Fiecare final de vară vine să-mi reconfirme (pentru a nu știu câta oară) că sandalele sunt un obiect vestimentar care nu are ce căuta în garderoba niciunui bărbat.

De ce vine reconfirmarea doar la final de vară? Păi pentru că în cele trei luni am avut când să mă umplu până la refuz de „bucuria” reîntâlnirii cu aceste obiecte minunate purtate in fel și chip de către vajnicii reprezentanți ai sexului puternic. Reacția mea fiind de fiecare dată aceeași: de ce? De ce-ai face așa ceva?

Și nu mă refer la cele purtate cu șosete, că aici deja intrăm la altă categorie.

Pe scurt, mi-am reconfirmat că m-aș încălța cu sandale doar sub amenințarea cu arma și doar după ce l-aș pune pe ăla care mă amenință să-mi arate că chiar are glonț pe țeavă. Nu de alta, dar dacă mă prostește, cum îmi pai revin eu după trauma de a purta sandale?

Da, da, nu e nevoie să insistați, știu extrem de bine toate argumentele pro sandale, le-am tot auzit de fiecare dată când am spus că ar trebuie să fie interzise prin lege la bărbați.

Că sunt comode, că respiră piciorul extraordinar, că ce bine se simt la mers, că bla, bla, bla.

Nu știu, prieteni, dar eu când îmi aleg încălțările vreau să fie cât mai mișto, nu cât mai comode. Ba chiar aș putea zice că mi se rupe de comoditate, că nu merg la prașilă și n-am de alergat la maraton.

Cât despre treaba cu „respiratul picioarelor”, nu știu cum e la alții, dar eu vă dau cuvântul meu ca respir pe nas și pe gură, nu prin picioare.

Partea cu „ce bine se simt la mers” n-am s-o aflu niciodată, dintr-un motiv foarte simplu: la primul pas într-un loc public, încălțat cu așa ceva, aș face instantaneu infarct.

Așadar cam așa stau lucrurile în ceea ce privește relația mea cu aceste obiecte de încălțăminte absolut hidoase.

Daaar, eu sunt eu și poate sunt și oleacă dus cu căpuțul sau am oareșce prejudecăți inexplicabile. De-aia voiam să apelez la bunul vostru simț și să vă întreb dacă problema există doar în mintea-mi obosită sau și voi gândiți la fel?

Fetelor? Cum vă sună un cavaler care vine să vă agațe și e încălțat ca romanii înainte să cucerească Dacia. Aăă, scuze, am vrut să zic ca dacii înainte să cucerească toată lumea, toată galaxia, tot universul. Meam, la un pas am fost să-mi pun în cap toți dacii liberi.

Băieți? Când v-ați încălțat ultima dată cu sandale? A fost bine? V-ați simțit macho și liberi, gata să cuceriți lumea în timp ce mișcați lejer din degețelele de la piciorușe?

Înainte să închei, o să vă rog să nu-mi postați imagini de pe la prezentări de modă cu modele bărbați încălțați în sandale. Știm toți (și eu și voi) că bărbații pe care-i întâlnești pe stradă, încălțați cu sandale, nu arată a fotomodele. Niciunul, niciodată.

Tot ca să vă scutesc de eforturi inutile, o să vă rog să nu veniți nici cu imagini cu David Beckham purtând sandale cu șosete. Nu de alta, dar la fel de bine știm cu toții că nu arătăm vreunul ca Beckham. Ca să nu mai zic că nici măcar el nu arăta cool încălțat așa.