Înțeleg că ați discutat pe aici despre un ghid turistic pentru Scoția, când eram eu plecat. Iată, colega @Teodora v-a îndeplinit dorința, sunteți serviți.

Dar până să-l citiți, vedeți c-am executat tragerea la sorți pentru espressorul Tchibo Cafissimo NOW și cele 60 de capsule cu cafea. Poate vă interesează să aflați cine a câștigat, zic. 

…

Motto: “Freedom and whisky gang thegither”-Robert Burns, 1786

Scoția nu e o țară. E o stare de spirit. E locul unde o să-ți lași o bucată zdravănă din inimă fără să știi pînă nu te întorci acasă, cînd singurul lucru pe care vrei să-l faci e să asculți de sfatul scoțienilor: “haste ye back”. Poți să scoți fata din Scoția, dar nu poți scoate Scoția din fată. Ați prins ideea, deci să trecem la treabă, să comprimăm niște sfaturi pentru a pune la cale o excursie de “tatonare” i-as zice eu. Adică genul ăla de excursie de 4-5-6 zile, în care abia apuci să te dumirești ce vrei să vezi pe îndelete data viitoare.

Pentru început, două chestii esențiale. Primul: vremea. Poate fi cel mai mare dușman al tău, dacă ești genul care nu suportă ploaia. În mare…plouă zilnic. Mai mult, mai puțin, mai zdravăn, mai shower, mai cu pauze uneori generoase, dar doar dacă ești cea mai norocoasă persoană în viață scapi fără ploaie. De aia, echipamentul de excursie e esențial. Povestim mai încolo. Al doilea: bugetul. De cînd lumea a descoperit “peisajele” din Outlander(că doar de aia ne uităm la serialul ăsta, o să mă omoare MV, știu), a explodat turismul și tot ce are legătură cu el. Am observat asta pe propriul buget. Prima oară am fost 3 zile în 2011, ca o prelungire a excursiei la Londra, iar omul meu nu putea rata ocazia să încerce să-i facă vînt de pe o stîncă soacră-sii, așa că ne-a îndeplinit ambelor dorința cu Scoția. A doua oară am fost 5 zile, anul trecut cu fii-meu(că de la comentariul ăla ne-am luat de am ajuns la textul ăsta) și anul ăsta încă 5, cu o prietenă. Nu zic de diferența uriașă la prețuri între prima și următoarele două, cumva firească după 14-15 ani, ci de surpriza pe care am avut-o anul ăsta și o să dau cel mai tîmpit exemplu cu putință, anul trecut 3 magneți 10 lire, anul ăsta fix aceiași magneți, 2 la 10 lire.

Acum s-o luăm ușurel pe capitole.

Unu

Evident, avion. Anul trecut am zburat cu Ryanair la Edinburgh, apoi din aeroport am luat City Link 900 care ne-a lăsat în Buchanan Bus Station, în centrul Glasgowului. Anul ăsta am zburat cu escală la Londra, ca să mă întîlnesc cu prietena căreia aveam să-i fiu ghid. Apoi, o altă oră de zbor pînă la Glasgow.

Tot legat de transport, pentru o excursie de 4-5 zile cu baza într-unul din cele două orașe mari, nu e indicat deloc să vreți să închiriați mașină. Ambele orașe au o rețea excelentă de transport în comun și între ele eu recomand City Link, autobuzele și nu trenul, fiindcă trenurile au prețuri diferite la bilete de la zi la zi și nu are sens, biletul de bus Glasgow-Edinburgh și retur e 10 lire fix. Metroul in Glasgow e o minune cu traseu oval, nu ai cum să te pierzi. Eu am apelat la el nițel forțată de împrejurări, în rest doar cu autobuzele. Se plătește cu card contactless la șofer.

Și ultimul punct legat de transport, în ambele orașe, ca peste tot, Hop On-Hop Off e de bază ca să apuci să vezi mult în timp ce-ți tragi sufletul, îți odihnești picioarele și te decizi ce vrei să vezi mai în amănunt sau doar pe afară.

