Text scris de Elena. Atenție că azi e serioasă rău. Mi-e și frică s-o contrazic sau ceva.
Fiu-meu este elev la o școală de cartier din Rahova. Locuiesc în acest cartier și deși aș fi vrut să aleg o altă școală mai centrală sau „mai bună” el a decis că vrea aici. Așa putea să fie împreună cu încă opt prieteni cu care-și petrecuse trei ani la grădiniță. I-am respectat decizia pentru că îmi place să-l cresc un om asumat care să-și creeze propriile experiențe.
La școală, am creat un grup de watsapp împreună cu părinții ca să ne fie mai ușor să comunicăm despre orar, teme, evenimente. Și am desemnat o mămică care să țină legătura cu doamna învățătoare și să ne transmită noutățile. Trebuie să știți că în clasă sunt 21 de fetițe și 7 băieței.
Înainte de vacanța de vară a acestui an ne trezim pe acest grup cu următorul mesaj: vineri are loc un eveniment exclusiv pentru fetițe la Sun Plaza Mall. Va urma și unul pentru băieței. Fetitele care vor participa sunt: și aici a urmat o listă cu zece fetițe. DOAR ZECE! Din 21. Mămicile celor zece fetițe desemnate să participe nu mai conteneau să lase în loc de comentarii emoticoane și gif-uri care să le exprime bucuria și fericirea că „ale lor” au fost ALESE și vor merge la eveniment.
După ce am citit și recitit mesajul cu pricina, mi-am zis sa le mai curm un pic bucuria și-am dat eu următorul mesaj:
Bun. Sunt mamă de băiat. Înțeleg că e un eveniment doar pentru fete. Perfect! Dar NU pot înțelege de ce DOAR 10 din 21??? Celorlalte 11 fetițe ce li s-a spus de către doamna? Și ce le vor răspunde părinții acasă când vor fi întrebați: mami, tati, eu de ce n-am fost aleasă?
Liniște totală! Într-un final cineva a scris că asta este singura informație primită, că e venită de la minister și că ea doar a dat-o mai departe.
Nu mă las și continui:
Atunci să refuze doamna să meargă. E foarte simplu: Ori toate fetițele ori niciuna. Dacă este învățătoare, este pentru toată clasa, nu doar pentru zece fete. Și mai vreau să știu cum a fost făcută această selecție? Pe ce criterii? Voi înțelegeți impactul asupra celorlalte fetițe? Sau sunteți orbite doar de „succesul” fetițelor voastre?
S-a așternut din nou liniștea. Mămicile ale căror fetițe fuseseră „selectate” și care nu mai pridideau să găsească emoticoane dansabile au tăcut. Într-un târziu, spre seară apare un alt mesaj pe grup: evenimentul s-a anulat. Atât! Ei, imaginați-vă că nu m-am lăsat până n-am aflat dacă evenimentul chiar fusese anulat sau doar doamna renunțase să mai meargă cu clasa dumneaei. Și-am aflat că învățătoare renunțase. Moment în care brusc m-am transformat în paria pentru cele zece mămici fericite. Nu că m-ar fi interesat prea mult acest aspect.
Vă dau cuvântul meu că aia a fost clipa în care am simțit, ca niciodată în viața mea, că mentalitatea învechită n-o să dispară mult timp de acum inainte. Și c-o perpetuăm din generație în generație. Că sunt părinți, ca-n povestea lui Mihai de la teatru, pentru care aprecierea colectivă e mai valoroasă decât talentul copilului și copilul în sine. Că au nevoie de confirmări de-a dreptul mizerabile ca să-si poată privi copilul ca pe unul de-a dreptul unic. Ca individ.
Și că împreună cu unii profesori care urmează programa școlară orbi și surzi, distrug caractere care greu mai pot fi reparate. Și frustrările generate de aceste comportamente vor naște niște adulți care nu vor ști când și de ce să-și apere drepturile. Dar și mai grav mi se pare că NU vor ști că au drepturi. Și vor trăi în permanență cu nevoia de a le confirma mereu cineva că sunt buni.
Așa că, domnilor profesori, vă rog să nu uitați că aveți pe mână caracterul copilului meu. În schimbul a ceea ce îi oferiți, veți primi un copil care-și va aminti cu drag de dumneavoastră. Sau nu. Pe care veți reuși să-l formați. Sau nu.
Iar voi, cei ce sunteți părinți, înțelegeți că sunteți primul model al copilului vostru. Și „bagajul” pentru viață voi i-l faceți. De la voi va învăța ce e bine și ce e rău, de la nimeni altcineva. Iar dacă voi îi veți învăța că egosimul, șmecheria și datul din coate sunt noua religie, dacă voi îi veți învăța că toți cei din jur trebuie disprețuiți, doar veți crește niște mici monștri care foarte repede vor deveni mari.
Dupa articolul cu banii, de ieri, am intrat si la Cetin ca sa vad de unde a pornit tavalugul. Alea de comentau pe site-ul de miresici erau proaste rau si urmau sa aiba copii sau cel putin intentionau.
Ce voiam sa spun cu asta e ca n-ai cu cine. “Prosti dar multi” e inca valabila zicala. Smecheria si hotia se promoveaza acum. Daca esti bun si darnic esti luat de fraier.
Comentariu beton!32
@Florr, pe mine mă disperă efectiv un aspect care se pare că e ignorat total: copiii ăștia vor crește adulți. Și vor ajunge în job-uri unde piatra de temelie este „team work” sau „team building” și nu vor înțelege nimic. Sau și mai rau vor aștepta să fie „aleși” pentru că..
– mami, ce-are șeful cu mine?
Comentariu beton!31
Oho! Sa invete ei sa scrie si apoi sa ia BAC-ul, ca sa se poata angaja. Vor fi o gramada de printi si printese pe metru patrat.
Nevasta-mea bombardată de laudele colegelor ei retardate,a prietenelor si alea tot retardate,mai scapă câte o:sunt copii care citesc,fac o grămadă de opționale,se scarpină in cu.r mult mai bine ca ai nostri.
Face handal,se joacă din ce in ce mai mult afară,a lăsat Xbox si pc mult mai moale,fără sa ii interzicem noi,este mult mai disciplinat,ce caca.t mai vrei de la un copil.Dacă competitia cu prietenele tale retardate si câteva dintre ele,foarte curve,ti-a luat mințile poti sa o bagi pe aia:sla mare nu prea citește,nu se duce la treijcinci de optionale dar deja are pwla mult peste medie.De când plm fericirea copilului depinde de statutul locului unu?
Comentariu beton!63
@edelweiss, să mor dacă știu să-ti răspund la întrebare.
Când era la grădinită la grupa mijlocie a fost organizat un eveniment cântabil. Fiu-meu m-a fost ales. Normal! Nici mă-sa, nici ta-su n-au veleități d-astea. Și mă trezesc cu copilul că mă întreabă: mama, eu sunt PROST? Că doamna nu m-a luat. Bai, jur! A doua zi eram la gradi și am adunat de la director până la bucătăreasă. Educatoarea până n-a plâns n-am lăsat-o din explicații.
Cu încrederea în el și caracterul copilului meu nu se joacă nimeni. Cei care mă cunosc știu asta!
Iar când văd faze d-astea făcute altor copii, mă transform efectiv în coșmar.
Comentariu beton!68
Si încă ceva.Pentru toate doamnele care consideră ca sunt porc misogin,sunt,tiranic si ce mai vreti voi,de la 6 dimineața,dupa antrenamentul de la 5,tot curat si spăl la douajde kile de ghebe.Sotia mea asuprită încă doarme.Nu vreau nimic doar mă laud.
Comentariu beton!81
Băi, eu aș fi vrut ca tu să fii multiplicat. Nu vreau nimic. Doar te laud!
Comentariu beton!42
@Elena,multumesc.Si nu,nu vând tractor si nici bascula.
Comentariu beton!23
@edelweiss Eu nu sunt o doamnă și n-am nicio părere despre tine, dar ce vreau să zic este: ghebele alea… dă și mie fro câteva să pun d-un quiche cu praz și ciomperci. Să puate?
Comentariu beton!15
@Vera,mersu’ după ghebe face bine la craci.Ma gândesc la binele cracilor tai,deci nu.
Comentariu beton!31
Mdaaa, sunt copleșită de bunătatea inimii tale, @edelweiss…
Las’ că m-oi duce la piață maine dimi, nu de alta, dar să nu fac evaziune.
Comentariu beton!14
@edelweiss, spor! Eu am terminat deja! De curățat ghebele. 😛
Edelweiss, loc 1 la ce? La fălit părinții că știe să recite Luceafărul la 2 ani, de exmplu? Poate locul 1 la nefericire, că n-are copilărie, în plus, va trăi toată viața vrând să le dovedească părinților că e nr.1 la ce le trece lor prin cap și se va teme mereu să nu-i dezamăgească…
Ca să nu mai vorbesc că uneori chestiile cu care se laudă părinții sunt false, odraslele lor de fapt nu-s așa grozave 🙂
Comentariu beton!12
Bravo Elena! Și eu aș fi făcut la fel.
@Relou, sunt absolut convinsă.
Ale mele au 3, respectiv 5 ani. Câteodată nu le las în excursii cu grădi, pentru că treaba mea. Dar le ticluiesc minciuni foarte bune, că nu zic nici “pâs” și nici nu întreabă ele de ce nu merg.
Dar când e vorba de copii de 9-10-11 ani (cred că pe acolo ți-e băiatul), se schimbă lucrurile. Ăștia nu mai merg păcăliți. Și nici nu există justificare la măgăria din articol. Ai procedat foarte bine, păcat doar că nu mulți te-au înțeles.
