Dacă mă îndoiam de decizia mea de a republica articolul de mai devreme, acum n-o mai fac. De ce? Citiți comentraiile de la el și-o să înțelegeți. Iar dacă n-aveți chef de citit comentarii, poate citiți măcar textul de mai jos. Text scris de Belle, exact în urma articolului meu republicat. Citiți, cutremurati-vă și gândiți-vă câte Belle ca ea au trecut prin asta si n-au avut curaj să spună nimănui.
…
El era un bărbat undeva la 45 de ani, tată, soț, om de afaceri, client important în firma în care aveam în job. Eu? Eu aveam 21 de ani, lucram pentru o firma de amenajări interioare, începusem jobul asta după ce refuzasem favorul tatălui unui prieten de a face 2 facultăți la fără frecvența (îmi cumpăra el diplomele) dacă eu acceptam să mă ocup administrativ, împreună cu fiu-său, de una dintre multele afaceri pe care le deținea. N-am suportat niciodată oamenii care își cumpără titluri, funcții, diplome, așa c-am refuzat și am început să muncesc în speranța că voi strânge bani să îmi pot finanța cursurile unei facultăți. N-a fost să fie, chiria trebuia să o plătesc, trebuia să mănânc, aveam grijă financiară a unei familii incapabile să se susțînă economic, facultatea a rămas un vis.
Am lucrat în firma de amenajări interioare vreo 2-3 ani, mă ocupăm de la vânzări la supravegherea echipei de lucru, de la a contracta clienți noi, la a zâmbi și ține companie oricărui grețos care dorea puțînă atenție, nu doar materiale de construcțîi.
Așa a apărut și el. Ne-a fost prezentat ca potențial client, cunoscut pentru investițiile substanțiale pe care le face, clientul perfect într-o perioada nu tocmai roz pentru firma. Clientul fericit, după cum fuseesemt învățată, este stăpânul. Dacă el e fericit, am și eu bani pentru chirie, are și firma bani pentru salarii. Iar clientul îl țineai fericit cu oferte bune de preț, îl invitai la cină, îl făceai să se simtă miezul și astfel colaborarea continua.
Ieșirile erau susținute de firmă și mereu șeful firmei era prezent, toată lumea mânca, bea, fuma, se ajungea des să cânte câte un lăutar la masă. Și nu, nu puteai lipsi, lipseau băieții, faianțarii, parchetarii, vopsitorii, dar nu lipseau fetele de pe vânzări. „Du-te și tu și te aranjează puțin, ieșim cu X la cină” auzeam des. Nu era întrebare, era în timpul orelor de lucru, făcea parte din job.
Și ajungeam acasă târziu, ba împărțeam un taxi cu vreun coleg, ba cu șefu, ba cu clientul (te duc eu, tot e în drum…). Până în seara în care drumul nu a mai luat-o către sectorul 6, ci a ocolit până a ajuns într-o pustietate, nici acum nu știu unde eram. Acolo m-a forțat să intru într-o clădire care mi s-a părut că arată a motel, pensiune, îmi era clar că nu e locuită de o familie.
Toate rugămințile mele de a mă duce acasă, de a mă lasă să îmi iau un taxi, totul a fost în zadar. Un dos de palmă m-a redus la tăcere. Mi-au piuit urechile, ambele îmi piuiau de la puterea loviturii lui. Am amuțit, nu puteam să îmi mișc buzele, nu știam dacă m-a drogat, dacă visez, dacă e real. Îl vedeam în față mea cum se excită, cum îi crește pulsul, cum se agită, iar eu eram paralizată de frică. „Hai, e timpul să devii femeie, ce dracului aștepți? Ai 21 de ani, numai fătălăi ai avut în preajma dacă ai scăpat nefututa până acum!”.
Am țipat să mă lase, l-am scuipat și m-am trezit cu un alt dos de palmă peste ochi. Îmi frigea fața la momentul ăsta și nu îl deranja că mă opun, oricum „nu e nici dracu aici să ne deranjeze…”.
M-a penetrat atât de violent încât simțeam că mă ia cu leșin. Am întors capul într-o parte și mi-am acceptat soarta. Simțeam cum mă umplu de sânge și auzeam bucuria că fute o virgină. Cumva am reușit să mă rup psihic de locul ăla, în timp ce el gâfâia deasupra mea și am mai revenit doar când l-am auzit zicând „Du-te și te spală, spală și astea de pe pat, parcă am tăiat porcu’…”.
Abia mă târâiam către duș, mă simțeam ruptă fizic în bucăți, nu puteam să mă așez pe wc. Am intrat în dus și m-am spălat, n-am avut nicio reacție. Am spălat așternutul de pe pat, prosopul, dar tot se vedeau urmele sângerării. Le-a pus într-o pungă și le-a aruncat undeva pe drum.
M-a dus acasă, dar înainte să ieșim din camera aia, mi-a spus șoptit “Și dacă spui ceva, te omor cu mâna mea! Îți înfig un cuțit în burtă și îl voi răsuci astfel încât o să îți distrug toate organele, niciun doctor nu te va repara! Ai să taci!”… și am tăcut paralizată de frică. Am stat închisa în camera vreme bună, a trebuit să mimez că sunt ok, am trăit cu frica unei sarcini până la prima menstruație, am trăit cu frica bolilor cu transmitere sexuală multă vreme.
