În mine moare ceva de fiecare dată când aud oameni care-și cumpără încălțări pentru cât sunt de comode, nu pentru cât sunt de mișto. Mă refer, desigur, și la bărbați și la femei, doar că la femei mi se pare mult mai trist.
Dacă aud asta:
– Dragă, mi-am luat niște pantofi atât de comozi, nici nu simt că-i am în picioare.
Simt cum se stinge ceva în mine, după care, cu teamă, arunc o privire la pantofii cei comozi. Mda, fix cum mă așteptam: sunt urâți ca niște porci. Moment în care pentru mine devine absolut irelevant cât de comozi sunt.
Toată viața mi-am cumpărat încălțările pentru cum arată, nu pentru cât sunt de comode. Și la 20 de ani, și la 35, și la 50, pentru mine contează cum arată, nu mă interesează în niciun fel cât sunt de comozi. Serios, poate la 82 de ani o să aleg comoditatea. Până atunci, mai vreau să par cool măcar un pic.
Părerea mea este că oamenii care-și cumpără pantofii după gradul de „comoditate” au încetat să mai spere.
Aici trebuie să fac o mențiune specială pentru bărbații care poartă sandale (pe stradă, gen, nu la plajă). Ăștia au încetat de multă vreme să mai spere, sunt niște cauze pierdute.
În ei s-a rupt iremediabil ceva, fix cum se rupe în femeile care odată ajunse la o vârstă consideră c-ar fi ceva foarte mișto să se vopsească mov-violet. Culoarea aia este culoarea lipsei de speranță că viața îți mai poate aduce ceva de care sa te bucuri. Fix așa și cu pantofii „comozi”.
Pentru mine, personal, încălțările contează atât de mult încât, de-a lungul acestei vieți, m-am despărțit de niște cetățence pentru simplul motiv că nu-mi plăcea cu ce se încălțau.
Și nu glumesc absolut deloc. Dacă apăreau cu pantofi „comozi” la prima întâlnire, consideram că e o întâmplare, dar de la a doua deja nu mai era. Pa-pa, la revedere, rămâi cu pantofii tăi pe care „nici nu simți că-i ai în picioare”. Lasă că simt io.
Da, atât de superficial sunt.
Voi? Comozi sau?
P.S. Desigur, există și posibilitatea ca încălțările să fie și comode și mișto, dar nu ăsta era subiectul textului de azi.
sursa foto: freepik.com
Comozi, dar obligatoriu trebuie să fie și mișto! Io am noroc cu nevastă-mea, care-i cu 10 ani mai tânără decât mine și o pasionată de modă și în special de încălțări și mă consiliază ea! Dar musai trebuie să-mi placă, altfel nu-i cumpăr!
Comentariu beton!50
Pana acum ti-ai luat 46 de likeuri pentru faptul ca ai nevasta cu 10 ani mai tanara 🙂
Comentariu beton!12
Pentru zi de zi, sa fie misto. De la purtat se mai lasa ei si devin si comozi. 😂
Pentru alergare pe munte sau pe asfalt, neaparat comozi si cu cele mai penale culori posibile(rosu, volt, amestec). Daca sunt albi, negri, bleumarin nici nu ma uit la ei.
Comentariu beton!22
Eu unul nu ies de obicei din pantofi sport, blue-jeans și tricouri. Mi-e mai simplu asa!
O fi probabil efectul „erei” -flower.
Daca e cazul însă mă îmbrac și „elegant” dar încerc sa evit situațiile acelea. Sălbatic, de! 😈
Sa nu uit. Îmi place orice culoare atâta vreme cât e vorba de negru! (Există și excepții desigur 😎)
În ce privește moda, nu mă las condus de ea!
Comentariu beton!36
Tocuri de 13, platforme de 10, stiletto, minim 12h pe ele, chit că mor după, sunt o divă! Pantofi sport cât mai de ieșit în evidență 😁
O problema se ridică totuși… Am părul mov🤣
Comentariu beton!55
Auch. :)))))
Sa stii ca pentru mine contează ca încălțămintea sa fie confortabila atat cea zilnica, cât și dacă merg la un eveniment la care se lasă cu dans dar musai sa fie mișto.
Este adevărat ca trebuie sa cauți foarte mult sa fie ambele condiții îndeplinite, dar se poate.
Pana și papucii de casa trebuie sa fie frumoși/ haioși sa îmi facă placere sa ii port.
Comentariu beton!41
Astazi dupa doar 4 ore de somn am plecat in adidasi dar si pe-aia ii aleg, zic eu, pe principiul cool.
Si btw am o anumita varsta si sunt verde albastra-n cap, asta cand nu-s multicolora. Intru la cele mov??? Adica lipsita de speranta??? Zau ca io stiam ca aia moare ultima 😉
Ps. Daca si azi scriai tot despre bani, zau ca ma duceam sa ma culc. Asa, ma duc sa-i fac
Comentariu beton!43
la încălțăminte, din cauza implicațiilor medicale pe termen lung, n-am făcut niciodată rabat la calitate; dar neapărat frumoasă, încălțămintea zic;
pe de altă parte, ză biuti iz in ză aiz ăv ză biholdăr și aici trebuie să-ți atrag respectuos atenția asupra blasfemiei comise: „urîți ca un porc”!? wtf, man!? păi io, cîn’ mă uit la porc, văd șuncă, slană, tobă și cîrnați, ceafă la grătar și coaste la cuptor, jamboane și răcituri…
nu mă așteptam la așa ceva din partea ta!
Comentariu beton!105
Păi unii mai făceau și opinci din șorici. Ca nu toată lumea avea piele bovina sau cabalină la dispoziție
ei, da, da’ asta se întîmpla cu o cantitate redusă de șorici, și nu în fiecare an; la fel și la magiun…
Ah, inseamna ca de acolo vine expresia „manca-ti-as pantofii”.
Comentariu beton!12
autocritică:
am enumerat la @Claudiu, mai jos, mărcile preferate și mi-am dat seama că am mințit prin omisiune; am o pereche de bocanci URÎȚI! îs de la o firmă bulgărească, de vînătoare, super mișto iarna, prin zăpadă, zloată, glod, da’ URÎȚI! îs așa de urîți că inițial nevastă-mea mi-a cerut să nu-i bag în casă; păi dacă-i văd sneicșii lu’ @Miae se duc la primul concurs de frumusețe, așa le crește selfistimu…
Comentariu beton!11
Merg mult pe jos și cu mijloace de transport în comun. Și am un ,, talent ” de a face bătături. Deci, pantofi comozi.
Dacă sunt și frumoși, mai bine!
Dacă nu, doar comozi.
Vara când merg la mama prin curte ( la Buzău) merg și desculță, ca o țărancă veritabilă.
Comentariu beton!91
@Florina, stai linistita!
Frumosi-frumosi, la femei, sunt doar aia cu toc inalt. Restul pot fi acceptabili.
Conteaza f mult ce-ti place, avem gusturi f diferite.
La mine încălțămintea trebuie să fie întotdeauna cu șiret, după care aleg să fie și mișto. Dacă-ți plac pantofii, atunci ei trebuie să fie și comozi. Nu cred că există o rețetă, cel putin la bărbați. Și merg pe casual, nu pe office. Nu e cazul, cel puțin la mine…
Hm, dacă trebuie să aleg între un pantof superb în care după 2-3 ore am senzația că pășesc pe cuie înroșite în foc și unul banal dar confortabil, niciodată nu-l voi alege pe cel dintâi.
Mi-e mai aproape pielea decât cămașa…. adică mai mult contează cum se simt picioarele mele decât cum se vede din exterior…
Comentariu beton!157
Musai comozi,probleme medicale,ca sa nu zic…varsta ! Le asortez cu bastonul !
Comentariu beton!50
Ah, pantofii, ce subiect!😁 Dacă la simpla lor vedere am fluturi în stomac, ai mei sunt. Eu sunt de părere că o ținută simplă, fără cine știe ce bani investiți, poate fi ajutată de niște pantofi cool. Bine că ai deschis subiectul, am uitat să-i trimit Marei poza cu ultimele sandale.😁
Comentariu beton!12
:)) Estetica urâtului. Asta sunt eu și sunt foarte fericită cu încălțările mele urâte și comode și nu mă interesează ce cred alții despre ce port eu. Am suferit destul în facultate în pantofi frumoși. Oricum, nu am în scop să arăt ca o cucoană, mă simt mai cool așa în papucii mei barefoot, decât în pantofi.
Comentariu beton!80
Ah. Am uitat să precizez că nu îmi vopsesc părul, acum asta e varianta părului mov de pe vremuri, să îți lași părul alb/gri. Mai am până la păr alb, dar am deja fire și îmi place așa, nu simt nevoia să le acopăr 🙂
Comentariu beton!39
Comozi neaparat dar si frumosi. Cand mergi zi de zi pe piatra cubica, atunci musai sa fie comozi. Si daca sunt urati, degeaba sunt comozi ca nu ma sumt bine un ei.
Mi-am luat acum cativa ani o pereche de bocanci cu tinte si catarame. Multi mi-au zis ca sunt urati, dar jur ca mie imi plac. Mie sa imi placa, putin imi pasa de ceilalti.
Comentariu beton!20
Boss, cred ca ti-am mai spus: te citesc constant de pe vremea când, la debutul pandemiei fiind și noi toți izolați în casa, ai postat o poză cu o pereche de sneackerși roșii/vișinii/bordo de care erai foarte mândru, dar și foarte necăjit că abia îi adusese curierul și nu aveai unde să-i porți pentru ca lockdown. De atunci mi-am zis că un bărbat care apreciază pantofii, merita citit! ☺️
Revenind la subiect: pantofii trebuie sa arate bine, dar sa nu îmi tortureze picioarele. Punct.
Comentariu beton!44
Eu iau si comozi dar si frumosi. Dar nah, beauty is in the eye of the beholder si ce place mie poate nu place altuia. Am trecut peste etapa in care imi luam tocuri de peste 15 cm, cand eu oricum sunt inalta :))) asa ca tocurile de exemplu pe care le cumpar trebuie musai sa aiba calapod comod nu sa ma intorc acasa cu besici sau umflat piciorul, dar vai arata frumos.
Comentariu beton!20
Tu nu știi ce înseamnă pentru o femeie să nu mai poată purta pantofi cu toc mai mult de o oră…🥲
Ah, cât sufăr!
Comentariu beton!17
In general, aleg functie de confort 80% iar design 20%, adica daca nu-s chiar urati ca porcu’ insa sunt usori si vin manusa, sunt perfecti. Trebuie sa fie si cool, adica sa nu mi se-ncinga picioarele in ei. 🫠
De cand m-am mutat la cald 12 luni pe an insa, sandale all the way!
Doar cand ma deplasez in tari unde clima este mai rece si mai umeda atunci incalt una dintre cele 3-4 perechi de pantofi sport.
In rest, port una sau alta dintre cele 3 perechi de sandale, fie deschise, de toata ziua, fie mai inchise pentru trekking. Teva, rules!
Ştiu de foarte mulţi ani că o femeie (dar e valabil şi la bărbaţi) oricît de elegant, cool sau cum vreţi voi, este îmbrăcată, dacă încălţările nu sînt ce trebuie, totul e în zadar. Pe ideea asta, am avut întodeauna grijă la încălţăminte. Toată tinereaţea am avut bătături de la pantofi incomozi dar frumoşi. Acum am grijă să fie frumoşi, chiar cool dar şi comozi. Şi de calitate. Îmi place să merg pe jos şi dacă încălţămintea deranjează e imposibil.