Ca mamă de fete, trebuie să admit că nu știu dacă aș fi reacționat dacă ale mele erau selectate. Dar nici n-aș fi considerat invitația o mare onoare, genul ăsta de manifestări de roboței îmi displac. Oricum, sigur nu mi le-ar fi invitat pe amândouă, că Picea mea e Dennis, le-ar fi dărâmat recuzita și le-ar fi mâncat aperitivele p-acolo ?
Comentariu beton!19
@Vera, cred că pe criteriul ăsta au fost selectate cele zece fetițe. Că sunt cuminți și o să fie liniște.
Soro, pentru mine lucrurile sunt clare: toată clasa îți aparține! Dacă ai o fetiță „Denis” îți asumi, că d-aia ești educator. Nu o dai deoparte!
Comentariu beton!24
Încă odată…efectiv, n-ai cu cine 🙁 când piți decide sa facă un plod, vrea sa strălucească de le Luna … următoarele serii de părinți vor fi si mai horror
Comentariu beton!14
@NagaQ, bine ai revenit!
Da, piți are dreptul să facă copii.
Eu am o problemă și cu educația din țara asta. Adică nu vorbim de vreo olimpiadă unde copiii erau evaluați după niște rezultate clare. Vorbim de un eveninent cântabil și dansabil. Era obligatoriu să meargă toate fetițele.
Comentariu beton!13
Cred ca li s-a facut un bine fetitelor ca s-a anulat evenimentul. Si, daca ai un aport la luarea acestei decizii, jos palaria!
Am vazut un astfel de eveniment prin Cora, unde 10-15 fetite prescolare erau cocotate pe o scena, imbracate ca pe centura si puse sa lalaie melodii ca „Lasa-ma papa la mare” sau vomitivele Corinei Bud.
Si scroafele se bucurau si laudau ploadele de pe margine. Copilele alea nu mai aveau nimic inocent in ele si nu din vina lor ci din vina mamelor isterice care si-au ratat cariera in viata.
Nu am copiii mei inca dar, am o fetita de 8 ani aproape in tutela mea. Nu as umili-o ever asa. Nici macar poezii nu o pun sa spuna sau kkturi la comanda altora.
Ce semanam, aia vom aduna. Si din pacate pleava e majoritara.
Respectele mele pt ca iti asumi sa iti cresti un baiat independent, responsabil si cu personalitate!
Comentariu beton!32
@EGO, jos pălăria și pentru tine pentru că vezi de un copil care înțeleg că nu-i al tău.
Uite de aia am ajuns si eu persona non grata !
Ca nu am urmat turma ????
@Silvia, foarte bine. Epoca în care profesorul era zeu a apus. În liceu profesorul de română m-a bătut pentru că m-a prins în fața clasei că mă băteam cu un coleg. Tata a zis că merit pentru că n-am fost cuminte. Și dacă-l enervez poate îmi trage și el vreo două.
Comentariu beton!14
PLM de norma educationala traditionala. decat atat!
@Picătura, și a mea.
Si eu am facut școala in Rahova, la 149. Aveam in clasa doua fițe. Una fata de florareasa, una fata de securist la nuș ce ambasada. Măi dintr.a 5.a, astea doua au inceput cu șpagile la diriga. Aia securista si comunista convinsa. Ajunsesera astea trei,adica diriga si cele doua fițe sa faca schimb de casete video pe fața,in clasa. Pe atunci sa ai asa ceva era rarisim. La treapta cine pica la liceu? Fițele. Au ajuns detasate pe la autobuzu. Inca o faza. In pachețelu de scoala imi puneau ai mei ce puteau, invariabil paine cu unt. Gol. Astea cand deschideau pachețelu șe umplea clașa de miros de salam de sibiu. Pentru mine faza asta era un chin.
Comentariu beton!23
@Lucky, eu aveam un coleg Mihai care venea cu sandwich cu ton și unt. Mi-l dădea mie ca io n-aveam d-astea?.
Salam de Sibiu mâncam și eu atunci, că lua taică-miu de la bufetul de la servici, dar îl mâncam acasă, nu-mi dădeau părinții pachet la școală cu salam de Sibiu sau alte d-astea rare pe atunci…
Tata nu ma lasa cu banane la scoala!
Stai că mai am de cârcotit ceva : “eveniment la mall”? Adică please, ce căcat de eveniment poate fi la mall?! Lansare de colecții de chiloți sau papornițe…
Eu le-am ferit până acum de mall (aviz Shoric, care comenta odată aiurea în tramvai), dar, surpriză, le-a dus tac-su. Care tată m-a sunat cam indignat că fetele au pantofii jupuiți în vârf (de la frânele puse când se dau cu trotineta) și, citez “le-am cumpărat ghetuțe pentru că ÎMI ERA RUȘINE cu ele în mall”!
Am rămas interzisă pentru o secundă. Say what?! Hai să faci buton, nebunatică mică!
Asta, dragii mei, este influența unei pițipoance de mall asupra unui bărbat care odată era mucho hombre și nu mergea la mall decât pentru filme și cumpărături din strict 2 magazine.
Comentariu beton!35
@Vera, acolo e o scenă unde cei mici cântă și dansează. Dacă era cu chiloți eram eu acolo?. Singură.
@Vera, de ce nu speculezi noile tendinte? Eu i-as trimite fetele de fiecare data cu ceva de inlocuit. Mai niste gecute ponosite, niste pantaloni etc. Sa-i fie rusine mereu iar fetele sa primeasca lucruri noi :))))
Comentariu beton!30
@Vera, scuze, dar in halul asta ne- am tampit?!
@Elena P, tu ce sa faci la chiloti? La aia de barbat sa analizezi fie, dar la femei ce sa cauti?? Termina, te rog cu prostiile, fara si gata.
@Marius, dragă, tu nu înțelegi relațiile moderne. Actuala soață a lui ex a știut să-i scoată la iveală inner-piți-ul. Băiatul are acum mănuși de condus, ieșiri la mall, copiii nu-i mai duce la parc, ci la Gymboland sau cum dracu’ se numește.
Io-i găteam lasagna de la zero și-o înfuleca pe nerespirate, acum e pe Fru-Fru, măăă!
Dacă asta înțelegi prin “tâmpit”, atunci DA, el e! El și prea mulți alții.
Comentariu beton!14
Auzi, știi vorba aia cu ”fiecare sac își are peticul lui”? ei bine, e valabilă 🙂
@Vera recunosc ca asa ceva nu pot pricepe. Oricum nu as da o lasagna facuta in casa pe o pereche de manusi.
Comentariu beton!11
@Marius nici eu n-aș face schimbul ăsta, dar deh, nu faci treaba mare în gusturile omului.
El e ca un samsar care și-a schimbat furgoneta pe o mașină sport, dar apoi se scarpină în creștet că n-are cu ce transporta marfa.
@Marius, sir! Yes, sir!!
@Vera, în locul tău m-aș bucura că fetele mele au ocazia să cunoască și alt stil de viață și de distracție. În felul ăsta nu se vor simți excluse atunci când vor ajunge la școală, nici din grupul celor care doar la mall știu să-și piardă vremea, nici din grupul celor care se bucură de o ieșire în parc.
Fii-mea a vrut și ea petrecere la McDonalds când era mică (eu urăsc de-a dreptul Mc Donalds-ul). Era la modă în vremea aia. Și într-un an i-am organizat petrecere la Mac. Următoarea petrecere a fost la noi acasă cu absolut toți copiii pe care îi cunoștea. Au putut să alege, să țipe, să arunce cu confetti, să spargă baloane să facă tot ce vor. Cum crezi că-și doreau apoi toți copiii să-și serbeze zilele de naștere?!
Crede-mă, fetele tale vor ști să aprecieze ce le oferi! Indiferent cu ce piți mai ies din când în când la mall.
@Anouk Nu îmi place ecuația “mall + copii”. Odată și fostul meu soț îmi împărtășea repulsia pentru weekendurile gură-cască la mall, dar văd că s-a schimbat.
Mă îndoiesc că vor aprecia că le duc la parc și apoi venim acasă și ne jucăm cu Lego sau whatever, după ce ei le duc la locuri de joacă și le dau pizza tot weekendul. Asta e, știu că sunt părintele sărac și sever, dar sper că mă vor aprecia când vor fi mari. Nu vreau să intru în competiție cu ei, prefer să mă focusez să îmi cresc copiii frumos și drept.
Comentariu beton!15
@Vera, poate că acum nu știu să aprecieze, dar mai târziu cu siguranță vor aprecia tot ce le-ai oferit.
Uită-te la noi cu cât drag ne amintim de cățăratul în copaci și alte de-astea!
Nu ești părintele sărac și sever. Ai să te convingi singură de asta. Doar mai ai răbdare. Îți promit că merită așteptarea.
@Vera – eu am alta varianta cu mall.
Am zis ieri ca partenerul are un copil, o fetita de 5 ani si, nah, cum se intampla in astfel de situatii, fosta nevasta ma uraste de moarte (n-am avut treaba cu despartirea lor, nici nu-l cunosteam atunci). Ma rog, eu cred ca ei doi se potriveau perfect pt ca desi au trait in datorii toata casnicia, nu le ajungeai cu prajina la nas de pretentii.
Legat de mall, am fost anuntati de catre mama fetitei ca o ameninta, atunci cand nu este cuminte, ca o sa-i cumpere haine din piata si nu din mall!!! Iar reactia fetitei este ca incepe sa planga din cauza asta!