Bună! Eu sunt una dintre multele femei pentru care un bărbat a decis când și cum să își înceapă viața sexuală. Am părăsit România de frica lui și am sute de nopți nedormite din cauza lui. Am trăit neputând lasă un bărbat să mă atingă ani mulți, a trebuit să învăț să am încredere în oameni, m-am reinventat. Coșmarele au încetat în ziua în care am aflat că a murit. Am plâns de fericire. Niciodată nu mi s-a părut cancerul mai frumos…
Bună! Am 38 de ani și fac terapie psihologică pentru a înțelege că nu a fost vină mea.
Bună! Sunt una din cele multe, atât de multe.
Speechless… Orice comentariu as putea da, e de prisos…
Comentariu beton!67
@belle – poti da un nume, poate va fi gasit de cineva? Sunt tata de fata si nu vreau sa ma gindesc cum as reactiona daca ea ar pati ceva de genul asta.
@adib, ăla a murit, ce să mai găsești?
Mormântul, te piși pe el, zic.
Comentariu beton!21
Of, doamne! Numai citind asta, mi se trezesc instinctele criminale!
Cat de cumplit trebuie sa fie!
Si, cand te gandesti ca violatori din astia, cand nu raman nepedepsiti, fac 5-6 ani de puscarie din cei 7-8 la care au fost condamnati si apoi umbla liberi in continuare.
Iar victimele, cand isi aduna curajul sa vorbeasca, sunt stigmatizate toata viata cu celebrele „a cautat-o ea cumva”.
Comentariu beton!44
Nu cred că mai pot articula două cuvinte. Fiică-mea tocmai a împlinit 15 ani.
Comentariu beton!20
Mă doare stomacul , jur mă doare stomacul de la revoltă ! Am citit toate comentariile de azi . Și nu sunt primele articole în care oamenii se ” descarcă” pe acest blog ! Cât de dereglat la „mansardă ” tre sa fi, sa te pretezi la asemenea fapte !!!
Comentariu beton!23
Nu știu dacă o pedeapsă de câțiva ani de pușcărie poate ajuta pe cineva. Nici măcar pe făptuitor. Ceea ce nu realizează toți cei care fac astfel de fapte este adevărata dimensiune a faptei. Justificările acela puerile de genul „a fost un act fizic”, „nu i-am transmis nicio boală, nici nu a rămas gravidă” ori altfel de cretinătăți, precum „ți-am făcut un bine, că nu te lua nimeni neîncepută”…Jesus Christ!
Nenorociții aia nu se gândesc la stările emoționale ale victimelor lor. Pentru că nu este doar fizic. Ceea ce simți după o astfel de experiență, traumele care se nasc și toate acele trăiri care vin la pachet. Unele femei nu sunt atât de puternice din punct de vedere mental și cedează. Ajung în stări depresive și sfârșesc rău. Altele, urăsc bărbații și nu vor mai avea o viață normală niciodată, ajungând să fie hăituite de imaginile pe care le retrăiesc iarăși și iarăși. Iar altele, duc în ele această povară până la finalul vieții, fără să aibă puterea de a o împărtăși.
Nu pot concepe cum este posibil să faci treaba asta, uitându-te în ochii celei din fața ta. Știind ceea ce faci. Ce urmări poate avea acțiunea ta. Asumându-ți tot ceea ce faci. Este o mizerie. Numai un om impotent emoțional poate face una ca asta. Nu este nicio dovadă de putere, de nimic. Este ceva ce faci pentru că îți place să faci. Și, atunci, în astfel de cazuri, eu nu aș găsi niciun fel de iertare pentru cei care o fac. Pur și simplu, i-aș emascula. Asta, pentru că pedeapsa cu moartea a fost abrogată.
Belle, nimeni nu îți poate redă ceea ce ai pierdut. Doar tu ai puterea de a trece peste. Nu știu ce aș putea să îți spun. Sincer. Fii în continuare puternică!
Comentariu beton!61
Doamne, am pielea găinii pe mine. Ce jeguri de oameni!
Am si băiat si fata. Pe el l am invatat sa respecte fetele, sa respecte când i se zice nu, pe ea sa zică nu.
Comentariu beton!16
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.7
Și-a căutat-o, este? Plus că bag mâna în foc că se îmbrăca și provocator. Ce să mai, doar că nu spunea „vreau să mă violezi”. Știi, chiar mă întrebam când o să apară primul cretin care va da vina pe victimă. Felicitări! Chiar ești primul.
@Cristian, daca sughiti, e de la mine…
Comentariu beton!37
@Cristian, parca din ce imi amintesc esti cam mereu acela care esti mereu gica contra? Care crezi ca tot ce li se intampla unora e meritat? Parca eu asa tin minte din ce postari ai mai avut pe aici 🤔
Comentariu beton!21
@Cristian, fratele din altă mamă, a lui @Tudor: câți ca tine, câți ca tine!
Comentariu beton!16
Cristianeee, te rog io mult de tot și cu tot respectul: marșînplm.
Cu scuzele de rigoare pentru limbaj, adresate tuturor în afară de tine.
Comentariu beton!27
Nu am scris ca victima si-a cautat-o, asta ati dedus dvs dintr-un comentariu in care un „urmaritor” contesta niste principii de viata (principii de viata in care un idiot ca mine crede), fara absolut nicio legatura cu ce i s-a intamplat stimabilei din poveste. Nu am scris „si-a meritat-o”.