Doamnele cu păr mov pur şi simplu greşesc concetraţia. Părul albit capătă nuanţe galbene odioase şi singura metodă (dacă nu-l vopseşti) e să stingi gălbeneala cu ceva movaliu, de regulă violet de genţiană, că e ieftină la farmacie. Dacă e prea mult, se vede. De aia sînt toate mov. Pînă la urmă e o formă de cochetărie.
Comentariu beton!31
Singura marcă la care am oareșce slăbiciune, e Vans. Poate și Doc Martens a little bit ,doar că, din prima categorie am vreo patruzeci de perechi (vreo zece purtate, din care patru sau cinci de vreo două ori), iar DM doar vreo trei perechi. Slăbuț. Am zis că nu mai cumpăr, dar săptămâna trecută am mai văzut două modele care mi-au făcut cu ochiul, deci le-am luat. Ai mei au zis că mă trimit la rehab. Cred că e clar că să arate bine. Mă rog, să arate bine și să fie comozi, dar niciodată să fie comozi fără să arate bine. Nu mi-aș luat nici pantofi incomozi, doar pentru că arată bine, dar niciodată nu mi-aș lua pantofi urâți. dar comozi, Cu colecția de Vanși n-am cum să pun poze, să mă dau mare. Alții cu timbre, alții cu capace de bere… Fiecare cu damblaua lui. Măcar n-am treabă cu peștele.
@Iulian Moldovan, Hello, caut si eu un sfat de la cei care poarta Docsi: cum sau care model il iei ca sa nu bata ? Mi-am luat modelu clasic ala visiniu, acum 4 sau 5 ani…. Inca ii mai fac. Nu pot sa-i iau fara sosete groase si nu pot sa le strang șiretul pana sus. Am auzit ca este crema care imoaie pielea, dar se vinde la ei la reprezentanta si nu am timp sa ma duc. Poate se comanda pe net? In fine.
Pentru mine Docsii au fost un moft de modă, nu subt deloc comozi, ce putin nu încă 😅
Mai da si la altii din aia 40. Stiu ca nu era asta subiectul, dar hai sa nu ne laudam asa tare!
o discutie lunga si interesanta. chiar si eu, ca sbarbat, judec interlocutorul in primul rand dupa tinuta ( atentie, nu dupa cat de scumpe sunt hainele), iar in cadrul general al tinutei pe primul loc sunt pantofii. pantofii pe care ii porti, si din nou, nu neaparat pretul conteaza, imi spun multe despre tine.
o mentiune la ce ai zis este ca, de regula, am constatat ca un pantof frumos si de calitate este si comod.
iar cel mai mare no-no sunt sosetele in sandale. din start sandalele sunt dubioase, la barbati vorbind, dar cand le vad purtate cu sosete albe, flausate, de sport imi vine sa lesin.
Urâți și comozi, no-no.
Încă din adolescență susțineam asta. Am câteva încălțări pe care mă lăsasem convinsă a-mi fi cumpărate, dar pe care le uram cu spume. Nu le-am purtat mai mult de 2-3 ori.
Ulterior din banii mei am cumpărat ce am crezut de cuviință. Le aleg după cum arată în primul rând, dacă sunt și comode e win-win!
Am mai luat și unele mai incomode, dar cu purtare intensivă s-a rezolvat 😁
Am purtat, in tinerețe, pantofi frumoși, cu tocuri de 10 cm (deși am aproape 1,80 m), dar acum, pur si simplu nu mai merg pantofii aia.
Port blugi la care merg adidasi. Ăștia sunt si comozi, si frumoși.
Bine, pantofii „de plăcintă” sunt mai mult frumoși decât comozi dar, nah, daca trebuie, trebuie.
Chiar asa mult conteaza pantofii ? Nu am auzit nici un barbat sa zica: „Ba, era urata cu crengi dar avea frate niste pantofi bestiali !” 😀
Comentariu beton!40
Păi dacă e urâtă n-au cum s-o mai „scoată” pantofii. În schimb, eu am auzit de multe ori „e mișto, păcat că nu știe să se încalțe”.
Nici eu n-auzisem de bărbați care să selecteze sau să respingă femei după încălțări. D-aia zice lumea că cititul deschide noi orizonturi. Cum ar suna, „unde nu-s pantofi, vai de cap” ?
Comentariu beton!19
Lasa ca mie mi-au auzit urechile ceva de genul asta in Bucuresti. Era vara si aveam niste sandale care imi scoteau degetele de la picioare in evidenta. Si il aud pe unul zicand amicului. Are corp fain, dar uite ce labe urate are😅. Si culmea ca am niste picioare de model 🦵(asa mai pitic de 1,62cm), iar laba piciorului🦶 arata si ea bine😀. Dar na, poti sa te c… in gustul omului?🤭
„e mișto, păcat că nu știe să se încalțe” – yup. N-am auzit asta niciodata. „nu as fute-o ca are sosonii aia nasoi”.
mie mi se par, oricum, majoritatea sosonilor de fete niste oribilitati. Asa ca nu ar conta
Comentariu beton!12
În majoritatea timpului port bocanci, tipul lor variind în funcție de unde bat câmpii: în mediul urban sau pe coclauri. Clar, comoditatea e pe primul loc, dar mă limitez oricum la câteva culori – negru, nuanțe de gri, maro sau verde închis. Așa că nici cine știe ce urâți n-au cum să fie.
La fel și cu hainele. Comoditatea în primul rând, cam aceleași culori. Și, bineînțeles, cât sunt de practice ( confort termic, comportament în caz de precipitații, că nu prea-mi plac umbrelele, din astea).
Nu-s cine știe ce interesat să par cool sau în pas cu moda. Nu mă interesa foarte tare nici în adolescență, din întâmplare stilul de „rocker moderat” era rezonabil de cool pentru un segment al populației. Posibil să fi pierdut speranța de atunci 😀 .
Comentariu beton!13
Sună a persoana target pentru hainele şi încalțămintea tactice. Uşoare, durabile, multifuncționale, nu din cale afară de ochioase dar durabile.
Comozi neapărat, sa fie drăguți dar comozi. Dacă mă strang, freacă, etc. pantofii mi se strica toată dispoziția. Tocuri nu mai port de pe vremea liceului, nu pot pe tocuri, merg ca o rata împiedicată și sunt penibilă. Plus că scolioza, cifoza, ozele astea nu prea sunt prietene cu tocurile.
Comentariu beton!18
Dacă pot conduce cu tocuri de 10/12 cm ce poți să spui, dacă nu îmi plac nu îi cumpăr, iar prima dată când întâlnesc pe cineva observ pantofii, mâinile și părul/coafura 😂 mbine și să miroasă a curat. Pantofii pot face o ținută să arate wow sau auch! Și încălțările sport trebuie să se potrivească cu ținuta.
Sunt la vârsta la care ”am încetat să mai sper” și nu-mi mai vopsesc părul. E vârsta la care organismul îmi aduce aminte în fiecare zi că m-am vopsit mai des decât îngăduie doctorul și că toată tinerețea am purtat platforme din lemn, pantofi stiletto și tocuri cui. Sunt de acord că încălțămintea și geanta fac parte din eleganță, dar acum știu că nicio femeie nu ar trebui să-și sacrifice sănătatea pentru plăcerea cuiva.Nu cred că s-a născut , vreodată, acel bărbat care să merite un astfel de sacrificiu, iar băieții mei, dacă gândesc așa, nu merită să le acorde atenție vreo femeie.
Comentariu beton!62
Doamnă, eu mă încalț pentre mine, nu pentru alții. Frustrare much?
Corect pe fond, dar s-a cam scăpat solnița cu feminism în oală pe final. E ok, de la o vârstă mai tremură și mâinile.
Domnule Vasilescu, dacă toate femeile și-ar alege încălțămintea ca să-și satisfacă doar propriile pretenții de estetică și comoditate, n-ar mai exista atâtea monturi la picioare sau probleme la coloană. Știți bine că adolescența/tinerețea se bazează mult pe #CeOSăZicăLumea:)))Nu știu la care frustrare vă referiți, eventual la aceea că acum, deși am încălțăminte frumoasă și comodă, nu mă mai interesează dacă place cuiva sau nu:)))Dragă Peredhil, nu sunt o feministă și încă nu tremur, sunt doar sexagenară, dar da, îmi place să cred că am crescut niște bărbați rezonabili.În fond, toți ne desculțăm, măcar seara, la culcare:))))
Comentariu beton!96
Nu cred că cineva dă banii pe o pereche de pantofi zicându-și „Sunt urâți, dar comozi”. Cu siguranță omului îi plac pantofii lui, chiar dacă mie mi se par urâți.
De multe ori mi s-a întâmplat să privesc o femeie vizibil chinuită de pantofii cu tocuri înalte și să mă întreb de ce poartă hidoșeniile alea care o mai și torturează. Mie chiar mi se păreau urâți cu spume. În ochii ei pantofii erau fără îndoială superbi, altfel nu ar fi meritat chinul.
Comentariu beton!22
Pantofi mișto evident. Care pot fi cu toc sau fără, de firmă sau nu. Sunt îndrăgostită de câteva branduri italienești care își merită banii.
Cred cu tărie că pantofii spun ceva despre purtătorul lor.
Eu sunt curioasă cum arată pantofii frumoși pentru tine :))
Eu caut și frumoși și comozi să fie. Nu suport încălțămintea care mă strânge, care-i prea rigidă etc.
La Musette găsesc și faini și comozi.
Recunosc ca pe mine m-a izbit ca ai descris așa simplist, în “alb” sau “negru”.
La mine lucrurile si părerile au mii de nuanțe.
Comentariu beton!23
Nu contează cum arată pantofii frumoși pentru mine. Ce e frumos pentru mine poate fi urăt pentru alcineva, iar eu înțeleg exact asta.
Eu am scris despre oamenii care aleg de la bun început comoditatea în detrimentul frumuseții, oamenii care nici măcar nu se mai întreabă dacă ce au în picioare sunt niște încălțări frumoase sau urâte. Acum înțelegi de ce n-are nicio relevanță ce consider eu a fi pantofi mișto sau urâți?
Înțeles. Cred ca am exclus cu totul ca ar putea sa existe și astfel de cazuri.
Comentariile îmi confirma ca exista! 🙂
Dacă mi-se realizează visul de a avea o Bauernhof (curte ťărănească) sigur că vă fi vorba exclusiv doar de încălțăminte comodă şi practică. Evident că i-aş purta non-stop mai puțin în casă.
Şi nu doar eu aş face mişto la ăia cu frumuseți în picioare. Da, ştiu că e caz particular.
Încălțăminte..ai deschis un subiect larg și mi-ai uns inima.Ani buni m-am inspirat odată cu colegele de birou in alegerea încălțărilor,mereu tocurile se mai înălțau până nu mai putea gabaritul meu să le ducă 😂 Dintotdeauna am fost rotunjoară,dar nu mi-am ales tocmai ce era mai comod, fiindcă păream o babă,in ochii mei.E, după 40 de ani,la prima fizioterapie pentru un călcâi,mi-a recomandat doctorul maxim 5cm înălțime și pe cât se poate ortopedic , fără formă de toc.Astăzi mai am o pereche eleganți, pentru o petrecere,una de sandale,în rest numai încălțăminte care duce spre sport ,cu șiret sau fără,dar comodă și să placă și celor ce mă văd.A,și mai am o păsărică pe creieri:nu mi se pare normal să văd o persoană trecută de 50 cu adidași roz și îmbrăcată cu haine de acum 30 de ani.Consider că hainele și încălțămintea trebuie să se potrivească între ele.
Aoleu! Eu sunt vopsita castaniu-violet😶 …ma duc sa-mi caut pantofi de carton. Și vată de pus în nas.
