaușate, calorifer electric sau șemineu (da, aici se poartă, e romantic :D), amintiri din epoca de aur. Aerul condiționat să trăiască, unde îl au.

Eu am noroc că nu sunt foarte friguroasă și casa mea actuală are doar doi pereți exteriori, e destul de călduroasă. Rar folosesc aerul condiționat. Dar am stat și în apartamente în care mi-era frică să merg la baie. E un aspect de luat în calcul, pe mine m-a luat complet pe nepregătite.

Mulți proprietari au cerințe destul de mari pentru contractul de închiriere: fluturași de salariu, girant etc. Eu aș recomanda folosirea unei agenții imobiliare pentru menținerea unei distanțe profesionale cu proprietarul. Se evită așa să ne batem pe burtă cu el, vizite inoportune și neanunțate și alte surprize.

Costurile cu utilitățile sunt destul de variabile. Gazul e în general scump pentru că se importă. Eu plătesc enorm gazul și nu pot schimba furnizorul pentru că în zona mea e monopol practic. Plătim (2 persoane) undeva la 300–350 totul: gaz, curent, apă și internet/TV/mobile.

Cumpărăturile săptămânale medii (nu suntem pretențioși, unele produse le cumpărăm orice marcă, pentru altele avem mărcile noastre preferate, dacă prind reduceri bine, dar nu le vânez, ați prins genul) sunt cam 70 de euro.

Transporturi

Există o bună rețea de transport public urban și suburban – mă refer mai ales la zona Lisabona. Și-au mai pierdut din calitate în ultimii ani, dar structura există și încă îți poți organiza viața de zi cu zi pe bază de transport public. Există un abonament lunar de 40 de euro care acoperă toată zona metropolitană și toate tipurile de transport: tren, autobuz, metrou, vapor, orice.

Cu toate astea, să ai mașină proprie e un avantaj, mai ales pentru timpul liber. Sunt zone superbe la care accesul e greu spre imposibil fără mașină personală. Din punctul meu de vedere, o combinație mers la job cu transport în comun și mașină pentru plimbări, cumpărături, călătorit, de exemplu, este cea mai bună opțiune.

Benzina este scumpă, nu știu dacă cea mai scumpă din Europa, dar nu m-ar mira. Acum este în jur de 1,8 euro pe litru, dar a fost și mai mult în trecut.

Sănătate

Sistemul public de sănătate era foarte ok, dar faptul că nu prea s-a mai investit se vede. Mai ales la serviciile de urgențe. Dar rețeaua privată e bine dezvoltată și multe companii oferă asigurări private de sănătate în pachetul de beneficii. Totuși, este de remarcat faptul că se poate trata aici cam orice.

Nu prea vezi strângeri de fonduri pentru tratat în afară, ca la noi. Institutele oncologice par competente și vedetele se tratează aici, serviciile de chirurgie pediatrică (altă slăbiciune a noastră) la fel. Plus, nu se dă șpagă la doctori, nici la asistente și ești destul de bine tratat.

Educația

E poate partea despre care știu cel mai puțin, neavând copii. Studiile universitare sunt scumpe, eu compar cu Olanda, de exemplu. În Olanda sunt facultăți de top la care plătești mult mai puțin decât aici la unele fără mare poziție în ranking. Școala publică e ok, problema e cu creșele și grădinițele. E penurie mare, foarte greu prinzi un loc la una publică, iar cele private sunt jecmăneală pură.

Prietenii mei abia au găsit un loc pentru fetița lor de 1 an și plătesc în jur de 500 de euro pe lună. Portugalia nu e locul potrivit pentru familii cu copii mici decât dacă au venituri mult peste medie. Ca structură, e destul de asemănător cu sistemul de la noi (număr de ani, 3 cicluri etc).

Joburi

Există oportunități în zona corporate, sunt multe shared services aici în tot felul de domenii și oportunități și pentru cei care nu vorbesc limba. Evident, în IT sunt multe oferte, cam ca peste tot, cred. Salariile sunt tristuțe așa în general.