Domnule Mihai Vasilescu, va urmaresc de ceva timp, tocmai pentru ca rezonez cu ce scrieti. Voi continua sa va urmaresc, chiar daca dvs credeti ca sunt un idiot. 🙂
Se dezbate încă. Ce zici?3
@Cristian, pai ia explică tu cu subiect și predicat care era rostul întrebării din comentariul tău inițial.
Nu cred ca exista motiv pt care sa fii luat cu forta…”ca te-ai imbracat provocator sau alte”. Asa gasim motiv la toate, motiv sa batem sotia pt ca vorbeste prea mult, sa tipam la sot pt ca nu ne face poftele, sa omoram pe cineva pt ca ne-a provocat.
Ce aberant ai vorbit. Cred ca esti stilul de om care se lasa provocat si incitat la diverse…
Comentariu beton!15
Poate dai și tu peste unul care te găsește provocator 😀
Comentariu beton!24
Cu subiect si predicat, pot sa nu fiu de acord cu acceptarea „indatoririlor de serviciu” de a iesi cu clientii la lautari pana noaptea tarziu? Indiferent ca se ajunge la viol sau ca nu se ajunge la nimic.
Se dezbate încă. Ce zici?8
@Cristian, desigur că poți. Doar că tot învinuirea victimei se cheamă. Că dacă ieși cu cineva, nu contează ora, contează că n-ai ieșit ca să fii violată. Or tu exact asta faci întrebând insinuant „dar de ce ieșea noaptea cu clienții firmei?”. Uite pentru că poate-și pierdea jobul dacă nu ieșea.
@Criastian: tu esti pe treaba ta?! Daca fata asta n-a vrut diplome gratis facand favoruri unui prieten de familie, trebuie admirata! A vrut independenta si sa nu fie datoare nimanui pentru nimic. Nu si-a cerut tampita asta de soarta, baiatu’! Care a lasat-o marcata pentru totdeauna. Crede-ma tu ca la interviu nimeni nu-ti spune ce o sa faci. Intri in joc si aia e, mai ales ca la 21 de ani acum 17 ani, fetele nu aveau tupeul generatiei de acum. Vezi ca tot o femeie ti-a dat si tie viata, si sunt convinsa ca nu in urma unui viol. Esti cretin si atat!!! Regret ca existi tu si toti retarzii din online.
@MihaiVasilescu: imi cer scuze pentru abordare. Sunt furioasa din cauza acestor tipuri de oameni, cu intarzieri mentale care invadeaza online-ul. Parerea mea e ca fiecare om ar trebui evaluat psihic inainte de a avea acces la online, pentru ca sunt convinsa ca in online sunt pielea p…i, de aceea si comenteaza.
Comentariu beton!31
Ok, gata, am inteles. Deci daca nu ma incadrez in registrul de clisee cu „vai, saraca fata”, se intelege clar ca victima si-a cautat-o.
Nu sunt de acord cu sexul fara consimtamantul ambelor parti! Daca mai este cineva interesat sa afle.
Se dezbate încă. Ce zici?10
@Cristian, nu, n-ai înțeles nimic. Dar asta deja nu mai e treaba mea.
Asta in mod clar. Deja ma simt ca in bancul ala in care un tip merge cu masina pe autostrada si aude la postul de radio ca un nebun circula pe contrasens, iar replica lui este „cum unul?! toti merg pe contrasens!”.
Chiar daca merg pe contrasens, tot cred ca indiferent la ce firma lucrezi si cate zerouri are salariu tau, n-ar trebui sa accepti asemenea mizerii din partea sefului. Si pana la urma, mai Vasilescule, cred ca ai dreptate. Da, cred ca are si stimabila o parte din vina. pentru ca, ce sa vezi, daca nu iesea cu clientii la ore din alea cand un angajat normal sta acasa cu familia sau iese cu prietenii in oras, poate ca n-ar mai fi ajuns in situatia de a fi violata.
Semnat, idiotul!
Se dezbate încă. Ce zici?16
@Cristian: in urma cu 17 ani, joburile pentru incepatori erau putine. Iar aia cu „mai asteapta 10 la poarta” era laitmotiv cam peste tot.
Probabil nu ai facut niciodata foamea in ultima saptamana inainte de salar, de aia nu intelegi ca uneori mai taci si inghiti unele mizerii. Evident, totul are o limita, dar din diverse motive, oamenii mai si inghit.