Comentariu beton!27
😛
😂😂😂😂😂😂👍👍👍👍
Eu sunt pentru comoditate la încălțăminte, daaar nu-mi plac crocșii, birkenstocii și ăia barefoot. Toți sunt urâți cu spume și i-am încălțat să știu cum se simt, cu unii am și mers mult, deci cunosc aspectele problemei. Nu sunt atât de comozi cât să merite să ți se facă rău când te uiți în jos, la picioare. 😆
Sunt între a fi cool și a mă simți bine când merg și când stau mult încălțată, inclusiv la evenimente.
Palladium, de exemplu, sunt mega cool pentru mine (ghete, trappers), dar mori în ei, de cald, de fricțiuni diverse, de nervi că se încalță greu, nu-s practici de banii pe care-i cer. Cu toate astea am 2 perechi.
Pantofii de femei, în mare parte, sunt ceva înfiorător, de la unii rămâi fără unghii, de la alții fără piele. Am prietene care au pățit-o, care stau numai pe la pedichiură complexă să-și repare unghiile pentru că poartă tocuri înalte și vârf ascuțit. Costă ședințele alea cât o pereche de pantofi buni. Sunt mișto ele în lume când le vezi, dar plâng pe dinăuntru și au mereu draci pe ele.
Eu sunt mai empatică atunci când interacționez cu femei sictirite și nervoase, care poartă pantofi incomozi, că știu că nu-s rele, de fapt le dor picioarele și au o stare permanentă de disconfort de nu mai știu nici ele de la ce.
Eu sunt ciudata care apreciază bărbații în sandale de drumeție și-n adidași sau bocanci de munte mișto.
Comentariu beton!44
Și mie-mi plac bărbații care vara poartă sandale.
Si eu apreciez barbatii în sandale de drumetie :)) sau în bocanci misto de munte, nu esti singura. Pacat că al meu nu poarta sandale. :))
Bine, eu am in general o slăbiciune pentru îmbrăcămintea și încălțămintea tehnică, de munte.
Suntem o mână de astfel de femei, vă zic. We need to stick together. 🤘🏻
@Natalia, eu salivez efectiv la încălțămintea tehnică mai degrabă decât la cea de oraș.
Vizitez frecvent bocancii Garmont Tower 2.0 GTX turcoaz, ca să văd dacă nu cumva s-a redus prețul cu 80% ca să mi-i permit 😆.
Comentariu beton!15
A dat Domnul, Gabi, sa zica o femeie cu predicat si subiect: birkenstocii sunt cei mai urati pantofi posibili.
Pana si „Ara”, aia buni si comozi si urati par mai putin urati pe langa Birkenstoci.
Mai bine ma incalt cu papuci de doctor, stiti voi, sabotul ala alb, decat cu Birken aia.
Îți dai seama cum s-au simțit romanii când au venit în Dacia? Râdeau dacii de ei: „Uitați-vă, bă, la ei! Ăștia sunt bărbați? În sandale?” De aceea unii istorici pun la îndoială etnogeneza poporului român. Că nu se poate ca femeile dace, mândre, să se fi culcat cu niște bărbați care poartă sandale. Dar până la urmă se pare că romanii au râs mai bine. Probabil le-a plăcut și localnicelor că, spre deosebire de Gerula, lui Severus nu-i miroseau picioarele când se urca seara în pat.
Comentariu beton!21
@Adi, și credeam că eu sunt bătrână, dar văd că vă știți cu dacii, cu Gerula, cu ăștia. 😂😂😂
M-ai lovit rau :-). Am vreo 5 perechi de Birkenstock, de la bocanci, ghete, pantofi sport, pantofi de vara si sandale (sandalele fiind singurele cu care m-am luptat, pentru ca nu-mi erau comode, dar veneau atit de frumos pe/ in picioarele mele ca nu m-a lasat sufletul sa le trimit inapoi). Nu stiu cu ce birkenstocki ai avut de a face, dar mie perechile mele mi se par toate foarte misto, altfel nu le-as fi luat.
Ah, si am si o pereche barefoot.
Incep sa ma ingrijorez :-))
Doamnelor, am şi sandale de stradă şi tehnice (cu talpă Vibram), purtate fără şosete. Şi mi-se strepezesc dinții la vederea Birkenstock-şilor. Ieşim la o cafea?
Am ajuns la vârsta in care aleg ‘comozi’dar nici nu vreau sa vad bărbați în sandale sau șlapi,nu,nu
Preferabil si frumosi si comozi. Din fericire am cateva marci preferate care indeplinesc ambele conditii.
Pe de alta parte, ca sa iti dai seama cat sunt de tampit, cu multi ani in urma mi-am luat o pereche de pantofi superbi (dupa opinia mea total irelevanta in ale modei). Bineinteles ca mi-au facut picioarele praf la prima purtare. Asa de tare m-am enervat, ca i-am purtat aproape 6 luni, timp in care am suferit mai tare ca un caine in wok-ul chinezilor. Dar am invins.
Dupa 6 luni imi veneau ca o manusa. Si se simteau la fel.
Si i-am aruncat. Direct la gunoi. De draci ce avea pe ei.
Si de atunci am ramas fidel unui numar mic de marci de pantofi (de toate felurile): Rockport, Camper, Gant, Adidas (modelele sport clasice si ghete – Adidas Ransom Persona Crest – din pacate nu se mai fabrica si ii gasesti doar pe eBay sau la vreun traficant) si eventual Timberland.
Si pentru ca vorbeam mai sus de ghetele de la Adidas, sunt la a doua pereche in aproape 20 de ani. Prima m-a tinut vreo 13 ani. A doua e ca noua dupa vreo 7.
parcă ești spaniol, nu? nu știam că rockport se vinde în ioropa, dar da, sunt super comozi; io am avut unii office; altfel, mărcile mele îs geox, ecco, clarks.
Se vând. Cel puțin în Spania. Acum nu știu să îți spun și cât de tare se cumpără, că nu sunt chiar ieftini.
Eu am 4 perechi acum, de la pantofi eleganți și până la sport. Întradevăr sunt tare comozi. Și pielea e de calitate.
Confirm Camper. Ușori, comozi, frumoși. Știu, știu, pantofi cu toate aceste 3 calități ne se iecsistă. Și totuși…
Știu că majoritatea perechilor pe care le îmbrac sunt văzute ca niște opere de artă în estetica urâtului, dar să știi că mie îmi plac. Inițial le-am ales pentru confort, dar apoi au devenit parte din stilul meu. Așa că am adunat mai multe culori și modele. De la primăvară la toamnă, Crocs-ii și Birkenstock-ii sunt singurul meu punct de plecare. Iar iarna, mă învârt în adidași și bocanci Martens. Știu că poate nu sunt cele mai elegante opțiuni pentru o doamnă, dar la vârsta mea, mă răsfăț cu ce-mi face mie plăcere, nu cu ce se cere. La urma urmei, nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie!
Comentariu beton!16
@Raluca merită aruncat un ochi la Camel Active. Fie şi în amintirea tipului din reclamele la Camel.
Skechers sau Asics.
Acum 1 an copilul a vrut „converși”, pentru că așa era moda în clasă. Nu am fost de acord, pentru că am avut mereu grijă să aibă încălțăminte cât mai adecvată, să nu își strice picioarele în perioada de creștere. Dar am cedat rugăminților și i-am cumpărat, ca să nu îi stric plăcerea de a fi cool. Acum, la un an după, am constatat că i s-au deformat degetele de la picioare, mai ales degetele mari. La ambele picioare. Merită să fii cool și să îți nenorocești picioarele? Eu spun că nu. Și nu o spun doar eu, o spun ortopezii. Mama are monturi și un deget mare care s-a strâmbat atât de tare, cu dureri foarte mari la mers, încât nu a putut fi rezolvat decât cu șurub. Plătește acum cu vârf și îndesat toată frumusețea încălțămintei. Dar de sperat încă mai speră … să nu ajungă la operație și cu celălalt picior.
Comentariu beton!20
Nu vorbim despre copii și adolescenți aici.
Cât despre mama ta, dacă ea a ales așa, înseamnă că pentru ea a meritat. Punct.
Și mama a avut monturi la bătrânețe de la pantofii cu toc purtați toată viața. Dar mama mai degrabă și-ar fi tăiat un picior decât să iasă din casă cu niște pantofi urăți în picioare. Dacă ea considera că merită, atunci așa era.
Cred că nu ai de unde să știi dacă pentru mama a meritat sau nu. Punctul doar ea îl poate pune, nu tu. Nici măcar eu. Mama regretă acum alegerile făcute. Se consolează că nu a făcut aceste alegeri cunoscând cu adevărat riscurile. Nu a avertizat-o nimeni. Nu bunica, care fusese tot cochetă (deh, fată în casă la boieri la București). Nici informațiile medicale nu erau accesibile din câteva clicuri. Abia târziu, când a văzut că bunica nu se mai putea încălța, a înțeles riscurile asumate. Au mai trecut niște ani și tot acolo a ajuns și ea. Din când în când îi mai spune soției: „Mamă, este bine să înveți din greșeli … din greșelile altora, dacă se poate”.
Comentariu beton!16
Boss, dacă mama ta a ales așa înseamă că pentru ea a meritat. Asta am spus. Și sunt convins că dacă ar fi tânără acum din nou, cu toate informațiile la îndemână, ar alege fix la fel. Și este absolut normal să se întâmple așa.
de la conversi i s-au deformat picioarele? I-ai luat cu 3 numere mai mici sau cum?
@animaloo Dacă n-ai fi ironic, ți-aș răspunde pe îndelete, că te văd neinformat. Dar așa, doar pentru curiozitatea ta, converșii au partea din față îngustată, ceea ce duce la strângerea degetelor. La forma încălțămintei se adaugă construcția rigidă, cauciucul acela tare. Presiunea constantă, timp de mai multe ore, asupra degetelor face ca degetul mare să se deformeze, să se îndrepte spre celelalte degete. În timp, baza osului va ieși spre exterior, adică monturi.
adevaru e ca n-a vazut neam de neamu meu conversi. Sau sa am, doamne fer, tenesi cu cacatu ala de plastic in fata. Unde mai pui ca am si picioru pe zona „lata”.
Si da, cat timp ai incaltamintea pe marimea piciorului tau, nu o sa o forteze.
Conversii au probleme, mai degraba, pe faptu ca is plati si nu iti ofera suport extrem de bun
Ceea ce zic aici, ca nu voiam sa fiu ironic de dragu de a fi ironic:
poate conversii ii sunt mici
– poate are alte probleme si ai facut o corelatie gresita „i-am luat conversi…are problema asta”
– poate are picioarele prea late pentru conversi, moment in care cred ca e bine sa il dai la inot :D. Dar, in cazu asta, tu ca parinte responsabil, cand ii mai cumperi conversi, ai grija sa ii iei d-aia mai lati, ca au si varianta asta.
*nu-s fan converse, nu am, am avut unii identici de la Mustang, care mi-au placut maxim, doar ziceam
@Mihai Vasilescu nu cred că e vorba cā a meritat ci că era musai, că aşa trebuie, că aşa e frumos, că aşa se cade ş.a.m.d. Cum e cazul soacrei mele care lucra în birou şi deh, cu toate având ‘ținută’. Are toate beteşugurile enumerate aici la picioare plus că nu mai poate fără glezne bandajate. Singurul argument era înălțimea ei: minionă, da’ minionă. Regretă cu stoicism.
@AleBlaga Bineînțeles. Mama a fost profesoară, deci a fost la mijloc și acest element de care zici, de prestanță la catedră respectiv în cancelarie. Chiar îmi aduc aminte cum se auzeau pe hol tocurile când vreo profesoară întârzia la oră la clasa învecinată. În Pistruiatul sunt câteva scene cu profesoara de istorie: elegantă, pe tocuri. Așa erau și profesoarele noastre, majoritatea lor.