Compar cu ce-mi povestește sora-mea din Viena. Cum spuneam mai sus, nu e printre cele mai ok țări din punctul ăsta de vedere. Totuși, procedurile nu sunt foarte complicate, asta e partea bună. Dacă ești recrutat din afară și compania vrea să te aducă aici, e posibil să ai condiții și beneficii mai avantajoase decât dacă ești recrutat aici.

Viața socială și culturală

Părțile mele preferate. Oamenii sunt foarte ok, prietenoși și amabili. Mai puțin la volan, în trafic e o junglă. Se simte și aici tendința extremă-dreapta, cam ca peste tot, dar totuși nu au bătut nepalezi pe stradă.

Pentru mine a fost cumva diferit, pe lângă „white privilege”, a făcut toată diferența faptul că vorbeam limba la nivel bilingv. Poți trăi foarte bine și cu engleză în zonele urbane, dar altfel te integrezi când înveți limba. Plus că pe la sate e posibil să nu te descurci.

Am menționat white privilege pentru că aici au ceva sentimente negative față de imigranții din fostele lor colonii, deci eu am scăpat. În puținele ocazii în care am auzit comentarii neplăcute au fost mai degrabă legate de faptul că eu vorbesc portugheză cu ceva accent brazilian și m-au luat drept braziliancă.

Nu au cine știe ce probleme cu românii în afara mediului de iubitori de animale. Se pare că există comunități de rromi care fură și maltratează animale și toți îi numesc români. Dar eu nu am auzit niciodată comentarii directe pe tema asta.

Cu vecinii avem relații cordiale, mai stăm la discuții când ne întâlnim pe scări, dar nu se bagă în viața ta ca la noi. Îmi place că există conceptul de cafenea/cofetărie în cartier unde merg toți să bea cafea, să schimbe o vorbă. E un mod de a combate puțin singurătatea la vârstnici.

Peisajele, natura în general sunt partea mea preferată. Motivul principal pentru care nu aș vrea să plec. Toată țara e superbă, dar zona metropolitană a Lisabonei, de la nord (zona Sintra-Cascais) până la sud (Serra da Arrábida) sunt de vis. Istorie, peisaje, păduri, ocean, mâncare, artă, plajă, vinuri, există ceva pe gustul fiecăruia. Plus că ai opțiuni de a petrece o zi superbă chiar și dacă nu vrei să cheltui nimic în afară de benzină.

Face parte din rutina noastră să mergem pe plajă după job, ori la terasă, ori facem picnic, e accesibil. Sau în pădure, la fel de accesibil. Pădure cu vedere la ocean. E superb, nu aș schimba cu nimic.

Mâncarea e delicioasă, câte ceva pe gustul oricui. Există o mare varietate de locuri pentru toate buzunarele. Se mănâncă bine și la restaurantul din colțul străzii, și la alea mai de fițe. Deși, după ceva încercări, cred că toată lumea se prinde că la alea fără figuri se mănâncă mult mai bine. Ca idee, pentru două persoane cheltuim până în 30 la prânz la restaurantul din cartier și la cele mai „centrale” în jur de 50. De reținut că sunt prețuri fără alcool, nici unul dintre noi nu bea alcool, deci sunt prețuri cu Coca-Cola sau pe acolo.

În concluzie

Pentru mine natura, oamenii, cu obiceiurile și gastronomia lor compensează aspectele mai puțin bune pomenite mai sus. Dacă atingi un nivel de stabilitate financiară, viața aici poate fi foarte plăcută.

După cum văd eu lucrurile, Portugalia nu e țara potrivită pentru familii cu copii mici sau care plănuiesc să aibă copii în curând. Familii cu copii de vârstă școlară, oameni care au pensii mișto din străinătate și vor să trăiască aici, tineri cu un stil de viață gen hipster sau persoane care se încadrează la middle-class o pot duce aici foarte bine. E ușor să fii fericit cu soare, mare, vreme bună, mâncare delicioasă. Ce-ți mai trebuie?