Comentariu beton!22
Cristian, haide sa iti explic eu ceva, ca femeie care a trecut prin destule, dar a avut noroc sa nu patimeasca mai mult decat bataie in urma refuzului. Pradatorii astia prefera copiii/persoanele foarte tinere nu numai pentru ca au carnea frageda. Ci pentru ca sunt naive, le lipseste experienta de viata si nu sesizeaza steguletele rosii. Toti pornim in viata cu incredere in oameni, asa suntem construiti. Si cand esti un om ok, nu ai face rau nici unei muste, pleci de la premisa ca si ceilalti sunt la fel. Vrei sa sugerezi ca autoarea, desi nu a meritat ce a patit, a facilitat violul prin naivitatea de care a dat dovada. Cu mintea mea de femeie de 30 de ani, as discerne ca better safe than sorry si as da aia 20 de lei pe taxi ca sa ma duc singura acasa, nu sa ma duca seful sau clientul. Dar asta e pentru ca am trait si am vazut care sunt conditiile necesare ca o agresiune sa se intample si anume izolarea cu cineva care te poate coplesi fizic. Iar izolarea aia nu trebuie sa fie pe campii virgine, e suficient sa fii la un party la facultate, singura cu un coleg intr-o camera, in timp ce dincolo de perete mai sunt 20 de colegi, dar muzica e tare, sau in parcare la mall. Dar in acelasi timp ma uit la mine cea de acum 10-15 ani si ma ingrozesc cata incredere aveam in oameni si in cate situatii care ar fi putut degenera rau m-am pus din pura naivitate si incredere in umanitate. Autoarea nu e de vina cu absolut nimic, era o tanara femeie normala, in crestere, fara experienta de viata care sa o ajute sa vada steguletele rosii. Toti, absolut toti, am fost tineri, neexperimentati, vulnerabili si cu incredere in semeni mai mare decat e cazul. Asadar incearca sa privesti situatia nu prin ochii de acum, ci prin aia ai adolescentului/tanarului care ai fost candva si care sunt convinsa ca se ducea la chefuri, iesea noaptea pe strazi si vedea lumea ca pe sine insusi: daca nu fac nimic rau, nu are ce mi se intampla rau. Ei bine, prezumtiile astea de la care pornim, cum ca viata e dreapta, daca patesti ceva rau e pentru ca o meriti, precum si cealalta, cum ca trupul este sfant, iar daca spunem nu, agresorul va juca dupa regulile noastre, nu se aplica. Nu, viata nu e dreapta, iar ceilalti e posibil sa nu joace dupa reguli, deci cel mai bine e sa nu le dai ocazia. Dar iti trebuie timp sa intelegi asta. Timp pe care copiii si tinerii nu l-au avut, si fix pe asta se bazeaza si agresorii cand isi aleg victimele. Hai sa iti povestesc o treaba: eram studenta si plecasem ziua in amiaza mare acasa, cu trenul. In vagonul in care aveam bilet eram doar eu si inca un individ care a binevoit sa si-o frece de fata cu mine si apoi sa ma atace. Stii cat de greu se trece dintr-un vagon in altul in trenurile matusalemice pe care le avem? Cat de blocate sunt usile? Am scapat ca prin urechile acului, avand prezenta de spirit de a prinde mustele cu miere, nu cu otet. Daca m-ai pune acum intr-un tren, nu m-as mai urca decat intr-un vagon plin de oameni sau as lua masina. Atunci eram studenta, nu aveam masina si nici prea multi bani si efectiv nu concepeam ca intr-un tren mi se poate intampla asa ceva. Ia zi, si eu sunt de vina si mi-am cautat-o pentru ca ma duceam acasa cu trenul ziua in amiaza mare?
Comentariu beton!84
La o discutie fata in fata cu Sensei Marinescu despre tehnici de aparare cu mainile goale mi-a spus :
„oricat de bine ai stapani tehnica, tu ai doar 25 % sanse sa scapi”
„Atacatorul e pregatit deja fizic si mental de atac, are deja incalzirea facuta iar tu nu ai nimic.Pana te dezmeticesti esti deja KO.”
„Adevarata auto-aparare este sa nu ajungi niciodata in situatia de a avea nevoie de asa ceva.Nu intri in scara blocului cu un dubios in spatele tau, nu te urci in lift cu el, nu te urci in masina cu o persoana necunoscuta….etc.”
Comentariu beton!53
Baibaitule daca o viola dupa masa de pranz era ok? ce zici? Pe lumina, pe la 3. Bre, ca sa te citez, sa te imbraci frumos poate sa insemne sa nu vii in blugi nu sa ai fusta pana la chiloti. Dar chiar si asa, BOSS DACA ZIC NU, E NU!!! got it? Si la 3 dupa pranz si noaptea la 12. Si nu stiu ce job-uri ai avut la viata ta, dar la unel companii cina cu un client ( si nu ma refer la un client de bordel, ci de firma oarecare ce produce chibrituri de exemplu) face parte din program. Asa ca ia mai du-te tu cu cercul si vezi ca poate ai treaba si noi te retinem. Am inteles tu ai principii. E ok. Long story short: NU E NU la orice ora , orice job si orice facultate!
Comentariu beton!26
Povestea asta, care habar n-am cat este de adevarata, a fost scrisa si postata pentru a declansa niste emotii, iar efectul a fost cel asteptat – toata lumea a reactionat telenovelistic, la fel cum babele bat 20 de cruci atunci cand trec prin fata bisericii, pe principiul: asa se face! Asta cu „asa se face”, care este adanc implementata in mentalul colectiv, este dusa la nivel de IQ 75 (putin mai mare decat IQ-ul meu, dupa cum v-ati dat seama) si lumea tipa in gura mare ca e ok sa iesi cu clientii la lautari si sa-i faci sa se simta importanti. Unde ati mai vazut voi, mănene, treaba asta? Una care vinde parchet si gresie trebuie sa iasa cu clientii la lautari?
@Liliana, la toate companiile la care am lucrat nu a existat decat pranzul cu partenerii companiei. Cina este ceva intim, cu oameni apropiati, indiferent ca este acasa sau la restaurant.