Nu, refuz sa-mi imaginez ce hal de adult va ajunge aceasta fetita: probabil la fel ca parintii ei ‘maturi’…
1. Băi, ce vacă e și aia, vai de copil! Cum naiba ai nimerit în ecuația asta, ca pari un om normal, cu bun simț.
2. M-am gândit la tine, ce faci, cum ești?
@Vera – stii cum se zice: iti atragi astfel de oameni…sigur tre’ sa invat ceva din asta 😉
Uite chiar azi am primit o geaca misto de la o prietena si m-a intrebat fetita dc am luat-o de la mall…i-am zis ca nu, din piata am luat-o…fetita, uitandu-se suspect la geaca, zice: credeam ca hainele din piata sunt murdare si rupte :))))
Nu stiu, nu-s mama, dar eu parca nu mi-as invata copilu cu astfel de pretentii…cand stiu ca nici eu nu-s prea breaza (ca sa intelegi contextul mai bine: nu i-au cumparat fetitei haine noi multa vreme pt ca le primea ea de la o prietena si erau de ‘firma’).
Dar de când sunt hainele din malluri standardul calității? Cu f. puține excepții, prin malluri e plin de cârpe scumpe, ca să nu mai vorbesc că toate țoalele seamănă, mai rău ca uniformele…
@Corina – Eu chiar am vazut aceeasi pereche de blugi, pe care o cumparasem din Europa ( pe vremea aia, acum mega Dragonul Rosu) intr-un magazin din mall, doar ca avea aplicata eticheta lor :)))
Doar un cuvant am pt astfel de oameni: snobi!
@Corina nu am să înțeleg niciodată cultul mall-ului. Eu cumpăr aproape exclusiv lucruri utile și necesare, pentru că nu-mi permit să bag bani în zdrențe doar ca să impresionez pe cineva. Ar fi culmea să umblu înțolită la ultima modă și să-mi ghiorțăie copiii de foame, lol. Priorities!
Îmi aduc aminte că îmi trebuiau urgent haine pentru un botez de toamnă, am mers la mall, logic. Întâmplător am nimerit în Koton, mi-am luat geacă de “motor” (înlocuitor) și o rochie metalică sub un million amandouă. Și, vorba lui edelweiss, doar ca să mă laud, am fost tare complimentată pentru ținută.
Ulterior, am descoperit că ambele articole se regăsesc în mai toate magazinele la diferite prețuri și cu mici variațiuni la model. Am fost doar un alt clișeu umblător, din fericire, cu mai puțini bani cheltuiți, hăhă
A mea e inca mica, dar deja ma streseaza ideea ca scoala o va strica intr-un fel. Ce eveniment e acela in care un mall, ministerul si fetele sunt interconectate? Se dadeau tampoane? Si apoi baietilor ce se dadeau la evenimentul dedicat lor? Nu puteau merge toti copiii? Foarte dubios. Oricum, ma gandesc ca intr-un asemenea colectiv de parinti ai vazut si auzit multe.
@Mihaela, am văzut și auzit, daaaa.
Oamenii sunt diferiți. Trebuie doar tratați individual.
Da, Elena, sunt multe educatoare și ]nvățătoare lipsite de orice har și dragoste pentru copii.Dar sunt și altfel. Fiică-mea a vorbit târziu, pe la 3 ani . Când am dat-o la grădiniță abia spunea căteva cuvinte.Doamna îi dădea și ei să recite căte o chestie micuță, cât putea ea și era tare bucuroasă
Comentariu beton!29
@Gabil, da. Tocmai de aceea am scris în final „unii profesori”. Nu am generalizat pentru că sunt unii de îi pui la suflet.
Știu. Din păcate vor fi tot mai puțini ăia buni. Avem deja profi supersnobi și superfițoși.
Draga Elena, bravo! Nici nu vreau sa-mi imaginez cum s-ar fi simțit cele 11 fetițe care n-au fost selectate.
@Mira2, eu mi-am imaginat.
Despre ce articol al lui Mihai de la teatru este vorba? În rest, foarte bine spus, Elena! Dacă mai mulţi oameni ar gândi aşa, ce bine ar fi! Majoritatea nu înţelege ce impact au lucruri aparent nesemnificative asupra psihicului unui copil.
@Vanessa, nu pot să mă abțin niciodată când văd un copil dat deoparte doar pentru că „nu este cuminte”.
Eu as vrea si un articol despre cum multi parinti asteapta sa le disciplineze scoala copilul. Poate o parte din discriminarile pe motive de cumintenie s-ar reduce, daca mai multi parinti si-ar invata copiii ca sunt reguli care chiar trebuie respectate, mai ales cand sunt cu un adult care are responsabilitatea a 20-30 de elevi.
Azi nu am diacritice, scuze. Si tot azi dăcât ma laud. Fiu-meu a fost de nivel mediu in scoala. Nici prea prea nici foarte foarte. Mai mult lenes. In clasa a8a nu era decis daca vrea sa fie zugrav sau gamer. Evaluarea nationala l-a gasit primul pe scoala. In drum spre avizier, ne-am intalnit cu mama unui coleg. Femeia mi-a zambit si l-a felicitat pe fiu-meu. Am realizat instant ca e ceva grav. L-am oprit si i-am spus: azi vei afla care iti sunt prietenii. De cand a fost de-o schioapa am urât clipele in care a trebuit sa il pregatesc pentru jungla de afara. Discutiile noastre au fost intotdeauna argumentate. Aici, ma pierdeam, nu puteam sa argumentez. Ce prostii sa debitez? Nimeni din profesorimea scolii nu l-a felicitat, sâc. Si in ziua de azi, la inceputul scolii merge cu flori la directoare si diriginta. Si-a gasit singur supapa. Este datoria lui sa le reaminteasca, an de an, ca s-au comportat mizerabil. Iar eu nu pot decât sa fiu de acord cu tot ce ai scris.
Comentariu beton!44
@Mona, pfff, am pielea de găină pe mine.
Este berbec si eu l-am lasat sa fie. Daca nu intervii sa-i inoculezi chestia cu conventiile sociale, vei vedea ca isi gasesc singuri toate explicatiile si metodele de corectie. Poti supravietui cu decenta in jungla.
Comentariu beton!11
Puțin off topic, dar să povestesc o fază de când era fii-mea în clasa a cincea. Clasa lor învăța după amiaza.Dimineața, în aceeași sală învăța clasa întâi.
Vreo 4 băieți din clasa lor s-au hârjonit și au spart tabla. Diriginta lor a venit în clasă și i-a sfătuit să nu spună nimic și să dea vina pe cei de dimineață, de la clasa I.
Cei 4 băieți s-au dus la directoare și au spus ce s-a întâmplat ca nu cumva diriginta să-i pună să plătească pe cei nevinovați.
Cu faze din astea în care doar unii erau invitați m-am confruntat și eu. Dar eu luam pe toată lumea cu mine, inclusiv pe cei care fuseseră omiși, spre disperarea învățătoarei.
Comentariu beton!24
@Anouk, nu mă pot închina ca la zeu în fața nimănui. Nu vreau să-l vadă nimeni pe copilul meu, nici chiar eu, decât așa cum este în realitate.
Am momente cănd mă cert cu el la cuțite. Dar este argumentat când mă ia de guler. Și îmi place de mor când este așa.
Perfect asa. Mor de placere cand vad orice tanar care stie sa argumenteze.
Elena, ai facut foarte bine! Erorile oamenilor si ale sistemelor trebuie corectate de fiecare in parte! Este cu adevarat foarte dureros pentru un copil sa fie discriminat intr-un fel sau altul. Nu am inteles bine de ce doar pentru fetite si de ce doar pentru o parte. Asa incepe discriminarea, de aici, de la gradinite, scoli…
Brava, bravissima ca ai luat atitudine!
@ GMT, doar pentru fetițe am înțeles. NU înteles DE CE DOAR pentru 10.
Da’ io-s curioasă, în ce consta evenimentul ăla așa de selectiv? Pe bune, m-am tot gandit și nu-mi pică fisa ce ar putea fi – acțiune cu clasa dar cu locuri limitate…
@Laura, exact! Cu clasa dar pe alese? Hai, sictir! Că nu vă iese.
Biiine, Jedi, asa sa fie !
O scurta analogie dupa una recenta:
Tiriac vrea Arenele BNR. Da’ nu la pretul stabilit de evaluator prea evident in favoarea proprietarului (35 mil. €), a bancii, ci la unul de si-l parafrazez, „dau de doua, de trei ori, hai, de zece ori mai mult !” Minunat, nu ? Doar ca el se refera la cel de nimic, de 230.000 de $, pe care l-a platit BNR-ul in „apele tulburi” de dupa revolutie. In alte cuvinte, tinand cont ca dolarul s-a depreciat de cel putin 2 – 3 ori de atunci, el daca se poate ar cam plati aceeasi suma, iar daca nu se poate, atunci, hai, fie de la el, maximul de 2 mil.$, adica una pe care si -o permite si un manelist ceva mai cunoscut. Nota bene, pe de o parte denunta pretul de achizitie ca pe o escrocherie nerusinata si ameninta cu datul in judecata, dar stii, pe cealalta parte sa fie totusi folosit ca baza de calcul a pretului pentru el.Si ca atare dai si rupe, se pune el cu presiuni pe toate canalele (parlament, media etc.).
Pai, Tiriiii, ai innebunit ? Acum la senectute ai dat in boala copiilor ? Nu erai tot tu ala care acum 2 – 3 luni faceai apologia coruptiei, ca ce destepti sunt cei de o practica, ca de pe urma lor cel putin ramane ceva, de pe urma prostului ba ? Aaa, acum ca ti-a venit randul, dai si dai ca nu se mai poate cu coruptia asta ?!