Revenind la mama, da, regretă și ea. Și nu, nu a meritat cochetăria. Dar cumva sunt ușor de înțeles alegerile. Nici nu existau prea multe variante de încălțări elegante, dar confortabile. Mai ales în anii 80. Acum lucrurile s-au mai schimbat, în magazine, dar și în școli. Învățătoarea copilului, care se apropia de 60 de ani, era mereu în pantofi sport, moderni. Nu am văzut-o niciodată pe tocuri.
In veci nu mi-au plăcut UGG-urile. Never. Dar am primit o pereche de ziua mea de la sor-mea. Cu ciucurei, drăguțe. Cu Ciucureii se jucau pisicile. Acu 3 ani când am plecat de la fostul cu hainele pe mine… nu le aveam in picioare 🤦♀️și când a trebuie sa merg in creierii munților la munca pt sezonul de iarna… am dat 240 franci pe i pereche. Ca le știam potențialul. In rest ador tocurile înalte. Cui. Înainte, când eram cu fostul veșnic ma încălțăm când ieșeam in oraș. Acum, am schimbat țara și obiceiurile și nu prea mai sm unde sa le încalț, biciclind toată ziua. Dar și dând am revenit in țara și am încercat sa le port din nou…. A fost jale. Pierdusem antrenamentul 😐
„nu ma interesează să fie comozi” / „am glezne fragile și mereu calc strâmb”
Coincidență? Nu cred.
Dacă nu pot merge 10 km zilnic timp de o săptămână cu o pereche de încălțăminte, poa’ să arate cum vrea ea. Și să mă țină de la 4 ani în sus.
Ah, și vara sandalele sunt fix ce trebuie.
Comentariu beton!23
Eu aleg PANTOFII COMOZI, ÎNTOTDEAUNA!!!!!!!! Nu mă interesează sub nicio formă ce „zice lumea”!!!!!!!!! Pot fi cei mai urâți pantofi din lume, dacă picioarele mele se simt bine în ei, mai ales dacă și am mult de mers pe jos sau de stat mult în picioare, ALEG PANTOFII COMOZI, ÎNTOTDEAUNA!!!!!!!!!! Nimic nu e mai rău decât să ai bătături sau dureri de la niște încălțări care arată frumos, dar sunt instrumente de tortură. Am pățit-o și a fost ORIBILE, nu cred că am făcut păcate așa de grave încât să merit tortura unor pantofi superbi, dar incomozi. Asta e!!!!!!!
Comentariu beton!22
Da, păi fix despre tine e vorba în articol. 🤷♂️
Ce nu înțeleg eu este de ce sunteți așa revoltată și țipați pe-aici? V-a atins articolul? Mmm, în cazul ăsta, nasoluț.
Mihai, s-a decretat: nu există pantofi comozi și frumoși.
daca nu-mi plac, nu-i probez. daca nu sunt comozi, nu-i cumpar. (dupa o ruptura de ligamente, n-am avut de ales, am purtat niste mocasini urati ca porcul, multumesc, nu mai vreau.) deci si-si.
Fraților, am aflat, cu timpul, ca exista pantofi comozi și misto. Singura chestie e ca … sunt mai scumpi.
Pe cum am înaintat la salar (a se citi am luat mai mult) pe atat am observat ca de la un an la altul, am schimbat buticurile de modă, așa, pe nesimțite. La pulovere am trecut pe cașmir de exemplu (care vorba aia, nici nu mai e asa scump acum). La pantofi am ajuns sa dau si 300 e pe o pereche, dar din aia care o port tot timpul. Am găsit câteva mărci care sunt chiar făcute de pantofari, care respecta piciorul, care sunt misto de tot si culmea, și comozi, (si mai ales nu fac bătături). La inceput cumparam la solduri, pe urma la nevoie. Dar da, un pantof mișto chiar schimbă totul intr-o ținută. Aleg intai pe criterii estetice si daca mai sunt și comozi si simt ca nu ma vor jena si ca pot iuti pasul ca sa prind metroul, atunci sigur ii cumpar, chiar daca sunt mai scumpi. Consider întotdeauna ca fac o investiție.
Comentariu beton!14
La ce marci de pantofi va referiti? 🙂
@ Minaosi, aş vrea sǎ ştiu şi eu acele mǎrci de pantofi 🙂
Marcile mele preferate si pe care le recomand (stau în Franța) : cele mai comode si elegante sunt incaltarile de la Bocage, apoi Yellow-Mellow si Jonak. Mai e si Minelli, dar mai rar. Sandalele cu toc de 10 cm si cu care am dansat toata noaptea sunt o pereche de la CosmoParis. Tot de la ei am prins anul ăsta si niste botine la solduri, de vis, si croiul si materialul si tocul). Si last but not list niste sandale de la Church, dar la alea mi-au tremurat mainile cand le-am platit
Eu unu … Am o lipsă de stima atât de crunta că de obicei singurele criterii cînd îmi cumpăr ceva e sa fie comod și să nu coste multe. Cred că am peste 20 de ani de când mai mult de 15 min. nu am stat sa îmi caut ceva. Primu’ lucru care îmi vine și îl simt comod ăla e. Așa era să uit, singurele lucruri care nu îl pot suporta e sa fie țipătoare și /sau reclame ambulante. Nu vă imaginații discuțiile când tre’ sa mergem pe undeva … Leit motivul e,, cum sa ies cu tine așa, arăți oleacă mai bine că un boschetar”… Pur si simplu nu prea mă încălzește cum arăt , cum zicea Creanga ,, nici frumos până la douăzeci de ani, nici cuminte până la treizeci si nici bogat până la patruzeci nu m-am făcut” așa că după 40 nici nu ma mai interesează. Revenind la papuci… Slapii se pun? Că vara e singura mea încălțăminte. Ieftin , aerisit, cînd spăl rasoalele spăl și încălțămintea….
Cu incaltarile e ca si cu femeile, daca-s frumoase, le iei, daca sunt si comode, e un bonus.
Important e sa fie frumoase.
Și cu bărbații e la fel: întâi te uiți să iei ce-i mai frumos, mai la modă, apoi observi că aia frumoși sunt incomozi, că nu ți se potrivesc și nu-ți permiți sufletește și financiar tot deranjul, chiar dacă ar întoarce altele capetele după voi, și după ce scotocești bine piața mai nimerești niște „pre-loved, pre-owned”, dintr-un stoc din alți ani, rătăciți prin fundul sacului, care ți se potrivesc, sunt convenabili, cât de cât prezentabili și nu te bat. 🙂
Comentariu beton!56
Eu am o “boala” de femeie la incaltari, in primul rand trebuie sa mi placa si daca imi plac sigur sunt comozi 😉, problema este ca ma satur repede de ei!
Comozi . II port pentru mine, nu pentru altii .
Păi și eu tot pentru mine îi port. Doar că-i prefer frumoși.
Mi-am luat astă toamnă o pereche de Nike. O pereche de Nike foarte mișto.
Prima pereche după foarte mult timp (de obicei iau alte branduri). După ce i-am purtat 3 kilometri și mi-au făcut deasupra călcâiului stâng o bășică mare cât un al doilea călcâi, i-am trimis înapoi, pe motiv de defecți.
Mi-am luat după aia o pereche de la un alt producător pe care i-am plimbat vreo douăzeci de metri în magazin, să fiu sigur că nu doar arată bine.
Încerc să imi aleg încălțările după cel mai bun raport confort/aspect/calitate.
Că degeaba arată bine, dacă se strică după două purtări și degeaba arată bine dacă îmi bagă picioarele în spital după prima purtare.
Comentariu beton!15
Nike de ăia am încă şi eu. Air Jordan negri cu detalii roşii. Au ajuns la mine de la fiul cel mic care a avut un puseu de creştere aprubt. Când i-am văzut am zis că-i fac repede praf dar sunt monstruos de trainici. De nepurtat după 3 ore. O oră dacă joc basket cu ei.
Fix cu Nike am avut și eu probleme.
Luați on-line.
Ori sunt falsuri, ori fabrică o variantă mai proastă pentru Europa de Est ori picioarele mele sunt super-fițoase, vor numai branțuri moi și tălpi supercomode și late.
Btw, am auzit că Ötzi avea niște încălțări foarte comode, nu știu ce austrieci au cercetat subiectul.
0
@elena nu sunt falsuri Nike ălea. Alături de Air Jordan erau modelele LeBron și când le-am văzut am zis că-s de armată, așa de solid făcuți!
Ötzi avea picioarele în paie, acoperite cu piele/blană. Elaborat țesute dar tot paie. Ötzi și tot ce a fost găsit cu el se găsesc într-un muzeu dedicat în Bolzano/Italia unde s-a și reconstruit (și testat) fidel toată îmbrăcămintea, încălțămintea, armele etc și explicat și procedeele cum se făceau.
Normal ca tin cont de cum arata pantofii. Păpuci cum imi place mie sa le spun. :))))
La asta ma uit prima data. Iar daca sunt si comfortabili si pretul e convenabil desigur ca ii iau.
Cat despre femei cu parul mov. Pe FB am vazut o femeie care e vopsita mov in cap, dar se pare ca personalitatea ei se invarte in jurul acestei culori. Poarta haine mov, are o motocicleta mov cu placuta cu literele MOV, .Oare si creierul si l-a vopsit mov? :)))))
Poate ii place movul!
Cât am fost copil am fost nevoită să port ce rămânea de la surorile mele mai mari. În adolescență am început să-mi fac singură haine ca să nu mai trebuiască să port doar ce rămânea de la alții și care nu-mi plăceau. Am învățat cum și mi-am făcut și espadrile. Dar încălțămintea a rămas ceea ce mi s-a părut mereu că finisează o ținută și-i dă caracter. Așa că de când am început să câștig bani, mi-am cumpărat încălțăminte. Întotdeauna trebuie să-mi placă cum arată. Nu contează comoditatea. Comod îmi e să simt că arăt așa cum vreau.
Nu-s vreo mare fashionista, dar cand ma gandesc sa port pantofi urati, ma ia asa cu lesin. Nu pot sa-mi iau pantofi comozi daca nu sunt si frumosi. Apreciez comoditatea, e foarte importanta, mai ales daca mergi pe jos, dar se poate si si. N-o sa ma prinzi vreodata in slapi pe strada (ori colanti, asta e alt subiect) sau pantofi de mamaie, brrr!
Avem o problema, totusi: mi se pare fain parul mov, mi-am propus sa-l fac si eu mov cand va fi alb :)), mi se pare asa fashion statement.
Problema la parul mov de pe vremuri era ca nu se gasea vopsea si se facea cu violet de gentiana.
Sandale din martie pina la sfârșitul lui octombrie, Sketchers din noiembrie pina in martie. 🤣
Maro, gri sau bleumarin.
Îmi pare rău la sefu’ de blog, promit solemn sa ma simt disperat de fiecare data când ma încalț. 😂
Comentariu beton!19
Daca dupa ce sunt misto vizual, pantofii mai sunt si comozi, e jack pot.
Durerea de picioare si cea de masele ajung direct la inima – asa spun specialistii.
Eu sunt pro-confort 🙂 dar anti pantofi de babe.
Un link de la specialiștii care spun asta?
https://podiatryshoereview.blogspot.com/2012/09/your-feet-on-x-ray-barefoot-vs-pointy.html?m=1
Raspuns pentru Mihai, mai jos
Dacă tot ai deschis subiectul, hai să vorbim și de femeile care poartă sandale cu toate că au degetele (de la picioare, evident) foarte urâte. Cu 20 de ani în urmă și mie îmi plăceau sandalele, cu barete, legate pe picior, cu toc, bineînțeles. Acum, cu vârsta, am văzut că s-a modificat, forma degetelor. Ador sandalele dar, nu mai port. Degeaba sunt sandalele frumoase dacă, picioarele sunt urâte cu spume.