Lumea este plina de nemernici, asa ca hai sa mai facem si altceva decat sa bocim in fata efectelor. De exemplu, hai sa analizam putin si cauzele care i-au favorizat nemernicului ocazia sa ne faca rau.
Se dezbate încă. Ce zici?12
Cristian, inca nu intelegi si cred ca nici nu o sa intelegi, degeaba imi bat gura de pomana, dar o sa mai incerc pentru ultima data, caci nu pari prost de dai in gropi, poate ar mai fi o sansa.
Da, ai dreptate, ca sa existe un viol trebuie sa fie indeplinite niste conditii, trei la numar. Lipseste una din ele, atacul nu mai are loc, orice tip de atac, nu doar violul. Agresorul, fie el hot, violator sau criminal, isi face in capul lui o analiza cost/beneficiu. Daca ii da cu minus, nu ataca. E mult de spus aici, mi-ar trebui un articol intreg, deci nu mai insist.
Da, sunt de acord cu tine ca situatia de fata a dus analiza cost/beneficiu pe plus in capul agresorului in seara respectiva. Let’s move on, pentru ca e irelevant. La fel de irelevant ca faptul ca un hot ti-a furat tie portofelul la 12 ziua in fata la Unirii pt ca ai 50 de kile si nu i l-a furat altui trecator care are 100 de kile si ceafa lata. E vina ta ca ai 50 de kile si asta a dus la alegerea ta ca victima? Trebuie sa nu mai iesi pe strada niciodata pentru ca ai 50 de kile? Think about it inlocuind ‘hot’ cu ‘violator’.
Eu te intreb altceva: daca eu ma marit cu unul, facem sex normal ca soti, totul e bine si frumos, dar vine intr-o seara fatidica beat acasa si mi-o baga-n fund fara acordul meu dupa ce imi da 3 palme “de convingere” e viol sau nu?
Asta ca sa realizezi ce spun toti oamenii astia de aici. Tu o dai pe ca o fi si o pati. Da, orice om care stie autoaparare iti spune acelasi lucru: bataia/violul/crima nu se intampla daca nu esti acolo unde s-ar fi intamplat, deci cea mai buna autoaparare e sa eviti pe cat posibil situatiile vulnerabile. Noi zicem ca e imposibil sa nu fii niciodata in situatii vulnerabile, chiar daca ai sta incuiat in casa o viata intreaga. Dar si asa, ti-am dat aratat ca agresiunea se poate intampla.
Pentru ca violul tine de consimtamant si nu de context. Si daca e 12 ziua si daca sunt creierii noptii, si daca esti imbracata sau mai putin imbracata, si daca violatorul e un boschetar, un coleg, un client sau propriul sot, nu inseamna nu. Lasa circumstantele si rahaturile. Nu e nu si punct. Chiar daca cel care primeste acel ‘nu’ e sotul tau de 20 de ani.
Comentariu beton!21
@Cristian,
Pe colegele tale le-ai întrebat? Știi, violatorii și hărțuitorii nu fac publice intențiile lor. Nu ai de unde să știi care șefuleț a pus ochii pe vreo colegă (sau mai multe). Și ai idee de ce nu știi? Pentru că apare replica aia duioasă ”dacă spui cuiva, te omor”.
Așa că, nu mai face tu analize de-astea, că ești lipsit de toate informațiile și pari de-a dreptul penibil.
Comentariu beton!11
Oooo doamne, am terminat de citit si ma uit in gol de minunte bune, nu ma pot aduna. Belle esti atat de puternica! O mare imbratisare virtuala.
In legatura cu articolul ma lasa fara cuvinte ☹️
Tocmai am aflat că iphonul este waterproof. Nu cred că am plâns în halul ăsta la vreun articol de pe vreun blog! Ce dracu poți să-i spui unei femei într-o astfel de situație! Mă simt total imbecilă că nu am cuvinte! Tot ce pot spune până la urmă este că aici pe blogul lui Vasilescu este o lume mișto în care unii oameni au deschiderea de a spune lucruri. Mulțumesc Vasilescule, mulțumesc Belle, mulțumesc tuturor pentru că îmi dați un sentiment pe care nu pot să-l identific. Dar e unul fain!