Si ce conteaza pentru el ca strica cioca BNR-ului (bine ar fi insa !), chiar daca-n cele din urma tot cu buzele umflate ramane ? Nuuu conteaza, el incearca !
Ca atare, biiine, Jedi, asa sa fie, la mine ai toata intelegerea cu „toti pentru unul si unul pentru toti”, doar s-o tii asa de acum si pentru totdeauna, nu atunci cand o veni vorba de al tau … 🙂
@Faianțaru’, nici măcar nu era vorba despre al meu în textul ăsta. Ci de 11 fetițe.
Dar, da, când e vorba despre copilul meu mușc carne din om.
Da, am inteles, de aia am si strecurat acel „ori toti, ori niciunul”, doar zic ca te-ai inhamat la o treaba nu tocmai usoara.
Uite, ca sa-mi cresc cota de popularitate pe aici, pe la atei, e ca si cum i-ai multumi lui Dumnezeu dupa un cataclism ca i-a scapat pe ai tai (cum ar veni … ceilalti duca-se !), eventual sa mai si arati o bucurie desantata, drept urmare te inteleg. Iti urez insa sa nu afli cum e cand al tau se afla intr-o barca si o alta o rastoarna !
P.S. Cand eram cam de aceeasi varsta scoala organiza tabere platite. Evident ca nu toti si-o permiteau. Mama mea … doar pentru fratele mai mare. Si la fiecare inceput de trimestru unii aveau ce povesti, altii nu. Unii erau mai apropriati de ghidusiile facute impreuna, altii nu. Unii erau mai placuti profesorilor, altii ca si inainte. Dar crede-ma ca astea nu mi-au venit ca un pumn in fata, nu m-au afectat intr-atata, si apoi … m-au dumirit cu o clipa inainte ca ? ? ? https://www.walldevil.com/wallpapers/a15/warning-sparta-wallpaper-humour-screen-adjusted-wallpapers.jpg
Sigur, nu e plăcut să nu mergi cu ceilalți colegi în tabără, dar mie mi se pare că în situația povestită de tine cea care proceda greșit era mama ta, care avea bani doar pentru un copil, nu pentru amândoi.
Nici eu nu prea i-am trimis în tabere cu școala pe ai mei, că mi s-au părut scumpe, mai bine plecam cu toții undeva, dar dacă s-au dus în tabără s-au dus amândoi, nu unul ba și altul da.
Corina,
odata cu trecerea timpului, pe masura ce te apropii de varsta la care ai putea avea tu insuti copii marisori, devenindu-ti mai lesnicioasa comparatia directa intre ce ti-au oferit ai tai si ce-ti sta tie in putere sa oferi, iti mai trece din naduf, o iei mai domol si-ti spui ca a fost si ea doar un om, asa cum a fost, fara a mai interpune intre rostul pe care-l prevedem aprioric unui parinte. La inceputul unui roman un scriitor de-al nostru care in mod cert n-avusese o relatie apropiata, dar nici nerespectoasa sau nociva cu propriul tata, oricum nu-mi amintesc sa-i fi dedicat vreodata mai mult de un manunchi de randuri, juca un joc de imaginatie aplicand propriile tipare ale figurii paterne tuturor barbatilor cu care se-ntampla sa calatoreasca in acelasi compartiment, dupa unicul criteriu ca i-ar sau nu i-ar fi placut drept tata. Mie nu mi-a iesit niciodata, nu ma puteam debarasa de cel real, aveam deja unul, dar unul care refuza sa-mi fie. Totusi o similitudine exista, nici eu, nici el, neavand o slabiciune din oficiu pentru cel care ne fusese sortit sa fie, iar la mine se putea extinde la intreaga familie. Da, la mine n-are deloc, dar deloc, priza postularea unor slabiciuni din oficiu, precum „Ar trebui sa le fii recunoscator alor tai si numai pentru faptul ca ti-au dat viata !”. Scuze ?! Cum poti sa compari ceva existent, orice, cu nimic, cu vidul care i-ar fi luat locul ? Cum as fi putut compara o bucurie sau o durere cu una de care nici n-as fi avut habar ? Ba mai mult, chiar imi repugna tentativele astea de esrocherie sentimentala de larga raspindire, cinismul din calculul unora ca anumite daturi sunt tocmai vaca buna de muls. (cum se isteriza pe un site vecin in aplauzele generoase ale gazdei o fiinta de-a dreptul crapuloasa si iritant de confuza „Cum ? Pai daca acum cand vrea sa ma …. nu da si el o cafea, cum o fi mai incolo, cand vin cheltuielile alea mari ?” si de aici a se intelege ca sexualitatea barbatului e precum gaina cu ouale de aur, iar datul femeii e sa profite de pe urma ei ?! Sa le explice careva ca o necesitate de moment, o relatie si ce-o mai urma nu-s notiuni coliniare, si da, va primi nu una, ci vreo trei cafele simbolice, dar maxim jumatate din tariful unei „vamese” profesioniste, dupa care „Pa !”. Ma rog, asta-i doar un alt exemplu de a-ti privi existenta ca arhisuficienta si garantata pe viata prin datul naturii). Revenind la subiect, nu, nu aspectul pecuniar a fost problema, un copil fiind asemeni unui Dumnezeu incognito printre oameni, iti „judeca” (iti intuieste) in primul rand intentia, iar in ea s-au ascuns cele mai bune, n-a tras n-i-c-i-o-d-a-t-a pentru propriul bine, n-am niciun dubiu. Cum spuneam insa si inchei, un copil se intreaba in primul rand de unde provine lipsa de echidistanta s-apoi de consecintele ei.
P.S. Si cine spune ca la el/ea domneste meritocratia, fie minte de la obraz, fie se minte pe el/ea.
”A venit de la minister”! :)))))))))))) Mor!
Țațo, de la minister nu vine niciodată ordin cu numărul de copii de cuprins în vreo activitate, decât dacă-i vorba de statistici!
Activitate la mall, organizată de minister! Moohooooor!
@Alina, în București se practică astfel de eveninente în centrele comerciale.
Peste tot se practică, dar nu-s IMPUSE de minister. Cu atât mai puțin n-o ză vezi document de la minister care să limiteze numărul copiilor la activități.
Te-au mințit!
A venit de la vreo țață cu aer de „ io tre ` să ies în față”. Și aia și-a format o gașcă.
Ai lipsit de pe watshapp!. Aia s-a întîmplat. Acela a fost criteriul. Spre deosebire de tine care probabil nu ai timp și de socializare mai „specială” pe wathsapp, celelalte mame au berechet. Spui că acel grup s-a înființat pentru a discuta despre orar, teme, eveninente. Însă în acel grup scopul a deviat spre discuții mai private. De aici nu a mai fost decat un pas spre formarea unei găști de țațe, cu bârfe, evenimente la care vor participa doar „ai lor”.
„De ce s-o luam pe a Elenei? N-o cunosc, pare îngânfată și plină de ea”. Asta e pe grup, ca și pe celellate grupuri posibile. Unii sunt mai cu moț decât alții. Și ca să ți-o arate, fac astfel de…evenimente.
@Lucian, hahahhaaa. Man, nu răspund la ce scrie pe acest grup decât dacă am ceva de spus. Sau de întrebat.
Eh, cum ți-am zis. Dacă nu ai răspuns, țața șefă te-a notat. :)) Și te-a bârfit. ”iote-al dracu Elena, îmi dă seen!” 😀 Sau ce se mai dă pe uatap.
De cand decide ministerul cine vine sau cine nu vine?! Parintii respectivi pe langa clar. Pt ceea ce le-ai spus si cum ai reusit sa o intorci pe doamna, ai o sticla de vin la mine. (inca una).
@Marius, când adunăm de o ladă sper să ne vedem. Iar dacă ne adună Mihai pe toți undeva, pun lada la bătaie.
@Elena P habar nu am cate s-au strans. Am cateva de dat si Barbosului Suprem. Da, da sper sa ne adune.
Băăăi, bețivilor, băi!!!
I like you! ?????
@Vera, fereasca tatal tamplarului (vorba gazdei) suntem degustatori. Daca ne imbatam facem prostii. De exemplu, Elena P isi pune chiloti, eu incep sa cant si-mi cumpar manusi de condus (chiar ia sa-mi cumpar si eu). Deci, te rog, doar degustam.
Daaa, degustați… o ladă întreagă :))
Numa’ puțin cât să fie chefu’ chef și să sticlească nițel ochii ?
Copiii simt imediat când ceva nu e ok. Fiu-meu a venit într-a cincea și mi-a zis: mama nu e corect cum se comportă proful de mate cu noi și cum face diferență între cei care merg la el la ore și cei care nu merg. I-am spus că din păcate viața nu e dreaptă și va trebui să accepte asta. L-am întrebat dacă ar vrea să meargă la altă școală. A zis că nu vrea să fugă. Ok, i-am spus. atunci înveți și încerci să nu îți pese de prof, o să veyi mai târziu. Și a văzut. La examenul de la sfarșitul clasei a opta, el elev de 8, a luat nota 8. Mulți din cei de 10 dați la ore au luat 5 și 6, Atunci a spus, mama ai avut dreptate. Dar cred că l-a urât pe prof în toți anii ăia.
Comentariu beton!12
@Gabil, exact! Nu vreau să-mi fie supraevaluat copilul. Știu exact ce și cât poate. O dată la câteva zile nu-l duc la after tocmai pentru a face temele cu el și a-i vedea și recunoaște nivelul.