Bai, nu prea sunt de acord. Cu ce degete avem, cu alea defilam. Mi se pare prea mare pedeapsa și chinul sa merg în pantofi închiși la 40 de grade, numai ca lui Costică nu ii place de degetele mele. Aaaa, ca tre sa alegem sandale cu barete mai late care sa avantajeze ținuta, asta e altceva, se aplica și la îmbrăcăminte. Normal ca o sa îmi iau o bluza mai lejera dacă am colăcei, dar asta nu înseamnă că îmi iau pulover vara ca să nu supăr vizual pe vecinu de la 2
Comentariu beton!18
Da’ cui ii pasa de degetele mele de la picioare? Cine sta cu lupa sa constate? Toti umblam pe strada cu gandurile noastre.
Confortul MEU in sandale comode si frumoase cu barete late, sa nu iasa afara degetul mic, ca nu suport (Rieker sau aia spanioli) , cu pedichiura facuta, e singurul lucru important. Cum ma simt eu cu degetele la aer.
Tot apar trenduri in aspectul corpului. Acum 10 ani era la moda thigh gap, pe care nu o poti avea decat daca ai o anumita conformatie a pelvisului si soldurilor, nu se rezolva din slabit.
„Aici trebuie să fac o mențiune specială pentru bărbații care poartă sandale (pe stradă, gen, nu la plajă). Ăștia au încetat de multă vreme să mai spere, sunt niște cauze pierdute.”
Deci zici ca nu mai avem nici o sansa?
Absolut. NICIUNA. 💪
trist. Chiar visam sa i te fur Marei. Acum…n-am ce face, tre sa raman trist.
Mi-am luat inclusiv sandale pentru MTB sa ma dau vara cand arde soarili
Doamne apară și păzește!
Dacă ne vedem vreodată la berea aia, sper să vii încălțat ca oamenii.
pentru tine vin in sandale 😀
Pentru el iti iei sosetele groase la sandale.
pentru el las sosetele gaurite acasa.
Dacă nu se simte piciorul confortabil in ei pot fi cat de frumosi. Abia mi-am vindecat unghiile de la picioare.
Frumosi sa fie, sufera baba la frumusete, de! Dar am renuntat totusi de cativa ani la tocurile mai mari de 8 cm. Nu prea mai pot sta si merge toata ziua pe tocuri. Cre’ ca am imbatranit, ceva. In plus, merg foarte mult pe jos. Prin urmare, destul de mult fara tocuri – dar asta nu inseamna ca incaltarile sa nu fie cele mai frumoase posibile. Comoditatea vine din faptul ca sunt fara toc. Da’ tot frumosi. 😉
Combinația șosete cu sandale la bărbați se știe demult că este cel mai eficient contraceptiv!
Cum sunt genul feminin, am cochetat în tinerețe cu pantofii cu toc. Am ajuns repede la concluzia că sunt la fel de utili ca fierul de călcat rufe. Adică uneori necesar, dar nu imprescindibil.
Pentru mine comoditatea oricărui fel de încălțăminte este pe locul 1. Asta înseamnă mai multe: să aibă loc branțurile ortopedice în interior, să nu chinuie degetele producând monturi, să pot să merg pe jos fără să îmi facă bătături…. Pe urmă, dacă arată bine sau măcar acceptabil iar prețul este și el ok, eu cumpăr, chiar dacă nu îmi trebuie chiar acum. Se găsesc destul de greu dacă ții la aapect, de asta cumpăr oricând încălțăminte și o port până nu se mai poate dacă am noroc.
Iar treaba „du-te la plimbare că nu îmi place de pantofii tăi” mi se pare superficială rău. Spun pantofii multe, la fel și hainele în general, dar nu spun tot.
@Laura B Wat ist das ‘imprescindibil’? Dexonline sigur nu ştie.
Dacă ma întrebai acum câțiva ani, eram total de acord cu tine. Acum, fiind binecuvântată de genetica cu 4 monturi (și la degetele mari, dar și la cele mici, ca să nu fie discriminare), m as incalta cu orice, numai sa nu mai simt cuțitele alea care se înfig în os. Problema e ca trebuie sa îmi iau ceva office. Numai ca, surpriza, nu s au inventat șlapii office. Între timp am o grămadă de perechi care promiteau comoditate și nu au livrat (care zac aproape noi si nefolositi) iar eu ma încalț cu unica pereche care nu ma face sa plâng. Doamne ajuta sa nu se rupă nici anul asta 🤣
Incearca la Capricia, vis-a-vis de teatru, pantofii marca proprie si cei formazione, am gasit cateva perechi moi de tot. Eu n-am monturi dar am piciorul lat.
Da, mersi de sugestie, o sa le fac o vizita. Am fost clienta fidela o perioada, acum mi se par cam exagerate modelele, tocuri prea gogonate, tipare prea fistichii (si eu am pe auriu „decat” 2 perechi. De zi 🤭) Culmea, cea mai comoda pereche o am de acolo, marca tamaris, are calapodul cel mai apropiat de nevoile mele …
Cei mai misto pantofi,ce e aia comozi???? Intrebarea e …scumpi sau f scumpi… O sa ma gandesc serios la treaba aia cu comozi ,de pe lumea ailalta.Acum nu-mi stric zen-ul
Personal nu am văzut bocanci frumoși.Totusi port aproape 4 luni pe an,zi de zi.
Încălțămintea trebuie purtata în funcție de necesitate(și hainele).Nimic nu poate fi mai urat decât o pereche de pantofi frumoși,eleganți dar plini de praf sau noroi.
Nimeni nu critica blugi și bocanci plini de noroi.
Despre șlapi și sandale…..numai la mare la plaja,ca și pantalonii scurti.
Ultima dată când am mers la cumpărat papuci, am plecat cu mâna în buzunar, și era ditamai outletul cu papuci. Să explic contextul: datorită faptului că am un picioruș puțin mai lat, îmi găsesc mai greu ceva care să îmi vină. Din cauza asta, comoditatea e pe primul loc. O singură dată mi-am cumpărat o pereche de crocodili, ca să nu-i dau numele, că vezi doamne erau cool, iar la prima probă păreau ok, însă în timp, destul de scurt, purtați pe perioada întregii zile, am ajuns să nu-i suport. E singura pereche care a dispărut din garderoba mea aproape nouă. Drept urmare, dacă nu-i comod și nu-mi place cum arată, nu cumpăr.
Wish me luck primăvara asta, că reiau shoppingul de papuci 🙂 .
Partea misto e ca de la o suma de bani, pentru barbati vorbim aici, sosonii is si comozi si misto. Mi-am luat unii la nunta, pentru kilt, am dat ~100lire fara tva. I-am purtat la nunta prima data. 10 ore mai incolo picioarele mele erau ca si cand as fi fost incaltat in perne
pe de alta parte, mi-am luat niste tenesi super misto. Aratau jmecher, se vedeau bine pe picior, da sambag pl daca pot sa merg o ora in ei. Au talpa tare ca atare ma bat cu 2-0 la pauza.
Si. Sfat nesolicitat. Cand plecati in vacanta si aveti mult de mers, luat cel putin 2 perechi de sosoni cu voi. Am sosoni de mergi in ei fix ca pe norisori. Dupa a 3a zi de mers in ei apar bataturile. Intr-un fel are si sens: apasa pe aceleasi puncte si freaca constant pe ele. Daca pui, insa, 2 perechi de incalatare, se schimba discutia.
Cel mai mult am mers cu 3 perechi, in portugalia, dar a 3a era pentru biciclit pe acolo, nu se pune.
Ținând cont de moda inexistentă de „la noi”, unde lumea se îmbracă cool, pentru că crede că este cool, dar de fapt nu te poți uita ei, unde femeile exagerează și stau doar la extreme, ori cu pantof cu toc, ori cu asa-zisii pantofi comozi iar barbatii inca poarta sandalele cu sosete flausate pe modelul nemtesc, reusesc sa-mi pierd 2 min din viata sa citesc si înca 2 sa scriu o idee. A fi cool pt neamt, insesamna probabil sa aiba o vila in munti, una la mare si probabil un apartament in centru. In cam doare la basca cum îl vad altii cu sandale, cool sau boring. Cam la fel este si pt autor. Avand vreo 3-4 vile, 5 apartamente si nenumarate milioane de dolari in cont, sa gandit sa se concentreze pe inexistenta modei de la noi. Succes cu bataturile la 82, atunci cand vei dori sa pasesti pe gloria tineretii.
Punct
Am fost ieri in mall sa-mi cumpar o jacheta. Jumatate erau din fâș iar cealalta jumatate erau un gen inspirat de Kim Ir Sen sau Mao Tze-Dun: largi, cu buzunare aplicate si cam scurte. N-am cumparat nimic, zero. Am spalat jacheta veche si le-am urat o moarte dureroasa designerilor astora de fast fashion sau cum ii zice.
Acum citesc ca e nasol cu sandale. Plm, sandalele sunt lux pe langa ororile pe care le-am vazut ieri.
Pantofii trebuie sa fie comozi in primul rand si sub nicio forma sa nu fie urâți.
In principiu, sunt de acord – adica trebuie sa fie frumosi, ca altfel oricum nu-i cumpar… dar daca ma strang/bat de la proba tot nu-i iau, oricat de minunati ar fi!
Singurii pantofi mai „urati” i-am luat la sfarsitul sarcinii cand mi se umflau picioarele si nu mai puteam purta tocurile mele. 🙂 Au fost ok pentru 2-3 luni, acum stau la birou pentru cazurile nefericite in care ma prinde ploaia pe drum si ajung leoarca si trebuie sa ma schimb (mi s-a intamplat de cateva ori, asa ca am si haine de schimb in dulap).
La mine in general e destul de simplu – adica imi dau seama de cum ii probez daca sunt buni sau nu. Si se aplica de la pantofi cu toc la sandale, bocanci, cizme, pantofi sport… din pacate, in Luxemburg in afara de chestii sport nu gasesc nimic sa-mi placa. Noroc cu delegatiile prin Spania de unde mi-am cumparat aproape toate incaltarile in ultimii 10 ani. 🙂
Neapărat mișto și neapărat comozi. Nu contează cât costă – nu am un dulap plin de pantofi! Asta mă face un client extrem de pretențios. Am o pereche de Geox foarte mișto (cumpărați online) pe care am purtat-o de două ori, de atunci am rupt mai multe perechi de încălțări. Nu mă simt bine în ei și pace.
Comod, musai, comod! Din motive de platfus, probleme la coloană și alte chestii. Adică fără mergători cu bot ascuțit, pe care îi detest și estetic, fără tocuri cui, fără tocuri peste 5 cm, fără plastice, fără crocși.
Dar: pentru mine încălțările sunt bunuri de folosință îndelungată. De piele, cu piele pe interior, cu bot rotunjit, cu bandă moale la călcâi, să nu rănească zona lui Ahile, testați. Îi iau în picioare în magazin și dacă nu ne înțelegem din prima, nu vin cu mine acasă. Nu există ”lasă că se lasă ei”, ”pune tampon cu spirt” și alte prostii.
Ca atare, am încălțări și de 7 ani, îngrijite cu creme de calitate, aerisite, duse la retălpuit dacă e cazul, rulate. Și țin și arată bine.
Iar cea mai costisitoare pereche e de ghete Skechers ArchFit fix pentru suferinzii de platfus, pentru care am dat un pui de căpiță de bani acum 2 ani, la prețuri de non-București.
Așa că italienii să trăia’! Marco Tozzi și alții așijderea lor.