Comentariu beton!34
Povestea suna atât de familiar. Doar ca nu eram la 21, ci pe la vreo 17, taman când totul e roz și frumos, petrecerile se țin lanț, n-ai grija zilei de mâine, sau a BAC-ului, ca doar ești pe spatele părinților încă. Și vine Revelionul. Toată gașca de la mom acela, ne am strâns la cel care punea la dispoziție spațiul. Trebuia sa facem pregătiri. Buun, cam o oră ne am agitat vreo 10 15 persoane de aiurea. Omu cu spațiul, încerca să ajungă la mine de câteva luni, dar chiar și în teribilismul vârstei, n avea nimic frumos, nici fizic, nici la căpuț. Le a făcut semne discrete tuturor sa părăsească incinta și m am trezit singura. Am vrut sa plec și eu. Ce sa vezi? Ușa de la intrare era încuiată. Pana sa ma dezmeticesc, m am trezit cu 2 palme peste ochi și târâtă în alta camera, pe care a și incuiat o. Ce a urmat după…am povestit doar când am dat declarații la poliție. Am semne fizice de la arsurile de țigare. Le a stins pe mine. Semnele psihice le am depășit oarecum. Politia n a făcut nimic. Pe lângă durerea și spaima pe care le simțeam atunci, am fost și neputincioasa din punctul asta de vedere. Ești organ al legii, fă ceva pt o victimă. Nu râde. Nu de asta are nevoie acea femeie/fata/copila. Jegul de om care a făcut asta și a chemat frățiorul din SUA și a reușit sa demonteze toată declarația mea. Avocat deștept. Cel pe care l luaseră ai mei, dădea în gropi. La ceva ani, m am întâlnit cu șeful polițistului care se ocupa de caz. M a recunoscut. M a întrebat dacă sunt bine. I am spus și eu ca bine n am cum sa fiu, ca acel subaltern e ca un fel de complice al omului rău. A zis ca asta e sistemul. Iar când i am spus ca generația asta tânără, care abia a intrat în Politie, e posibil sa schimbe sistemul, a făcut ochii mari la mine. Da, sunt polițist acum. Pentru ca am fost tare, am avut o cale de urmat, și încă îmi doresc ca dreptatea sa nu mai fie condiționată. Pe unele dintre noi, o astfel de experiență ne marchează pe viață, dar sper ca multora sa ne fie ca o lecție și ca un eventual șut în posterior. Nu putem sa rămânem la stadiul de victime. Putem mult mai mult, cu îndârjire, cu sprijin din partea apropiaților, chiar și a medicilor specialiști. Nu e o rușine sa ți spui durerile cele mai ascunse unui străin. Un străin m a învățat cum sa ies din întunericul în care ma bagasem singura. Și cum sa depășesc criza. Chiar dacă a fost nevoie sa ma mut din Constanța, nu regret nimic. Poate doar c am fost un copil naiv. Adultul de acum are doua fete. Și as cotonogi tot ce s ar atinge de ele psihic sau fizic, atâta timp cât ele nu permit asta. Le am educat sa fie cu capul pe umeri, sa știe sa spună NU, și cum sa se apere/ferească în cazul în care situațiile apărute o cer. Omu negru e bine sănătos. Afacerile i merg bine. E pe val. Dar orice rău, se întoarce la un mom dat înzecit. Iar eu voi fi pe aproape, doar ca să l aplaud la scena deschisa, asa cum merita.
Comentariu beton!144
Multumesc pentru deschidere, pentru curaj, pentru exemplu, pentru ca ai scris aici
Uneori am curajul sa visez o familie a mea :). Si nu, nu am trecut printr-o trauma care se poate compara. Esti o femeie puternica.
Comentariu beton!15
Ce bine ar fi dacă numele acestor agresori ar fi făcute cunoscute. Anchetele rămân adesea fără urmări și ei vor continua să vâneze nestingheriți, sub gândul ca sunt puși la adăpost și de lege și de oprobriul public. Niște invincibili, pe undeva…
Noi suntem 4 surori. Când eram mici mama ne invata să fugim de necunoscuti,de omul beat…De asemenea ne mai invata că dacă se întâmplă să încerce cineva să ne agreseze să-l lovim unde îl doare cel mai tare, să nu mai poată niciodată să agreseze pe cineva. Nenorociți au existat și vor exista intotdeauna, trebuie să învățăm să ne apărăm singure. Este greu de citit, sper doar să ai puterea de a merge mai departe!
Comentariu beton!14
Daca ii tragi una, tot nu scapi. O incasezi si mai rau, si-i si place lui mai tare. O fata de 17 ani (si orice femeie) nu se poate lupta de la egal la egal cu un zdrahon de 100 de kile. Nu arunca vina pe fata care nu se poate apara!
Comentariu beton!12
Nope. O femeie nu trebuie sa devina violenta decat atunci cand are sanse de reusita, de exemplu agresor pipernicit sau beat de nu-si tine echilibrul nici singur. Altfel, cele mai multe sanse sa scapi le ai daca intri in jocul agresorului si ii castigi increderea, iar la prima ocazie fugi. Asa a reusit si fata aia de la Caracal sa sune la Politie… Nu i-a folosit la nimic, saraca, pentru ca traim in tara in care traim, insa aia era cea mai buna sansa a ei… Ai mult mai multe sanse sa scapi daca il convingi ca parca ai vrea si tu, dar parca nu chiar asa pe uscat, nu mai bine merge(ti) pana la magazin sa luati o sticla de vin pentru atmosfera, iar acolo in functie de context incerci sa scapi?
Comentariu beton!19
Dacă e vreodată să fac pușcărie cu bună știință, va fi pentru ca o sa rup in două un dezaxat din ăsta…
Cred ca înțeleg ce inseamna suferința unei femei care a trecut prin așa ceva…traiesc lângă una care a suferit diverse forme de perversiuni din partea tatălui si a fratelui ei…😡
Comentariu beton!44
Imi pare rau ca ai trecut prin asta
Mi se face pielea gaina citind.
As avea un comentariu, sunt pt educatia sexuala, dar ar trebui facuta si la nivel de autoritati. De multe ori victimele sunt a doua oara abuzate atunci cand sunt batjocorite de politie de ex.