La subiectul de astăzi mă rezum la câteva cuvinte doar: fiind mamă de copil cu adhd , nu îmi ajunge o lună să povestesc prin câte situații aberante am trecut . Situația în învățământ este total nepregătită să gestioneze situații de genul, există foarte multă indiferență și reavoință . La fel și în tabăra părinților: mulți dintre ei sunt de o răutate cum nu aș fi crezut vreodată.
Acum suntem bine pentru că am făcut tot ce mi-a stat în putere să ajungem aici; însă de gustul amar nu voi scăpa niciodată.
Comentariu beton!15
@Solndi, eu aș vrea să-ti aud povestea. Sau să o citesc.
@Elena, deocamdată încă îmi ling rănile, să zic aşa. Nu m-am gândit să aştern pe hârtie ceva. Am ajuns la un echilibru însă drumul e încă lung în faţa noastră.
Nedreptăţi sunt multe în şcoli, parcă sunt bunica când îmi vine să zic: ‘pe vremea noastră nu era aşa’. Erau într-adevăr profesori care exagerau şi se credeau atotputernici, însă copiii parcă nu erau atât de cruzi. Poate pentru că părinţii noştri se implicau fix atât cât trebuie şi nu exagerat ca cei din ziua de astăzi. Privind în jur am senzaţia că cei care sunt acum părinţi se reîntorc în băncile şcolii în umbra copiilor lor, rezultând o competiţie subterană, mută dar ascuţit resimţită, între cupluri formate din părinte + copil.
Până la grădiniță și școală, noi părinții suntem primii vinovați de toate relele. Pentru că oferim modele proaste. Si pentru că nu știm să demontam modelele false. E părerea mea, demult. Privind în jur, mă resemnez: nu o sa mi-o schimbe nimeni și nimic vreodată. Mai există excepții. Prea puține, din păcate.
@Simona, unii, nu toți.
Părinții sunt principalul motiv pentru care învățământul e în halul în care e.
Din fericire, noi avem posibilitatea să ne folosim de „privat” atât la școală, cât și la grădiniță. Diferența între stat și privat e uriașă. Și nu în privința părinților. Nu, nici pomeneală. Există destule specimene de genul acesta și la privat. Dar regulile de acolo, mentalitatea profesorilor și a conducerii, activitățile, îi „educă” pe marea majoritate a acestor părinți. Nu pe toți. Unii nu se pot adapta (incredibil, nu?) și își mută copiii la stat după o perioadă. Mi-e milă de acei copii care suferă din cauza retarzilor care i-au conceput.
Ah, ce mi-a fost dat să aud în această primă lună de școală!! „Cum, nu le dați teme? Cum, nu luăm caietele acasă să exersăm cu ei?” Nu, în p.u.l.a mea, fiindcă sunt pregătitoare, stau până seara la școală, se ocupă profesorii de ei destul, de ce ai vrea să îi mai str esezi și seara cu școala când de-abia au învățat să mănânce singuri?? „Cum, nu avem fondul clasei? Cum, nu cumpărăm x, y, z (chestii care se cer la școlile de stat)?” Nu, în p.u.l.a mea, fiindcă se plătește o taxă și din taxa aia școala/grădinița asigură tot!! „Dar, totuși….” Băi, unii zici că sunt tâmpiți! „Nu pot să-mi înscriu copilul și la opționalul de…ce morții mă-sii o fi, pe lăngă celelalte 6 la care l-am înscris deja?” Nu, pentru că opționalul respectiv este pentru cei de la clasa a 2-a și mai mari. „Da, dar totuși poate se poate face cumva, ceva…” Și aș putea continua.
Câteodată avem impresia că suntem din alt film, atât eu, cât și soția, cu „pretențiile” noastre ca cei doi pitici să fie doar fericiți, să facă ce le place, să învețe și să se joace într-o atmosferă relaxată și modernă, ca afară, fără vise de olimpiade, premii, genii în devenire, informație inutilă învățată papagalicește, concurență prost înțeleasă, note și medii.
Comentariu beton!21
@Ionut, exaaaaccctttt! Nu-l vreau „cel mai bun”. Il vreau viu și activ. Și fericit. Atat!
Fiu-meu face sport. Ca e cam grăsuț. Dar unul singur. Nu două nu nouă în paralel. Și întotdeauna își alege sportul.
Fără sport nu-l las eu. Pentru că stă la after până la 6 seara și n-are timp de mișcare.
Este cumva o vina comuna. Si a parintilor si a statului. Daca nu ar fi aparut particularele ar fi existat o presiune pe minister. Sa investeasca, sa modernizeze, sa schimbe, toti parintii ar fi fost in aceeasi gasca. Scindarea a facut foarte rau. Asta este parerea mea.
@Mona, particularele nu au apărut de prea mult timp, mai ales pentru vârstele mici. Ce presiune a fost pe minister înainte să apară? Învățământul de stat s-a degradat constant, cu sau fără particulare. Inclusiv la facultate. Toți blamează „fabricile de diplome” private, dar nici unul nu stă să analizeze câți boi ieșeau vaci din cele de stat, până să apară privatul. Să fim serioși, concurența nu poate aduce lucruri rele și asta face privatul. Scindarea de care spui e peste tot și nu o văd ca pe ceva rău. Și în sănatate, și în învățământ, chiar și în pază și protecție. Sigur, privatul nu e pentru toți pentru că e pe bani, sau, mai bine zis, pe mai mulți bani decât la stat. Dar și calitativ este mai ok. Pentru că e business. Niciodată statul (ministerul, în acest caz) nu va investi în calitate fiindcă nu există interes pentru așa ceva. Nu avem cultură pentru așa ceva.
@Ionut, iti spun parerea mea, strict din ceea ce am vazut si trait eu. Am fost profesor la facultate, si la stat si la privat. Loaze gasesti si colo si dincolo. Presiune pentru note, calificative gasesti si colo si colo. Sa iasa bine bisnisul la particular si sa mai ciupesti cate ceva dincolo. O marire a numarului de inscrisi nu este de ici de colo. Da, statul nu a modificat nimic. Nici presiune comuna nu a fost pe el. Sistemul pacaleste si noi ne facem ca nu vedem. Sanatatea si invatamantul nu pot fi afaceri. Sistemul ar trebui sa interzica asta si sa sanctioneze devierile. Dar cine este sistemul?
Dar nu te-au eliminat din grup/blocat…chestii de genul asta pentru ca ai avut „tupeul” sa ceri explicatii? Ori si-au creat un alt grup in care tu nu ai fost invitata :))
Nu am copii dar am…. multi nepoti si am auzit atat de multe, „intamplari” una mai ciudata decat alta (din ce mi-au povestit fratii).
Si nu doar in Romania se intampla chestia asta cu diferentierea copiilor
@Alice, sunt încă în grup :))))).
În prima zi de şcoală, anul ăsta, nici o mămică nu mi-a zis nimic. Bine, am citit în privirea câtorva dragul de mine?.
Acum m-am uitat pe setarile grupurilor pe whatsapp (unul creat de mine pentru familie: frati, surori, nepoti, nepoate si unul de la serviciu in care am fost adaugata) si am descoperit ca nu te poate bloca/scoate din grup doar daca vrei tu sa iesi din grup deci esti salvata :)) , sigur si-au creat „mamicile” un altul in care nu ai fost invitata :))
Oricum din partea mea ai toata stima si eu as fi reactionat la fel, poate chiar ii ziceam „ceva de bine” celei ce este „sfatuitoarea” doamnei (clar a avut un cuvant de spus in alegerea celor 10).
Discuție între mine și Junior săptămâna asta :Eu ,,ce faci băi labă tristă?Răspuns Junior ,,o frec aiurea pe play station”Ce număr ai la ghetele de fotbal, că vreau să îți iau trei perechi.Răspuns:nu mai merg la fotbal.De ce? Că antrenorul e un muist!De ce?Că mă ține doar rezervă.Între noi fie vorba ,Juniorul chiar e bun la fotbal,a jucat multe meciuri căpitan de echipă,la un moment dat a fost o discuție să fie cumpărat și transferat la echipa locală de juniori.Rahatul de antrenor bagă în joc puiuții de părinți care decartează banu să își vadă plozii viitori fotbaliști ,deși habar nu au să lovească o minge.Ca să îi ridic moralul,deși îmi e greu ,pentru că de aproape patru ani vorbim doar la telefon,i-am recomandat să meargă la clubul de box X,să ìl caute pe moșul antrenor ,să îi spunâ că e băiatul meu și să se apuce de box.Pe lângă scârba pe care am resimțit-o pe moment,a fost dezamagirea lui Junior și impotența mea de a mă duce la club să îi fwt un cap în gură domnului antrenor Titi și să îl iau pe Junior de o aripă și să îi spun că domnul Titi e un rahat cu ochi și clubul lui de fotbal e o mizerie.
Comentariu beton!11
@Paco, să înțeleg că clubul nu este în Spania? Și nici copilul. Parcă așa ai spus odată că a rămas aici.
Că altfel nu văd (din ce ai scris pe aici) ce te-ai fi oprit să-l pocnești pe „antrenor”.
@Elena P,Juniorul trăiește îîmpreună cu mă-sa în Romănia.În comentariul meu am precizat clar că m-am simțit impotent că nu am putut să ma duc la club,nu să mă ,,opresc.”.Dacă eram în România,Junorul nu ar fi mers la fotbal sub nici o formă.Cât timp am fost lângă el a mers la înot și karting,după care urma să îl duc la un sport de contact:box,kickbox sau karate.Sporturi care te pot ajuta și în viața reală:să ști să inoți,să înveți să stăpânești o mașină ,să înveți să te aperi când e cazul.