Draga, ai umor! Cam citesc ce ai de spus de multe ori. Acum chiar consider ca exista probleme mult mai importante care sa te faca sa nu vrei sa cunosti pe cineva.
Serios! O pereche de pantofi e suficient sa-ti taie cheful?…
Hello Mihai! Ai fi surprins sa auzi de la mine exact asta cu „pantofii astia sunt excelenti, nici nu ii simti ca ii ai in picioare” si sa vezi ce port. TREBUIE DOAR SA CAUTI BINE SI GASESTI: sa fie si frumosi, si comozi , purtabili ore intregi. Ani de zile, in tinerete, am purtat tocuri de 10-12 cm, pana ce am reusit cu brio sa imi fac praf „sasiul” pe stanga, capul metatarsianului 1 era varza . Mers la medic, nenea si-a pus mainile in cap si a decretat -domnisoara, maximum 1 cm talpa plata 1 an de zile , asta daca vrei sa mai poti merge…ok. Ei ,dar cum naiba sa convingi o femeie sa umble in slapi un an intreg!? Grea perioada.
Timp de cel putin 30 de ani am experimentat tot felul de forme si inaltimi de tocuri si paltforme, iar acum mi-am gasit cateva marci preferate de unde imi aleg „victimele”
Imi place sa port incaltaminte mai deosebita, ceva care sa se potriveasca stilului meu, office dar un pic crazy . Isi mai asorteaza careva cerceii cu sandalele?
Stiu acum ce ma multumeste pe mine si pot recomanda din inima doamnelor si domnisoarelor care doresc sa arate bine si sa poata sa si reziste ore intregi incaltate.
Pentru toamna-iarna de la Paul Green , Rieker (multicolore) si Gabor (din Germania). Pentru primavara -vara, Gryxx (fost Salamander) ,Gabor (din Portugalia)- indiferent ce am cumparat am putut purta fara probleme, minim toc de 5 cm maxim de 10. De acord, calitatea are pretul ei -pe care il platesc bucuroasa -avand in vedere cele mai importante aspecte din viata noastra , eu consider incaltamintea buna investitie, mentin o imagine cool si raman si cu picioarele intregi.:)))
Spune-mi că ești bătrân fara să îmi spui. Umbla cu new balance incaltat. 😉
Ce a început că o alternativa la papucii pt persoanele cu platfus a devenit trend setter în ultimii ani.
Prefer o.pereche de pantofi de piele care după rodaj sunt la fel de comozi precum sneakersii asta daca nu umbli pe pietriș sau piatra cubica.
In adidași de plastic nu bag piciorul decât pt sport sau plimbări în natură și parcuri, poa sa fie si 1 mil$ perechea că a fost MJ in ei la buda.
Eu mereu imi propun sa cumpar incaltaminte comoda, si aproape de fiecare data reusesc sa ratez acest criteriu in favoarea celui estetic… (Acesta fiind ce imi place mie pe moment, de regula nu tocuri).
In aceasi ordine de idei: nu cumva dl. blogger Mihai Vasilescu era cel care a postat o fotografie cu cei mai urati shlapi ever? Pe care sustinea ca ii poarta peste tot? Sa intelegem ca nici macar comozi nu sunt/erau?
Pai prima problema din tot ce ai enumerat tu, este aceea ca frumusetea este in ochii privitorului. Vreau sa spun, ca o pereche comoda de Sketchers Nike, Addidas, este considerata frumoasa de foarte multa lume. Asa ca, nu prea stiu ce vrei sa spui cu pantofii urati.
In al doi-lea rand, am avut o etapa din asta de „diva” in viata mea, in care mergeam doar cu tocuri sau platforme, dar a fost prin liceu si facultate. A incetat brusc din cauza de picioare unflate zilnic, cand am inceput munca.
Acum, aleg clar incaltamintea comoda, tocurile sunt doar pentru evenimente, dar eu consider frumoasa incaltamintea pe care mi-o iau, ca daca mi se pare ceva urat, nici nu probez.
Nu ma vopsesc inca.
PS: mie imi plac sandalele la barbati, dar sa atate si piciorul ok si fara sosete 🫣
Poate e de la „unflate” ăla? Nu știu, nu mă bag, doar am dat o idee.
Uite ce subiect fain! Păi nu iubim noi încălțările?! Le iubim!
Clar, trebuie să fie „dragoste la prima vedere” când îmi aleg o pereche de încălțări. Dacă mă mai simt și bine in ele, sunt achiziție garantată. Iubesc confortul și comoditatea, dar la încălțările de calitate, aceste două atribute merg mână în mâna cu frumusețea. Win-win!
Încălțămintea trebuie să fie frumoasă și comodă, fapt pentru care nu mă zgârcesc la bani când cumpăr. Mărimea mea este destul de greu de găsit (port 35 de când aveam 13 ani și m-am oprit la 1.5 m înălțime), dar nu mi-am luat niciodată încălțăminte care nu mi-a plăcut cum arată estetic (nici nu mai verific altceva la ea), chiar dacă uneori a fost incomodă. Port preponderent tocuri înalte (am trei rafturi ocupate doar cu ele), dar am și o pereche de ghete, una de bocanci, 2 de adidași și una de sandale pentru plajă cu platformă.
Cât despre păr, nu m-am vopsit niciodată și sper să nu am fire albe cel puțin încă 20 de ani (de la 42-45 de ani cred că aș putea să accept).
Mă apropii vertiginos de 40 de ani . In hexazecimal (baza 16 pentru cei care se mândresc că nu i-a întrebat nimeni de soarta lu’ Pitagora). În tinerețe am purtat 12-14 cm toc. Acum incerc să caut pantofi care să arate bine și să fie acceptabil de comozi. Tocuri, da, dar nu prea mari. Vârfuri ascuțite? Da, dar nu foarte. Vara. Iarna am o singură pretenție: să nu cad pe zăpada bătătorită de pe trotuar. Cum zic copiii din dotare „mama a trecut la rotile de iarnă”. Nu am părul mov , dar cochetez cu ideea.
Eu suspectez că articolul a fost scris de Mara 😆
Da, trebuie să-mi placă, dar să-mi placă mie, și să fie, neapărat, și comode. N-am probleme să aleg încălțări care unora le pot părea urâte, prefer să fie comode, să-mi placă mie. Chiar dacă îmi plac, dar nu sunt comozi, nu-i iau, prefer comoditatea oricând.
Cel puțin de niște ani, am avut în tinerețe 😅 momente în care mi-am chinuit picioarele, but not anymore.
Acum înțeleg și mai bine compatibilitatea ta cu Mara, așa pe fashion, nu cred că ar rezista cu cineva cu încălțări urâte.
Deșiiii, șlapii ăia oribili ai tăi, nu se încadrează și ei aici? tot încălțăminte sunt. Pe ăia cum de i-ai luat, deși așa de urâți. Și pentru că Mara încă nu i-a aruncat, e clar că te iubește mult!
Lucrurile nu sunt niciodată atât de simple. Ani de zile am refuzat incălțările urâte( nici o
Pe soțul meu nu-l lăsam să-și ia, sau își lua și mă strâmbam până îi făcea pierduți). După ce mi-a trecut avântul ăla tembel de până în 30 de ani, am început greaua misiune de a găsi și frumoși/interesanți și comozi( asta implică și scumpi de plângi), nu prea aveam de ales pentru că prin natura meseriei stăteam mult în picioare și mergeam și pe jos destul de mult. La 41 am rămas însărcinată și mi s-au umflat picioarele atât de rău(ulterior am aflat ca era simptom de preeclampsie și afectarea funcției renale) de nu mai încăpeau în nimic așa că am achiziționat ceva de la o marcă germană, incredibil de comozi și incredibil de urâți, nu am avut de ales poate doar să merg desculță. În concluzie de nevoie facem multe și până la urmă comod contează mai mult decât tot restul. În continuare merg pe comod, pe motiv de copil mic și spate de om căruia i-au păcut pantofii frumoși 😂
„Merg să-mi cumpăr de încălțat”. Mă gândesc ce vreau: casual? biznis? trekking? Mă uit dacă-mi plac, probez. Dacă mă simt bine în ei, cumpăr. Dacă nu, mai caut.
În ultima vreme am renunțat la business casual, toată lumea la birou e pe casual, nu mai văd un blazer nici măcar peste tricou și cu Converse. Dar pe cuvânt dacă nu sunt zile când tot biroul arată de parc-ar merge la plajă: pantaloni scurți, sandale, tricou. Vorbesc de băieți, fetele vin vara cu fuste sau rochii.
Pe de-o parte e foarte ușor așa, vara am două perechi de Converse și o armată de tricouri.
„A woman with good shoes is never ugly” – Coco Chanel
care-i povestea cu parul violet-mov?
eu am parul roz-mov-violet. si imi place la nebunie. si nu, nu am ajuns la o anumita „varsta”. culmea e ca cica imi si sta al naibii de bine :))
si pantofi? hmm cu toc cui 🙂 nu neaparat f inalti..dar neaparat tocul f cui :))
Sa fie comozi, port rareori tocuri (foarte joase si acelea). Mi s-a parut destul de haios faptul ca v-ati despartit de cateva partenere datorita incaltamintei, pareati oricum dar nu asa de superficial (surprize, surprize).
Si nu ma deranjeaza nici barbatii care poarta sandale sau papuci, atata timp cat esti comod.
Suntem mult mai mult decat ce purtam sau cum ne imbracam….in my opinion
O zi minunata va doresc
Poate pe unii ii deranjeaza si aspectul vizual. Nu ca descalific total o persoana dupa cum se imbraca sau incalta dar ma uit. De exemplu acum 13 ani cand l-am intalnit pe sotul meu, datorita meseriei lui avea doar haine si incaltaminte sport. Niciun sacou, nicio camasa ca lumea doar 3 camasi foarte largi, doar tricouri si cam atat, de pantofi nici nu mai zic. Apoi, prin prisma influentei mele a inceput sa aiba sacouri si pantaloni slim fit de ocazie, camasi care sa-l avantajeze cu adevarat pe corpul sau, pantofi si casul dar si eleganti etc. Ii place, si-a schimbat stilul vestimentar cu 180 de grade si cand iese acuma in oras nu se mai duce in tricou si adidasi (bine, are 43 de ani acuma). Ideea era ca la inceput, m-am simtit putin aiurea ca el era doar foarte sport si eu cand ieseam in oras ma imbracam mai elegant si aratam ca nuca-n perete.
Nu neapărat. Poate să nu-i pese, pur și simplu, de capitolul „haine / încălțăminte”. Cum e cazul meu, de exemplu. Eu îmi iau o pereche de adidași și-i port până se rup. După care iau alta. Undeva, mai am o pereche de ghete, dar nu le-am mai purtat de vreo doi sau trei ani, de când temperaturile n-au coborât mai jos de -10 grade și nici n-a mai fost zăpadă pe jos. Și o pereche de pantofi, doar pentru nunți. În rest, port 365 de zile aceeași pereche de adidași, dacă mă ține.
În materie de îmbrăcăminte / încălțăminte, de când mă știu am reperul „comod”. Dacă nu e comod, nu cumpăr / port decât în caz de forță majoră (cum e cazul costumului și pantofilor la nuntă). În rest – tricou, blugi (sau pantaloni scurți) și adidași, de la 1 ianuarie până pe 31 decembrie (cu o geacă sau o haină de iarnă peste, dacă afară temperatura a coborât sub +10 grade). Atât. Pur și simplu, domeniul vestimentar reprezintă, pentru mine, o chestie care ține preponderent de utilitate. Și presupun că mai sunt și alții pentru care acest aspect prezintă importanță.