Mi s-a intamplat, nu are rost sa povestesc toata scena, dar s-a intamplat pe caranfil, bulevard de fite, ora 21, eu imbracata normal, blugi etc… deci nimic care sa para dubios. Eram cu o prietena si am fost atacate de niste cefe late care au iesit dintr-un bmw de fite. Lume in statie la 301, eu tipam deja isteric cred ca se auzea pana in baneasa. Nimeni nimeni nimeni nu a intervenit. Prietena mea a reusit sa sune la politie, au venit, zdrahonii au fugit.
Mai socant a fost la politie, la sectia 2, eu am vrut sa fac plangere.
Au facut tot posibilul sa ma convinga sa nu fac pana mi-au zis ca daca fac aia vor afla totul despre mine si ne putem trezi cu ei pe cap. Asta in timp ce un politist mai tinerel o invita pe prietena mea sa mearga la un film cu el.
A fost greu o perioada ca mi-era frica sa ies din casa si cu tata, dar ce m-a socat teribil e ca mi-am dat seama ca politia nu te ajuta cu absolut nimic, am plecat de la politie cu senzatia ca ne-au luat la misto si putin a lipsit sa ne spuna ca hai nu va vaicariti atat ca in fond nu ati patit nimic
Comentariu beton!45
Trecând peste faptul că am trecut și eu printr-o pierdere intempestivă a virginității, nu atât de dramatic ca Bella, dar fiind și vina mea fiindca bausem si tipul a zis ca ma scoate la “aer” sa imi revin… nu am povestit nimănui vreo 10 ani. Azi, avocat fiind, ma felicit la fiecare audiere a victimei din dosarele de viol, ca nu am facut plangere atunci, si am tacut. Am evitat insinuarile politistilor (da ai cautat-o si tu) facute de fata cu persoana vatamata (minora) si de fata cu reprezentantul ASCO (leguma fara reactie), am scutit pe frate-miu de niste ani de puscarie daca il omora pe ne-om (as fi suferit si eu), am scutit dezamagirea daca frate-miu nu-l omora pe ne-om, (tot eu sufeream ca m-as fi simtit singura si a nimanui), am scutit mai multe decat ce as fi castigat daca spuneam. Pentru public… asa am vrut eu, calitatea de victima mi se parea injositoare pentru ca insemna ca am pierdut controlul asupra propriei vieti. Am ramas cu problema asta a controlului, prefer sa traiesc singura si sa nu las apropieri… pentru ca pe mine ma pot controla pe altii nu, si asa nu pot fi ranita (ca singura nu imi fac rau), dar actiunile altora nu le pot controla de aia mai bine mai departe ca sa nu aiba ocazia sa ma raneasca (poate nu vor asta, dar mi greu sa imi asum riscul).
Am plâns în hohote citind povestea, e prea traumatizant să pot citi și comentariile… Și eu sunt una din multele… O admir pe Belle pentru curajul de a scrie prin ce a trecut, eu n-am putut niciodată să spun ce s-a întâmplat…
Comentariu beton!16
Regret din tot sufletul ce ai pățit! Te rog, fa ți curaj și vorbește despre asta. Nu lăsa sa te macine, sa ți mănânce tot ce ai bun in interior. Sper din inima sa te vindeci, sa înțelegi ca nu a fost niciodată vina ta. Îți doresc tot ce e mai bun!
Cutremurator!
Am citit articolul de ieri și toate comentariile la ambele articole și m-am indignat așa tare ca îmi vine sa caut toate scursurile alea umane care au rănit persoanele care au avut curajul sa se destainuie și sa le fac un “Lorena Bobitt”. Ochi pt ochi și agresiune sexuala pt agresiune sexuala!
Din tot ce am citit mi s-au confirmat încă o data următoarele:
1. când o persoana are parte de Hărțuire sexuala (începând cu vorbe aiurea intr-un birou și terminând cu viol) persoana cumva îngheață, mai ales dacă este prima data când li se întâmpla. Fapta este atât de oribila încât pe tine ca primitor de astfel de tratament te blochează pur și simplu. După ce îți revii te gândești ce ai fi putut face sau zice.
Cred ca dacă am avea parte de educație sexuala care sa includă și cum sa îți dai seama dacă un om este periculos, cum sa reacționezi in astfel de situații (atât ca potențiala victima cât și ca martor), sa ti se inoculeze de mic faptul ca trupul altuia nu este treaba ta si dacă ăla zice nu apai este nu, s-ar reduce mult numărul de hărțuiri sexuale.
Poate ca oamenii care ar fi martori la așa ceva ar fi mai responsabilizați și ar interveni, nu ar sta ca prostii gândindu-se ca sigur și-a căutat-o victima sau “nu ma bag pt ca nu vreau sa o încurc” sau “nu ma bag pt ca nu se baga nimeni” (este un fenomen psihologic care s-a studiat și anume faptul ca se petrec crime cu foarte mulți martori și nimeni nu intervine, însă nu mai rețin minte numele fenomenului)
Poate ca poliția ar înțelege mai bine ce înseamnă o astfel de experiența pt o persoana și nu ar mai avea atitudine de cacao. Poate ca un om nu ar mai fluiera după altcineva.
Copiii americanilor sunt învățați in grădinița și școala sa nu vorbească cu străini. Li se spune ca este “stranger danger”.
Copiilor romani ce li se spune? Nimic.
2. România încă are mult de evoluat la capitolul egalitate între sexe. De-aia încă avem cazuri de violenta domestică și oamenilor li se pare normal sa îți Bati partenera sau partenerul.