Junior stie toate astea despre antrenor. Daca are vocatie pentru fotbal, cautati variante. Si cumpara-i ghetele.
@Mona ,nu am cum.Eu sunt separat de soția mea de aproape șase ani și locuiesc în Spania.Nu mai reprezint un factor de decizie pentru Junior. Sunt o sursă de venit pentru el.Vreau țoale din ,,alea” ,vreau ,,Converși” din ăia vreau ultimele jocuri pentru Play Station ,vreau modelul x de telefon.Și tata trimite ,că are un Junior pe care îl vrea fericit.Deși ,la modul sincer,cu două palme sănătoase după ceafă puteam să îi scot rapid figurile din cap.Dar asta este,nefiind alături de el ,încerc cumva să compensez.E la mintea cocoșului că procedez greșit,dar momentan e unica modalitate ca să îi demonstrez că îmi pasă de el.
Comentariu beton!11
@Paco, cred ca este greu. Dar distanta poate fi redusa. Te-ai gandit vreodata sa ii scrii? Da, scrisori scrise, din alea adevarate, care vin cu posta. Cu tot felul de aiureli prin ele, ganduri, sperante, vise, doruri, lucruri spuse de la barbat la barbat, intr-o dulce conspiratie. Chiar daca nu le intelege pe moment si isi spune ca ai luat-o razna, doar aveti telefoane, net, etc … s-ar putea sa existe momente in care va veni in fuga acasa, dezamagit, trist, incercat si isi va dori sa citeasca scrisoarea/ile tale. Bine, eu sunt o romantica incurabila, nu dati cu pietre. Dar poate ca …
@Elena P: Sarut mana! Sanatosi sa fim sa o crestem in continuare. E un copil care nu a avut noroc de parinti dar, a avut noroc de bunica mea care a fost salvatoarea multor copii. Cred ca fetita este cea ma valoroasa mostenire pe care am primit-o dupa moartea bunicii. Creste de la 1 an in casa noastra si ne dam silinta sa o crestem frumos pt ca este un copil diferit dar minunat.
@EGO, pentru ce ai scris acum o să-i las un mesaj lui @Mihai:
Vasilescule, ești binecuvântat, băi! Pentru OAMENII ăștia pe care i-ai adunat aici. Nu știu ce și cum naiba ai făcut, dar eu n-am întâlnit în viața mea așa ceva. Și am o vârstă.
Comentariu beton!13
@Elena P, n-am io niciun merit, bă.
@Mihai, eh, n-ai. Ai!
Ma magulesti cu aceste vorbe frumoase! Incerc sa dau inapoi in viata ce am primit si eu la randul meu.
Cand o sa am un pic de timp liber voi scrie un articol despre viata acestui copil cu bataie la ideea de „familie traditionala” si, poate nenea Mihai va dori sa il publice.
Astept cu nerabdare articolul. Mi se pare ca, atata timp cat mai sunt oameni ca tine, omenirea mai are o sansa. Ganduri bune pentru tine si ai tai.
In clasa a cincea am fost nouă într-o clasă în care aproape toți se cunoșteau din 1-4. Profesoara de sport îi știa deja că făcuse cu ei și în clasa a 4-a, ne-a aruncat o minge de baschet și a zis: Jucați-vă! Eu stăteam și mă uitam că nu-mi dădea nimeni mingea că nu știam să joc, ocazional mai venea pe teren și urla la mine să nu stau degeaba, ci să joc. Până in ziua de azi urăsc orice sport de echipă, iar mingile de baschet nu pot sa le văd nici în magazin.
In clasa a șasea, a pus-o de o coregrafie pentru nu știu ce spectacol, doar cu „fetele ei”. Noi, celelalte, om fi avut ciumă sau păduchi sau ceva de n-am avut dreptul să fim in trupa de dans. Pe de-o parte mă bucuram că repetă in ora de sport că scăpam de ea, pe de alta îmi cam venea să plâng că aș fi vrut și eu pe scenă sau măcar să fi facut o proba cu toate fetele ca să vadă cine se mișcă bine și cine nu. Habar nu am de ce nu i-am spus mamei atunci, i-am spus după mulți ani si s-a enervat retroactiv, ar fi măturat cu ea pe jos toată școala că nu a încercat măcar să mă includă.
@Rox, exact despre ce ai simțit tu atunci am povestit eu astăzi. Și să știi că multe dintre mămici au spus că nu știau de acest eveniment de la fiicele lor.
Dupa patruzeci si cinci de ani inca doare…
Si mama mea nu a „maturat” cu invatatoarea pe jos. Daca tatal meu nu a fost preot ortodox, unchiul presedinte de colectiv (C.A.P.).
Eu nu am fost in spectacol nici printesa, zana sau papusa…
Am fost clovn…Nu suport sa-i vad!
Si uite cum ne „oblojim” ranile trecutului…prezentului.
Multumesc.
ps. acum cativa ani am reintalnit o „printesa”!!!
Mi-a crescut ranza!
scuze, sunt magarita!
Dar voi nu judecati…
@Sile, la mine a fost mai rau: eu am fost Harap Alb. Pentru că mă tundea mama ca pe frate-miu.?
era sa ma inec cu fumul de tigara…
ma vei avea pe suflet!
am fost si „baiat” in echipa de dansuri populare…cu caciula de blana a bunicului
ps. trebuie sa bem un coniac cu grupup asta fain
Sau poate pentru că știai să te bați ca Harap-Alb 🙂
@Sile, cică o să bem. Așa zice Mihai V.
Nu as fi vrut sa fiu Spanul! Vai de oasele lui!
Deci, dacă tot 10 va fi numărul magic de locuri și la evenimentul pentru băieței, te-ai scos. Să fie emoticoane ! 😉
Acuma vorbind serios, mă gîndesc la întrebarea fetiței din textul tău: ”mami, dar eu de ce n-am fost aleasă?”. Dar înainte de a-mi exprima opinia, neavînd copii, aș dori un răspuns la întrebarea: Cam care mai este procentajul de premii I, II și III la final de an în ciclul primar într-o clasă?
Toata lumea primește diplomă. Nu faci o ierarhizare decât dacă te mănâncă spinarea! Că nu știți ce orgolii au părinții! Iar dacă ei mă judecă și îmi dau exemple de bună practică din experiența lor la catedră, le pun calificative maxime, că doar nu mă doare pixul!
@Krantz, la fiu-meu în clasă au fost 6 copii cu premiul I.
Să mă bag și eu nițeluș, E clar că doamna a greșit ceva. De obicei selecția se face în clasă, democratic. Fiecare copil trebuie să știe motivul pentru care e selectat să participe sau nu. Pentru noi e de cele mai multe ori foarte dificil, mai ales la concursuri, unde trebuie să participi cu 2-3 elevi, iar tu in clasă ai 10 de perfomanță.
Cat despre un copil „Denis” ar trebui să se gândească bine părintele înainte de a se supăra. Responsabilitatea noastră e destul de mare, iar în acest caz copilul trebuie să fie însoțit. Profesorii sunt pedepsiți dacă se intâmplă ceva unui copil. La cat suntem de apreciați, nu cred că merită să ne mai asumăm și riscuri.
În urma celor considerate, mi-am golit frigiderul anticipat! Așa că nu vă sfiiți!
@Elena – eu am o curiozitate: parintii celor 11 fetite care nu au fost selectate, nu erau in grupul de whatsapp? Cum naiba nu s-au sesizat tocmai ei?
De fapt, mai am o curiozitate: fetita al carei parinte se ocupa de relatia cu invatatoare, a fost aleasa?
@Mimi, da. A fost aleasă.
@Mimi, o parte sunt pe grup. Nu toți au telefon care să le permită. Însă pentru mine n-a contat că mama fetiței nealese n-a zis nimic.
@Isabela Aici nu era vorba de performanțe școlare, era vorba de favorizarea unor mici piți.
Îți mulțumesc pentru precizare. Am înțeles. Am vrut să mai adaug un exemplu. Și probabil să găsesc ceva scuze pentru comportamentul doamnei.
@Isabela, nu crezi că ați fi mai apreciați dacă atitudinea ar fi ușor diferită? Toți copiii merită aceeași șansă, favoritismele sunt periculoase pe termen lung pentru societate, creează un fals elitism într-o parte și frustrări în cealaltă. Asumarea răspunderii este esențială în cazul dascălilor, iar implicarea trebuie să fie maximă. Este o meserie vocațională, care modelează caractere.
@Vera, eu sunt tot un „Denis”, am supraviețuit, sunt bine. Mă mai „împrietenesc” uneori cu tocul ușii sau cu mobilierul, mai sparg una-alta, dar sunt mama eficienței când am de muncă. Micul tău „Denis” are un pupic dulce de la mine.
@Elena, jos pălăria pentru atitudine și pentru implicare, beau o bere în cinstea ta!
Vezi, noi lucrăm sub presiunea părinților. Și ne-am cam săturat de reclamații. După mulți ani la catedră, eu încă lucrez eficient. Implicarea unora dintre noi chiar este maximă. E păcat că dintre oamenii care intră în sistem, poate unul din o sută mai are har.
Cât despre modelarea caracterelor, ia să luăm în calcul și influența familiei!