Pe mine mǎ ajutǎ sa cumpǎr incǎlțǎri comode şi plǎcute ochiului dacǎ le iau atunci când le gǎsesc in magazin întâmplǎtor şi relaxat, nu atunci când sunt sub presiunea nevoii.
Am o altǎ problemǎ legatǎ de pantofii cu toc: nu-i pot purta când sunt la volan. Habar nu am cum reuşesc unele femei sǎ facǎ asta, jos pǎlǎria.
Cât despre bǎrbații care poartǎ sandale şi in afara plajei, mi se par fix egali cu cei care poarta hanorac sau tricou in orice circumstanțǎ.
Iarna – comozi.
Vara – frumosi.
Frumosi insemand din piele, cu toc si cat mai vesel si divers colorati.
Am avut par mov-violet 😄 pentru ca am ochii verzi si credeam ca imi sta bine, dar am schimbat de ceva timp.
Pe de alta parte, de 30 de ani nu mai sunt in etapa de concurs/vanatoare , savurez ce am si ma simt bine. Iar sotul meu nu se pricepe la culori ( pana azi, credeam ca e un minus daaaar poate ca e un plus ).
Cine se gandeste seara …cu ce era incaltat x?
Imi e greu sa definesc frumosi. Comozi all the way. Cand faci trap pe trotuarele din Bucuresti, frumosii frumosi stiletto nope. Pentru ca am ramas infipta cu tocul cui in smoala din linia lui 5 la Piata Galati. Cu 5-ul venind troncanind din curba. Sigur, muream in stiletto, asta e adevarat.
Comentariu beton!12
”Toată viața mi-am cumpărat încălțările pentru cum arată, nu pentru cât sunt de comode”. Sunteti un om binecuvantat de soarta, de aceea va permiteti asta. Mai vorbim la 70+, mai ales daca veti fi predispus la Hallux valgus sau pinteni calcaneeni….
Un pantof frumos si de calitate te face din cenușăreasă prințesă, se știe asta, dar sa iti permita si picioarele. Felicitari fericiților purtatori de pantofi frumosi!
O sa fiu suspectat de contrarian, după discuția de ieri-alaltăieri, dar nu, chiar așa gândesc (nașpa, știu :p ):
De 30 de ani îmi iau doar încălțăminte comoda. Cât mai comoda/practică și rezistenta. Nu port pantofi! Decât în cazuri absolut excepționale=nunta sau ceva (ultima in urma cu vreo 5 ani) și nu pentru ca mi-ar fi rușine de gura lumii (cred ca e clar ca gura lumii mă lasă rece pentru cine m-a mai citit pe-aici) ci de gura nevestei. 😉 Sau mai exact sa nu se simtă ea prost alaturi de mine.
Port încălțăminte gen drumeție (Trekking or some similar shit) rezistenta și comodă, din primăvară până în iarnă, exceptand zilele caniculare când trec pe ceva gen sandale de piele (tot încălțăminte de drumeție dar cu gauri). Iar iarna, in zilele f. geroase, la zăpadă și/sau zloată (mocirla aia de zăpadă cu noroi) port ghete (tot gen drumeție) sau bocanci ‘grei” de iarnă grea ( grei ca dimensiune și proprietăți termice, de fapt usori ca sunt sintetici cu aerogel&shit).
Aspectul estetic e pe locul 5.
Nu îl neglijez total, nu îmi cumpăr încălțăminte hidoasa in 5 culori și cu blingbling-uri, ci neutră care merge ok cu multe țoale.
Nu am nici o problemă cu cei care se îmbracă cum vor ei. Pantofi eleganți etc. Fiecare cu piticii lui.
Mie mi se trage probabil din copilărie și adolescență când am suferit crunt (de frig, de umezeala, de căldură) in încălțăminte prea mica sau prea mare, nepotrivita anotimpului și situației.
E ciudat poate. Ai crede ca asta m-ar determina sa am 500 de perechi diferite fiecare pentru o situație particulară. Dar nu. Prefer o pereche pentru toate situațiile. Dar asta nu se poate, așadar sunt nevoit să am cele trei enunțate. Și le port până devin de nepurtat. Mai degrabă ca senzație de confort și utilitate decât ca aspect exterior.
Și mai am pantofii puși la cutie pentru ani buni. 😀
Poate și datorită genei și influenței culturale germanice. Mai puțin balcanice, slavice/latine. 😀
C’est la vie și la bere!
Am uitat… dacă nu se subînțelege: Nu îmi cumpăr încălțăminte ieftina!
Adică nu fac rabat la calitate! 😉
Și cred ca greșește Mihai. Or fi fiind și „oameni care au renunțat să mai spere” Dar nu e cazul la mine. De ex as fi putut pleca din tara, lejer, de cate ori as fi vrut după ’90 până azi. Nu am făcut-o și nu o fac, tocmai ca mai sper.
Nu am fost și nu sunt un resemnat, nici la job (sunt mai viu/interesat/la zi, decât mulți oameni cu 20 de ani mai tineri), nici în viața sociala (asocial sunt, dar nu resemnat) sau personala. Ascult și muzica…”tanara”. Am iubit in multe feluri și iubesc. Sunt tânăr mental și am inima tanara…Etc. 🙂
Probabil ca e mai mult diferența culturală cumulată cu experiența personală. Nush.
Sa (mai) spun sau sa nu spun? 😛
Mie oamenii care pun preț pe estetica/moda/eticheta îmi par mai bătrânicioși… 😉 🙂 .
Chiar daca sunt tineri ca vârstā!
Mă duc cu gândul la vremuri demult trecute în care astea contau mai mult decât în prezentul (occidental/cosmopolit) in care fiecare se îmbracă/se exprimă diferit și așa cum îi pică bine. …Iar asta îmi place… 🙂
Comentariu beton!11
Soțul meu poarta sandale din alea de hiking pe strada vara. Mie-mi plac, dar oricum trebuie să-l anunț că s-a rupt iremediabil ceva in el.
Cred că știe și el. 🤭
Comoditatea si confortul fizic primeaza.
Aspectul vine pe locul secund, la mine cel putin.
Speranta…well, asta ar fi un alt subiect, mult prea general, pentru ca depinde de la caz la caz in ce sau la ce speram.
Nu prea cred ca are neaparat legatura cu aspectul incaltarilor, ci, poate cu alte lucruri.
crocs vara și crocs cu blană (artificială) iarna, da’ aici iarna nu e ca in ro
De principiu comozi. Bine, tre sa fie si cat de cat decenti la aspect. Si atunci, dupa o pereche de Aldo luata ca imi placeau mult, la fel si una de Geox de costum, dar care erau ok doar daca stateam,nu daca paseam, am zis pas. Aldo I am purtat de 4 ori, de fiecare data fiind un chin, la Geox a fost mai greu, vreo 2 luni in care m am urat pentru ca I am luat. Dupa aia am descoperit Ecco, Clark’s si camper si cam asta a fost. Da, vanez reducerile,dar merita. Nu or fi cei mai frumosi dar, daca e de Stat in picioare sau mers,sunt ce trebuie.
Eu cumpar mereu pantofi frumosi, dar de purtat tot pe cei comozi ii tavalesc. Mai oftez din cand in cand, cu ochii la cutiile unde ma asteapta tocurile colorate :))
Am ceva vreme de când caut numai pantofi din piele. Dar trebuie sa fie măcar frumușei si finuti, dacă nu frumosi. Urăsc incaltamintea asta care a aparut acum, butucănoasă, stil picior de elefant, sau tocurile pătrate. Sunt pretențioasă la capitolul ăsta, de aia nu am 50 de perechi de pantofi, nu am găsit atâția care să-mi placă
Inteleg ca o femeie să se uite la pantofii/poșeta altei femei, dar tu, ca bărbat, cum poti face așa ceva???
Sau esti putin „dubios”?
Man, ești cringe rău de tot. 🤷♂️
Nu m-am uitat niciodata la pantofii unei femei.
La nevasta-mea la munca e competitie de posete. D’alea de mii de euro. Am intrebat-o cine dracu’ se uita la posetele lor și mi-a zis că intre ele se admira/invidiaza.
Sunt pipițe fara familie, fara alte obligații care isi dau toți banii pe genți.
Maica Precista Făcătoare de Minuni!
Ei, lasati, ca Maica precista are alte griji!!
Pffff, ieri mi-au ajuns noii conversi (perechea cu numărul 4). Nu știu dacă mă incadrez la mișto, dar de comozi, îs de nu se poate! Să mai zic că interactionez cu publicul și nu-s chiar pe office? Și că am aproape 40? Fii-mea zice că-s cool, da’ io știu?
Am avut monturi! In ciuda acestui fapt, purtam cu disperare pantofi care sa dea bine, sa ascunda problema, desi erau groaznic de incomozi. Bine…cand ai monturi, cred ca si in cei mai urati si comozi pantofi, exist un risc sa suferi, asa ca mergeam pe principiul: macar sa arate bine daca tot sufar. Ani de zile am cochetat cu ideea operatiei, cu gandul ca daca m-as opera as purta numa pantofi smecheri, cu tocuri, cu tot ce vrei. La inceputuri nu mi-am permis operatia. Mai tarziu mi-am permis-o, dar nu mai eram dispusa sa o fac stiind ce inseamna (ce inseamna in Romania, ca aici e prea macelarie pt gustul meu….da, inclusiv ce promoveaza un anumit doctor atat de prezent in online comparativ cu sala de operatie, ca stiu de el si cei ce nu au monturi 😁). Long story short, pana la urma m-am operat, in alta tara, dar nu conteaza. Nu mai am monturi! Insa, dupa ce m-am vazut “pain free” si cu niste minuni de picioare, frumusele mai mare dragul, m-am jurat ca in viata mea nu o sa le mai bag in incaltaminte care este doar frumoasa, desi credeam ca tocmai pt a face asta ma operez 🤣. Nici pt cel mai misto barbat nu o sa imi mai chinui sau deformez superbitatile astea de picioare 😁. Si da, mi-am cumparat si UGG si Birkenstock, pe langa cele N perechi de tenesi albi de piele, balerini, loafersi etc. (chestii dupa care aparent sufeream, ca altfel nu imi explic de ce am 10 perechi de tenesi albi din piele, tot atatea modele). Dar i-am cumparat pt ca intre timp mi-am dat seama ca imi plac. Da, imi plac UGG si Birkenstock si nu dau explicatii pt gusturi. Daca nu ii cumperi pt ca esti fortat, da….chiar se poate sa iti placa. Dar, in acelasi timp, nici nu o sa clipesc cand o sa fie vorba sa arunc in primul cos de gunoi cei mai superbi pantofi, care la prima purtare imi amintesc cat de putin de iadul de dinaintea operatiei. Nu sunt dispusa sa fac nici cel mai mic compromis pt un pantof, oricat de superb ar fi el. Asa ca este o chestie relativa sa spui ca “poate pt ea a meritat cu toate durerile si monturile, pt a purta numai pantofi superi”. Pt nimeni nu merita asta, doar ca cei care ajung acolo nu prea isi mai amintesc varianta fara dureri 😁
@The Diva eu încă cuget dacă chiar vorbea serios, dar Salvador Dali spunea că atunci când avea de ținut un speech, prelegere etc, își punea pantofi incomozi rău de tot.
Din comentariile de mai sus cred că ține de cum te-ai obișnuit din familie dacă ți se pare că pantofii comozi sunt o abominație sau ceva firesc și dezirabil.
Ai mei nu erau fashioniști, se uitau la femeile pe tocuri cu un fel de milă, ca la chinezoaicele cu picioarele bandajate din secolul al nouășpelea.