Articole despre întâmplări precum aceasta și cea de ieri ajuta la deschiderea ochilor.
Încă mai văd tentative de învinuire a persoanei care a căzut prada unui violator. Da, este bine sa educam copiii in așa fel încât sa se poată apăra, însă dacă au ghinionul totuși sa dea peste un astfel de psihopat, nu este vina victimei in nici un caz.
Omul nu este un obiect de care sa te folosești. Și dacă ești prostituata pe marginea drumului și sau umbli dezbracata pe strada și zici nu, trebuie sa ți se respecte dreptul asupra propriului corp. Este un drept sfânt.
Personal cred ca violul este mai rău decât moartea. Când ești mort nu mai știi nimic, dar la viol rămâi in viața sa te chinui cu o trauma Oribila. Violul îți răpește controlul asupra propriului corp și te face sa te simți ca și cum te-ai transformat într-un obiect. Tu nu ești un obiect, dar te simți ca un obiect pt ca ți s-a luat forțat controlul asupra propriei persoane. Traiesti un sentiment de neputința și devalorizare cumplit din cauza celui care te-a redus la obiect și s-a folosit de tine ca și cum ai fi un nimic.
Adaugă la asta atitudinea de cacat a celor din jur care îți spun ca tot tu ai greșit ca te-ai lăsat pusă in situația respectiva. E ca și cum ai învinovăți pe cineva ca și-a făcut casa frumoasa și așa a atras hotii, ca dacă avea o casa urata in ghetou nu mai venea nimeni sa ii spargă casa.
In privința hărțuirii sexuale și a violului exista un singur vinovat și anumite violatorul și hărțuitorul pt ca el pornește de la premisa ca i se cuvine sa se folosească de persoana pe care tocmai a transformat-o in victima.
Și închei cu un experiment făcut de kenyeni care stau mult mai prost decât noi la capitolul egalitate între sexe și sunt disperați sa reducă nr de violuri.
Întâi le-au învățat pe fete sa se apere. Violurile nu au scăzut.
Apoi i-au învățat pe baieti sa respecte fetele și sa înțeleagă ca nu este nu. Abia atunci au scăzut violurile. Link la articol dacă nu ma credeți https://www.newtactics.org/tactic/reducing-rape-and-sexual-assault-through-education-adolescent-boys
Deci: nu mai zăpăciți femeia ca de ce nu a avut grija, ca de ce s-a urcat in mașina, ca de ce a mers pe aleea întunecată, ca de ce a purtat fusta scurta, da poate ca asta ar fi prevenit violul acelei femei, însă psihopatul tot psihopat rămâne și tot ar fi găsit o femeie pe care sa o violeze. Pe ăla trebuie sa îl opresti sa mai facă porcarii, nu sa victimizezi fata încă odată reproșându-i ca de ce nu s-a aparat.
Comentariu beton!35
Tot stau și mă uit în gol.
Ce naiba ar mai fi de zis?
Belle, ești unul dintre cei mai puternici oameni pe care i-am citit vreodată. Este de necuprins cu mintea prin ce ai trecut. Faptul că faci terapie demonstrează, de asemenea, cât de puternică ești.
Ți-aș spune că ai să treci peste asta, dar atâta vreme cât nu-mi pot imagina calvarul pe care l-ai trăit, ar fi o cumplită și nepermisă aroganță din parte-mi.
Te îmbrățișez din tot sufletul. Dacă există iad, sper că ăla are parte de el.
Comentariu beton!16
Am trecut, dar reapare episodul din când în când și ma da peste cap. Acum sunt educator într-o grădiniță din Oslo unde am mereu grupele de preșcolari. Am multa grija sa ii învăț ce înseamnă abuzul și toate formele pe care acesta îl îmbracă, am grija sa se respecte și sa respecte un NU, am grija sa ma uit după semne care mi-ar indica un abuz.
M-am reinventat într-o alta lume, lume departe de „A fost și vina ei”, acolo cred ca m-aș fi sinucis. Descopăr cu regret ca 17 ani mai târziu încă se gândește asa în România.
Comentariu beton!40
@Belle
Idioţi, cretini și neoameni au fost, sunt și vor fi mereu…răutatea umană nu are limite, iar tu, din păcate, ai descoperit asta din plin. Fiecare pas pe care l-ai făcut către ceea ce ești acum îţi va oferi puterea de a merge mai departe. Și de a ignora comentariile unor persoane de pe aici. Îţi doresc să fii puternică în continuare! Sper să știi că în această comunitate există oameni care te apreciază, chiar dacă nu te cunosc personal.
Comentariu beton!18
multa putere , Belle! te imbratisez…
Ufff! Moartea e prea putin pentru animale de genul aluia! Restul e tacere… Nu mai pot spune nimic.
Tocmai pentru motivul asta îmi voi învăța copilul autoapărare. Așa cum am învățat și eu pe la 12 ani.
Doar că pe el îl voi duce după 5-6 ani, pentru că acum densitatea de nemernici e mult mai mare.
Un singur sfat – asigurați-vă că le dați copiilor câteva noțiuni de autoapărare eficienta ( gen degete înfipte în ochi, lovituri puternice în zona „excitată”, lovituri în piept, bărbie, ureche care amețesc și dezechilibrează pentru câteva secunde, suficiente să poată fugi).
Pot face diferența între trauma și încredere în sine.