@Isabela, desigur că și familia are un rol esențial în educația copilului, nu am contestat niciodată lucrul ăsta. M-am referit strict la situația descrisă de Elena, la decizia inițială, incorectă, a cadrului didactic. Deși nu îmi plac generalizările, trebuie să admitem că este o atitudine comună în sistemul românesc de învățământ. Voi lucrați sub presiunea părinților, alții sub presiunea clienților și a furnizorilor. Dar depinde de cum privim lucrurile. Eu, de exemplu, îi tratez toți ca pe o echipă, nu ca pe niște inamici, și chiar funcționează, nu am primit reclamații 🙂
Partea cu copiii Denis sau copiii dificili, problemă sau cum le-o mai zice face parte dintre ”riscurile meseriei”, dacă nu poți să te impui în fața unui copil, atunci poate ar fi cazul să-ți alegi altă meserie. Știu ce vorbesc, sunt copil de profesor…
Pe de altă parte, sunt de acord că părinții sunt responsabili pentru educația sau lipsa de educație a odraslelor și mi se pare o țopârlănie totală când vine câte unul cu aere, fițe și nemernicii.
Unii parinti sunt mai cretini decat odraslele.
@Izabela, am spus deja că nu vorbesc despre vreo olimpiadă unde rezultatele vorbesc de la sine. Era un proiect într-o zi de vineri. Se cănta și se dansa. Ceva legat de printese și basmele cunoscute. Deci era o petrecere.
Am dat un răspuns mai devreme. Am înțeles mesajul.
Uitați aici un alt articol, care nu se referă, e drept, la situații de discriminare la școală, dar e tot despre copii:
https://feher.live/2017/09/24/despre-pinocchio-si-cum-ne-crestem-copiii/
Ce n-ai specificat in text dar am aflat din comentarii este ca cele 11 fetite care n-au fost invitate sunt obraznice. Criteriul pe care au fost alese celelalte sunt buna purtare. Un criteriu corect si nu vad nici un favoritism in asta. Atata ca unii parinti au alergie la a-si aduca copiii si s-ar fi simtit lezati la o replica de genul „doar fetitele cuminti si educate participa”. Dar oare nu trebuie rasplatit un comportament frumos? Iata cum, din cauza ta, 10 fetite care meritau nu mai au parte de nici o distractie si ele oare ce-au inteles din asta? Ca sunt pedepsite fara motiv, ca sa nu lezeze pe celelalte fetite care sunt needucate. Asadar, ai facut un lucru rau.
@Mda, ce n-ai întels tu este că N-AI ÎNTELES NIMIC!! Nici din comentarii, nici din text. Te las în bula ta pentru că mi-e şi greu şi n-am niciun chef să te conving că toți copiii merită un tratament egal. Pentru că altfel apar nişte detractori care le va umbri viața. Toată viața. Sau mai rău: ajung nişte oameni cu pareri ca ale tale.
Elena, nu merită să te superi. Uită-te și tu cât de multe comentarii mișto au fost in rest la articolul asta 🙂 .
@Mira2, mă supăr și mă enervez tare. Vorbim de niste copii de maxim 9 ani și jumatate. Care nu știu încă să-și gestioneze starile de frustrare și poate nici nu le discută cu părinții acasă. Și dacă le discută, cine știe ce răspunsuri primesc. „Meriți! Că ești obraznic!” ?!?!
Hai, să fim serioși! Educația asta prin pedepse și prin eliminarea dintr-un grup mi se pare cea mai mare mizerie pe care i-o poți face unui copil.
@Elena,
Uite cum se deschide cutia Pandorei… Dacă aici nu s-a putut abţine, îţi imaginezi în viaţa de zi cu zi…
Cum spuneam acum două zile pe scurt (am scris de pe telefon şi nu îmi place să scriu mult de pe telefon): fetiţa mea cea mică are o personalitate foarte pastelată, este inteligentă însă extrem de opozantă, am avut ceva de furcă cu statul în bancă la şcoală, am avut şi un an pierdut; uneori îmi place că spune ce gândeşte şi exprimă clar ce simte fără să-şi pună cenzură, dar la şcoală nu merge asta. Şi nu este needucată, dovadă stă copilul cel mare, educat tot de noi şi care este pe tiparul ‘model’ de elev la note şi purtare.
Citeam ieri pe un blog despre grădiniţele/şcolile catolice, mi-ar fi plăcut să ştiu mai de mult despre ele. Acolo se pare că fiecare copil este tratat individual. Mai este soluţia şcolilor particulare, însă în oraşele mici ele nu au apărut încă. Nu spun că e uşor pentru învăţători, însă dacă ne gândim bine şi răspundem sincer: câţi învăţători sau profesori mai au astăzi vocaţie? Ştiu că mai sunt, am şi întâlnit din fericire, însă numărul lor este destul de mic.
Ca o concluzie: jos pălăria pentru atitudinea luată, pentru curaj (da, trebuie să ai curaj să fii vocea solitară care apără) şi pentru modul tău de gândire. Mi-ar fi plăcut să fii în clasa noastră.
Mvaai, cati snowflakes pe aici. Sa vezi ce traume or fi avut fetitele obraznice. Pariu ca le doare in cur? Traim in era in care toti merita pentru ca respira. D-aia avem cei mai needucati copii din toate generatiile si uite cum una ca tine care nu-si vede de treaba ei a stricat distractia unor fetite cuminti, si le-a aratat cum poate fi pedepsit un comportament frumos. Si ca toti tre’ sa fim egali, ca-n comunism. Ce atatea recompense, nu cumva sa-i lezam p-aia care nu merita. Si cealalta problema e ca sari ca arsa si nu accepti alte pareri. Comunism much?
@Mda, eu speram să trolezi, dar văd că nu. Păi ce să zic, nu pot decât să-ți urez să fie copilul tău „obraznic” și să-l vezi plângând acasă pe motiv că s-au pișat pe el la școală.
@Solandi, am citit şi eu articolul despre şcoala catolică. E scris de o mamă. Ceea ce nu înțeleg eu este de ce nu putem clona acest sistem şi în şcolile noastre de ortodocşi pârliți. Că popă avem la fiecare început de an şcolar.
@Elena, habar nu am de ce doar catolice (sau am o idee dar nu e momentul şi locul să o spun); însă, având în vedere că primesc orice copil, indiferent de religia lui (ca atare, 90 % dintre copiii înscrişi acolo sunt ortodocşi), nici nu prea mai contează. Contează doar că tratează copiii cu blândeţe şi cu răbdare. Văd că au o tradiţie de peste 200 de ani în lume şi se pare că şi-au făcut ‘temele’ cu brio.
Comentariul de mai sus ii este dedicat in mare parte Elenei, care nu intelege ca oamenii pot avea pareri diferite de ale ei, si face atacuri la persoana din lipsa de argumente.
De fapt, @Mda, singurul snowflake de aici ești tu! Tragi concluzii după cum ți se năzare, mai ales cum că restul fetițelor erau obraznice. Într-o clasă sunt toate tipurile de fete: prințese, șoricei, băiețoasele etc. E logic că pentru un eveniment superficial (pentru noi, dar pentru copii e ceva wow) au fost alese favoritele, fetițele ai căror părinți pun mare preț pe aspect, pe relații și cumetrii.
Ai să râzi, dar eu am văzut bisericuțe de “mean girls” la loc de joacă, între colegii de grădiniță. Trei fete de 5 ani blocau accesul la topogan, alte fetițe pur și simplu se uitau la ele intimidate. Fii-mea mare a încercat să treacă așa cum am învațat-o, cu “Pardon”, “te rog să te dai la o parte, avem și noi dreptul să ne jucam”, yada yada. Nada! Fii-mea mică a băgat un “dă-te!” și a trecut peste ele, le-a călcat pe rochițe ceva, că s-au enervat și-au împins-o. Fie-mii i s-a părut amuzantă viteza cu care a coborât topoganul, dar mie nu.
M-am înfipt în ele și le-am scurt că le iau de urechi dacă mai împing copiii. Ghiciți răspuns: “da’ tu cine ești?!”
Deci, așadar, @Mda, nu-mi ține teoria snowflakeului că m-am convins de beizadele astea care sunt împinse în față peste tot doar pentru că au rochițe impecabile și părinți superficiali.
@Vera. Scrie undeva mai sus ca cele 10 fetite au fost alese dupa buna purtare. Celelalte erau un fel de Denis pericol public. Asociez chestia asta cu lipsa de educatie. Eu tind sa cred ca tocmai fetitele alea 11 erau la fel de „mean girls” ca cele care blocau accesul la tobogan. Uite cum vad eu situatia: cele 10 ar fi fost recompensate, celelalte ar fi inteles ca n-au fost invitate pentru ca au niste lacune de comportament pe care trebuie sa le corecteze, parintii s-ar fi ocupat mai mult de educatia deficitara.Toata lumea multumita. Nu se poate si nu e firesc ca toti s primeasca orice doar pentru ca exista fara sa ne mai uitam si daca merita. Copiii astia ajung viitori adulti care vor crede ca li se cuvine orice.
PS: ce-ar fi sa iti inveti fetita sa se apere? in viata va intalni mutle situatii de genul asta.
@Mda, discuția despre “Denis” a pornit de la fii-mea de TREI ani! În niciun caz nu era vorba de clasa de copii din articol! Cum ziceam, ai citit din părți!
@Vera, nu stau sa caut. Stiu ca Denis pericol public a pornit de la altceva. Am folosit si eu expresia. Era pe undeva un comm ca cele 10 au fost alese pt ca erau mai cuminti. Invatatoarea sigur le cunoaste bine pe toate si nu putea sa iasa cu niste fete care nu asculta, pentru ca-s greu de supravegheat si de avut grija. Riscuri prea mari. Si de aici reies niste concluzii.