Și mai și renunțaseră la mașină – s-au gândit că le iese mai ieftin cu taxiul decât cu benzină, asigurări, parcare, umblat cu gioarsa la reparații. Așa că nu am fost dusă cu mașina la școală. Am și schimbat de câteva ori școala până într-a doișpea – o dată că ne mutam, apoi că ai mei căutau o școală cât mai eficientă, să scoată genii din odrasle absolut mediocre. Nu o să râd vreodată de ăia ce se înghesuie la moaște – intelectualii așteaptă miracole de la profii de mate.
Așa că am ajuns de la o distanță de sub o sută de metri în clasa întâi la patru kilometri în clasele șapte-opt și liceu. Ar fi trebuit să schimb două autobuze, așa că mai bine mă duceam pe jos. Nu era o tragedie, că tranziția s-a făcut treptat.
Așa că pantofii mei trebuiau să fie impermeabili și comozi. Atât.
Când am purtat prima dată sandale elegante la un chef în liceu, spre sfârșit mă făcusem lividă de durere, până și colegii mei trotilați au observat că mi-era rău. Dacă ar fi apărut atunci un miliardar supersexos ca în cărțile siropoase și m-ar fi întrebat ce vreau aș fi zis că betadină și cremă cu arnică, dar, mai întâi, niște injecții cu anestezic local. Aia a fost prima și ultima mea tentativă de încălțări frumoase.
De atunci m-am limitat la Ecco.
Nu strigă ei eleganță, dar sunt un compromis acceptabil. Găsești ceva ok și pentru birou și unii buni de mers mult pe jos. Și niște “pantofi” clasici cu toc jos și pătrățos, arată suficient de festiv cât să nu se uite urât neamurile că ai venit cu pantofi plați la nunta lor. Sunt deprimant de scumpi, cam o treime de Louboutin. Dar cei mai mulți au calapod bun.
Pentru pantofi sport aș zice On Running și ultimele modele de Adidas – Ultraboost și 4DFWD.
Ce asortat? Pricep să asortezi oja, cerceii, ciorapii, dar pantofii sunt ăia nemuritori și comozi – negru, gri, maro, bej.
Admit că am niște labe de urs – ca formă și lățime. Degeaba aș purta niște pantofi super-scumpi furați direct din dressingul Kardashian. Ar fi ca și cum Șoșoacă și-ar pune inel în buric.
Comentariu beton!15
la noi in Vrancea trebuie comozi, frumosi dar si ieftini :))
Caut și frumos, și comod. Stiletto și pantofi cu talpă înaltă nu mai port de pe la 20 și ceva de ani. Mă simțeam foarte atrăgătoare în stiletto. Am 34 acum. Și probabil aș purta când aș slăbi (lucrez la asta). Aleg încălțăminte care să întrunească ambele calități acum. Și haine la fel. Caut tocuri înalte pătrățoase și groase. Tamaris e perfect pentru mine din perspectiva asta (indiferent că am bocanci, botine, cu sau fără toc de la ei). Nu îmi prea place încălțămintea ieftină, iau ocazional dacă e frumos modelul, dacă e de efect și e relativ comod. Dar, înțeleg că nu toți au bani și aleg doar pe principiul să aibă ce pune în picioare. Găsești frumos și ieftin, dar nu comod.
Io traiesc pentru mine, nu pentru aia de ma vad. Asa ca ma imbrac si incalt sa ma simt comod. La pantofi is mai nou convertita de Hoka. MI-a luat barbatu’ anul trecut o pereche. 130 de dolari e mult, oricum o iei, dar imi spunea ca majoritatea doctorilor si asistentilor din spitalul la care lucreaza poarta asa ceva. Am ales o culoare isterica (oranj). I-am purtat pana a dat inghetul. In viata mea nu am avut asa pantofi comozi, parca merg pe saltea, nu pe jos. Anul asta mi-am luat o alta pereche (violet). Nebunie.
Pentru ca la tenis nu pot purta hocile, ca-mi rup picioarele (aproape am reusit), a trebuit sa iau adidasi speciali. Doamne cat de incomozi sunt fata de Hoka 😀
@dojo Sunt nu departe de Herzogenaurach, adică sediile Puma și Adidas. Mai merg cu soția mea la tenis când nu are partener, și la nici un instructor de tenis (de toate vârstele) nu am văzut Adidas sau Puma. Toți au K-SWISS sau Wilson. Hokka sunt aproape numai pentru alergat în natură. Am o colecție bună de Asics și Puma, dar nici o pereche nu merge la tenis, urlă gleznele. Mi-am luat Wilson și am aprecia diferența.
Eu am luat ce am gasit mai ieftin. Ca nu eu sunt specialistul in tenis, dar trebuie sa joc cu fie-mea, ca nu am bani numa’ de ore private. Am vazut ca instructorii au smecherii scumpe in picoare, fie-mea are in general Babolat (astia ii plac cel mai mult), dupa ce a strambat din nas la Diadora, pana i-au ramas mici. Eu am luat ce era mai ieftin si am prins astia la 35 de dolari. As purta hocile pe teren, dar era sa-mi luxez glezna de vreo doua ori 🙁
PS: adidasii in cauza sunt speciali pentru tenis. Is OKish. Oricum la noi merge pe ideea ca se baga toti banii in copil, eu imi iau chestii cat de cat, sa nu fiu chiar in pielea goala 😀
Mai adaug eu un comentariu separat, ca m-am lungit destul la celalalt.
Vazand cat de multa lume vrea/cauta/ isi iau „pantofi frumosi” cu mici variatiuni pe lângă…
Frumusetea e in ochii privitorului…bla bla bla. Dar nu, serios… ori frumusetea aceea e foarte diferita de la om la om, destul de probabil, iar ceea ce considera cineva frumos e hidos pentru altul si atunci ar fi hilar ca fiecare comentariu sa aiba si o poza atasata si amuzant de imaginat reactiile socate a celor care credeau ca ceea ce considerau ei frumos e urat pentru altii si viceversa. Ori, exista si niste norme socioculturale nescrise in care se inscriu pantofii/incaltarile pe care majoritatea ii/le considera frumosi/frumoase. Nu ma refer doar la moda. Ci la o anumita linie estetica prevalenta, sau cateva linii estetice prevalente. Iar atunci e probabil ca e vorba de o doza mare de conformism .
Ceea ce nu prea e magulitor… pentru cei care cauta frumusetea. pentru ca de fapt e mai putin vorba de estetica cat de normă, de acceptarea si integrarea sociale…
Ma scuzaț … 😛
Ah, eu nu fac exceptie , desigur. Ma coiformez si eu, sa nu supar pe nimeni. 2 secunde pe zi. 😛
Lasand gluma,…da.
Intuiesc un vag efect Barnum (vizand pantofii 😀 ) in comentarii. Se sustin unele pe celelalte, desi e vag la ce se refera fiecare. Daca am fi cu totii in fata unui magazin de pantofi, ar fi jale. Soc si groază. Deziluzii. 😀
La fel cum sunt deziluzionati cei care afla ca horoscopul (predictia) care li se potrivea atat de bine, se refera de fapt la alta zodie… 😀
@Radu ce vorbiți aici se potrivește de minune cu așa numiții Haferl. Pantofii bavarezi asortații la portul lor tradițional cu Lederhosen. Vorbesc de ăia realmente tradiționali. Nu m-aș gândi niciodată să-mi iau de ăia, se și fac doar la comandă și încep de la 1.200 eur. La comandă și musai în același fel, doar mărimea diferă.
Ești un pic piți. Contează ce ai în cap, nu în picioare!
Și se exclud sau cum? Nu poți să ai și ceva în cap, dar și pantofi mișto? Plm, mie mi se pare că e fix invers, trebuie să te ducă măcar un pic capul ca să fii în stare să te încalți mișto.
A, să nu uit, și piți e doamna mă-ta.
Niciodata nu as da bani pe dotari „exterioare” ale masinii. Eu stau inauntru, acolo vreau sa am tot ce imit trebuie, ma lasa rece daca masina pe afara mai are o bara cromaa in plus sau cine stie ce… In general imi iau incaltari cat mai misto, colorate sau nu… cu conditia sa fie Skechers :). In fine, mai am si alte marci dar overall in viata asta mi-am luat ce imi place si s-a intamplat ff rara sa nu fie comozi. De fapt am acum niste ghete Vans de iarna, super misto dar total incomode. Si mai am si niste Vans editie speciala Metallica… cu car merg la concerte… si care tot asa… fff incomozi, deci nu prea compatibili cu concertele.
Ha! Pe vremuri, purtam ciubotili doar pentru că-mi plăcea modelul sau erau la modă. Puteam să sufăr, să-mi curgă sângele șiroaie din dește, nu recunoașteam nimic! Cine, mie? Neeah! Acasă, eram terminată! Bandaje, apă rece, alifie. Și știi cum e o bășică din aia care s-a spart și rămâne carnea vie! Uuuu! Azi? Umblu numa-n bocanci (mi se drapelează de firmă, modă și păreri) sau bașcheți care să fie cât mai largi și cât mai iubitori cu tălpile mele.
Eu am trăt pe vremea când la toc se puneau plachiuri . Ați văzut bătrîne cu degetul mare încrucișat cu ăla de dedesubt? Sau cu niște moturi monstru? Sigur au fost dive la vremea lor când te duceai la o nuntă cu încățăminte cu toc de peste 10 cm, sau ascuțiți, înguști etc, iar după poze nu scoteai papucii. O suferință pentru frumusețe când conform modei trebuia să ai piciorul mic ca să fii apreciată. Nu mai zic de beșicile de la călcâi. Așa că poate să fie cei mai frumoși pantofi văzuți în viața mea nu îi iau dacă simt cea mai mică jenă (se aplică și celor sport, nu e calapodul meu dau out!)
Mda, m-au filmat cei de la Ziua de Constanta, acum câțiva ani, când eram pe bicicletă, încălțată cu ghetuțe ce aveau un toc de 10 cm… mă duceam spre locul de muncă, distracție, consumerism și relaxare – Ziarul Telegraf Constanta 🙂 Recunosc, am supus populația pașnică la ceva inedit, pentru Constanța… 🙂
Stii ca multi au cautat imaginile alea doar asa, de curiozitate. 🙂
Respect părerea fiecăruia.
Pot spune ca: sunt o persoana care toată viata am purtat ce era la moda stiletto, platforma, toc cui, talpa epa, ugg…etc (și acum am cel putin vreo 200 de incaltari).
Nefiind prea inalta ador încălțările cu tocul cât mai inlt și elegant posibil, dar, abia acum pot înțelege fără a condamna persoanele care prefera încălțările comode, mai ales dacă au probleme de sănătate cum ar fi monturi. Cele monturi care nu-ti permit un toc prea înalt, de cele mai multe ori și încălțămintea joasa e un chin. E un chin sa aibă vârful ascuțit și sa te strângă pe mont, un chin sa aibă cusături în dreptul motului, un chin sa aibă o piele mai ferma care sa tina piciorul fix. Și când spun un chin nu e chinul acela pe care-l puteai indura o noapte întreaga ptr a fi super elegant. Simți nevoia sa fii exact în picioarele goale și nici atunci nu ești comod. Operația monturilor te imobilizeaza și nu ptr puțin timp și partea proasta e ca recidivează. Practic nu ai soluții.
Asa ca…fiți mai blânzi, nu poți ști niciodată ce te face sa îți dorești ceva comod.
Operatia de monturi facuta aici, da…e ceva horor, dar daca iti permiti sa o faci unde trebuie nu e nici invalidanta, nici greu de indurat. Cum am povestit mai sus, am scapat de problema (si nu, nu recidiveaza decat in conditii si situatii speciale) motiv pt care am si zis ca odata pricopsita cu aceste superbitati de picioare fara monturi, m-am jurat sa nu le mai chinui pt nimic in lume si cu atat mai putin pt parerea unui barbat 😁