@Mda asta tot încerc să îți spun de ceva commenturi: ideea de “Denis” a pornit aici în comentarii. Învățătoarea NU a dat justificare, ministerul categoric nu a trimis ordin să i se livreze 10 bucăți de îngeri. Pur și simplu, cele 10 au fost alese dintre favorite, le știm cu toții, cele cu haine scumpe și aranjamente florale extravagante la început de an.
@Vera sa prespunem ca am citit eu gresit pe aici (da’ as putea sa jur ca am vazut commentariul cu pricina). Si tu faci presupuneri:
„cele 10 au fost alese dintre favorite, le știm cu toții, cele cu haine scumpe și aranjamente florale extravagante la început de an.”
Hai sa fac si eu una: poate ca ministerul a trimis invitatiile si apoi n-a mai avut bani sa onoreze cadoul. N-ar fi prima data, so… Si noi ne kkm pe noi ca invatatoarea, ca fetitele, ca parintii, ca plm.
Din moment ce nu există o justificare pentru selecție, putem doar să presupunem că alesele sunt favoritele învățatoarei. Altfel, extrăgeau bilete ca la 6/49.
@Mda, n-am cum să accept o părere ca asta când vorbim de caracterul unui copil în formare.
Te invit să cauți pe net (sau poate ştii despre asta) Experimentul Rosenthal – efectul Pygmalion. Doi cercetători americani au decis să „pacălească” profesorii a două clase că într-una sunt copii cu reale probleme (deşi realitatea era că aceştia excelau în toate) iar în cealaltă sunt copii eminenți (deşi aici erau copii cu adevărate probleme comportamentale şi de reținere a informațiilor). Ştii ce s-a întâmplat? Cei care excelau au rămas la acelaşi nivel sau chiar au scăzut, iar cei cu adevărate probleme au înregistrat rezultate excelente. De ce?
Pentru că profesorii fiind „păcăliți” că lucrează cu nişte copii eminenți au investit timp şi cuvinte de laudă în ei. În plus le lăsau timp elevilor să răspundă şi îi încurajau să vină cu informații noi. Rezultatul a fost neaşteptat de bun.
De cealaltă parte, la clasa cu copii „slabi” sau „obraznici” profesorii n-au făcut decât să preadea. Atât! Rezultatul a fost că aceştia n-au evoluat deloc.
Ideea acestui test a apărut din nevoia celor doi cercetători de a dovedi că „ce semeni aia culegi”.
Îmi susțin ideea: singura dată când admit să fie divizată o clasă este atunci când vorbim despre rezultatele unui test. Atât!
@Elena P. Deja mi-e foarte greu sa stabilesc vreun fel de comunicare ca raspuns din moment ce proprietarul blogului se incapataneaza sa imi modifice comentariile. Las asta aici si nu mai revin, atata timp cat fiecare tine cu dintii de opinia lui si arunca cu jigniri la ce nu-i convine, totul devine un fel de laba in cerc. Nu mai am sperante de la romani sa fie civilizati, asta se vede si pe net, unde agresivitatea la orice nu ne convine e la ea acasa. Oare de ce? Stii cate opinii mi se par mie de kkt? Ce-ar fi sa ma apuc sa atac autorii acelor opinii? Are vreun sens? Jeez. Deci nu conteaza daca imi accepti sau nu parerea, nici ca nu admiti sa fie divizata o clasa decat daca e vorba de un test. Eu-s de alta parere.
Tu spui ca educatia nu trebuie facuta cu pedepse, dar uite, eu-s de alta parere. cu unii copii nu merge altfel. Copiii sunt diferiti si nu cred ca trebuie sa-i tratam la fel. Eu imi amintesc mult de copilarie, si chiar daca fac parte din generatia batuta (nu-s adept al acestei educatii) nu cred ca trebuie sa o dam in extrema cealalta, a copilului-bibelou. Copiii nu-s asa de fragili. Nu raman traumatizati ca n-au fost invitati la o petrecere, mai ales daca li se explica de ce. Eu ma pun in locul copiilor neinvitati si chiar m-ar fi durut in fund de petrecerea lor. Nu-i nici o trauma si nimic incorect.
Aproape ca as fi empatizat cu textul tau daca nu aflam din comentarii care a fost motivul pentru care celelalte n-au fost invitate.
Ete kil, @Mda. Te dai lovit (acu’ văd că ești bărbat “adept”) că e românul necivilizat, dar adineauri aruncai cu căcat în gazdă.
Și dacă tu, la iq-ul acela maiestuos pui botul la ce se scrie în comentarii, atunci ai o problemă.
@Vera, doar am aruncat kktul inapoi.
Cred ca toata lumea stie ce e ala un copil obraznic. Nu e vorba de copil care plange ca a ras careva de el ca s-a pisat pe el ci de copii care nu respecta pe cei din jur, sunt bully si eventua agresivi. Dar daca va place sa fiti fulgi de nea fragili si delicati, go ahead. Elena a gresit enorm fata de cele 10 fetite, le-a stricat distractia, ar trebui sa ceara scuze fiecarei fetite din cele 10 daca tot ne place sa fim empatici (a stati, am uitat ca aici empatia se aplica discretionar, doar cu aia obraznici, p-alea educate da-le dreacu’, important e sa nu fie „lezate” cele 11 obraznicaturi care oricum nici nu bagau de seama).
@Mda, bă, da’ de unde plm știi tu că cele 10 fetițe erau obraznice? Că nu mă prind. De unde stii că erau buly și agresivi? Femeie, tu esti sănatoasa la cap sau doar trolezi? Mă rog, nu mă interesează răspunsul în niciunul dintre cele două cazuri, era doar o întrebare retorică. Practic, nu există zi în care să nu mă minunez de cât de proști și răi sunt oamenii. Felicitări, azi a fost ziua ta.
Toti prostii fac spume la gura si arunca cu jigniri cand vad opinii diferite de-ale lor. Habar n-ai despre mine (iq 139, om mai empatic si bun ca mine.. obiectiv vorbind, rar se gaseste, dar ce-i drept, nu stric orzul pe gaste). In afara de atacuri la persoana mai stii ceva ? Scrie mai sus in comentarii despre educatia celor 11 fetite. Argumente ai? Pula.
Mai simplu: cele 10 fetite ar fi trebuit recompensate pentru buna purtare. Simple as that. Ca in viata de adult. Comportamentul frumos trebuie incurajat, nu pedepsit, asa cum s-a intamplat in acest caz.
E fenomenal cata urticarie faceti la opinii diferite. Ipocrizie, asta aveti. O fi bine pentru copii sa invete ca unii fac eforturi sa obtina chestii, si altii primesc de-a moka aceleasi chestii?
@Mda, ooook. Gizăs. Sper din inimă să ai copil sau copii sau măcar să faci.
Ah, încă ceva, din expereiența personala îti spun: niciun individ cu iq mare nu se va lăuda cu iq-ul lui. Idem cei empatici. Așa că tu ești doar o proastă de rând. Pup, pa-pa.
@Mda, ah, încă ceva, asta nu era o opinie diferită. Era o mizerie găndită de o minte bolnavă. Și amu’, gata, scrie ce vrea iq-ul matale, am pierdut mult prea mult timp cu tine.
@Mda Nu scrie nicăieri DE CE au fost alese cele 10, învățătoarea nu a justificat în niciun fel. Ai citit d-ampulea, Einstein! Și te mai și caci pe tine cu iq-ul tău…
Da, pai orice opinie care nu ne convine se numeste “mizerie de om bolnav”. Tu chiar nu realizezi ca m-as putea balacari cu tine coispe comenturi de aci incolo but that-s not the point? Calmeaza-te si respira.
Ma laud?? Ma omute, tu esti ala care faci presupuneri despre iq-ul si bunatatea mea, asa ca m-am gandit sa te lamuresc. In loc de argumente tu atata poti. Asta e iq-ul tau. Noroc ca poti sa respiri.
AM UITAT SĂ MENȚIONEZ ȘI CĂ SUG EXTREM DE BINE PULA! Singurul lucru cu adevărat nasol e că n-am mai văzut de mai bine de doi ani, din primăvară lui 2015.
Îţi place sau nu:
0 
0
Îţi place sau nu:
0 
0
Îţi place sau nu:
0 
0
@Mda, serios? Deci chiar ești proastă. Bă, comentariile tale apar aici PENTRU CĂ VREAU EU și CUM VREAU EU.
Ia urmărește-mă. Citește-ţi din nou comentariul ăsta.
Da bai kkt in vant, apar pentru ca e blogul tau, proprietatea matale. Asta e de la sine inteles.
Tu te certi cu mine ca n-am o opinie aliniata la ce ai vrea tu. Si in loc sa vii cu argumente (pe care le-astept de vreo 10 comentarii incoace) imi spui la fiecare comentariu ca-s proasta si rea. Relevanta pentru mine fiind dracu stie care.
@Mda, păi ai văzut tu prost care să recunoască asta? E greu doar pentru cei din jur.
@Mda, am uitat să-ţi explic că pe mine, personal, mă doare în pulă dacă ești tu sau nu de acord cu @Elena. Eu doar semnalizez când văd prostie, dublată de răutate și ignoranţă. Adică exact cazul tău.
@Mda, n-am pomenit în text cuvântul „obraznice”. Am pus chiar întrebarea cum s-a făcut selecția. N-am primit răspuns. Un comentariu nu înseamnă textul scris de mine. Copiii ăştia despre care vorbesc au 8-9 ani. Jesus! Mergeau la o petrecere. TOATE voiau să fie prințese. Tu înțelegi chestia asta????
AM ZIS CĂ SUG EXTREM DE BINE PULA? CĂ NU MAI ȘTIU.
Îţi place sau nu:
0 
0
Îţi place sau nu:
0 
0