Doi

Prima oară am stat în Edinburgh, la un B&B de 4 stele, cărui i-aș fi dat 10 stele, dacă aș fi avut cum. Am verificat acum, se pare că s-a închis, proprietarii au ieșit la pensie și se bucură și ei de vacanță, în sfîrșit. Apoi, după îndelungi și atente cercetări, anul trecut am ales să-mi stabilesc baza în Glasgow. Nu văzusem orașul decît din poze și citisem intens pe grupul VisitScotland -Your Scotland de pe fb că e mult mai avantajos la preț decît Edinburgh, lucru extrem de adevărat.

Dat fiind că am ceva probleme nasoale cu genunchii, iar Edinburghul e cam tot la deal și la vale, plus milioane de pasaje cu scări(mor de nervi că nu le-am putut folosi), Glasgow a fost o alegere înțeleaptă. Are și el destule străzi în pantă, dar cu atenție și cu google maps în street view mi-am făcut niște trasee tare mișto. Acum, dacă mă întreabă cineva care e orașul meu preferat, răspund fără să clipesc: Glasgow. Am găsit un hotel mic si tare drăguț în buricul orașului, la doi pași de statuia lui Wellington cu conul de trafic auto pe cap, landmarkul orașului.

Hotelul se numeste Mercure Glasgow City Hotel, cel de pe Ingram Street, la un minut de George Square(de doi ani în renovare, dar e pe terminate) și de Glasgow City Chambers, care nu e de ratat sub nici o formă, are un interior care m-a lăsat mută(cine mă cunoaște, știe că așa ceva tinde către imposibil). Acolo am stat și anul trecut dar și anul ăsta, pentru mine au contat poziția centrală și faptul că e foarte aproape de stația de bus pentru Edinburgh și Highlands. Zona e înțesată de locuri tare bune de mîncat, cu o mențiune specială pentru Paesano Pizza, după colț, pe Miller Street.

Trei

Perioada de vizitat. Mai-iunie, clar. Hai iulie, deși intră și ai lor în vacanță și se aglomerează rău. August numai dacă vrea careva în mod expres să ajungă la festivalul din Edinburgh, ține toată luna, e omor pe străzi, puburi, restaurante, hoteluri, dar experiența ar trebui să fie excepțională, mai ales dacă nu se lipsește de la Millitary Tattoo, parada cu cimpoaie, tobe și splendori vii în kilt. O mențiune aparte, în lunile de vară, în zonele mai umede(care or fi alea neumede n-am aflat) apar niște bestii minuscule de insecte, pe numele lor scoțian midges, care ți se bagă efectiv peste tot și ciupesc feroce. Desigur, există repelent și pentru ăștia, doar n-o să lăsăm niște chestii aproape invizibile sa ne strice cheful.

Patru

Haine de luat la bagaj. Dacă îi întrebi pe scoțieni, o să-ți dea răspunsul corect: într-o singură zi poți trece prin toate cele 4 anotimpuri. Zău ca nu mint deloc. Anul trecut am fost la început de iunie și am prins o vreme mizerabilă, de unde și ochii dați permanent peste cap la colegul de călătorie, în vîrstă de 17 primăveri calde. Anul ăsta am plecat pe 15 mai și am prins un soare și o splendoare de vreme în Highlands de am tras singura concluzie firească: Scotland loves me, nu doar invers. Așa, deci haine. Păi…layers. Ca la ceapă, care după cît de friguros e. Obligatoriu ultimul stat ceva impermeabil că na, nu vrea nimeni să se ude. Eu, că nu suport căldura, am fost fericită la 15 grade doar cu un tricou și chestia aia antiud, că geacă nu am cum s-o numesc. Sincer, anul ăsta abia am văzut ploaia, așa că am umblat mai mult în tricou. Colega de călătorie, mai friguroasă de fel, evident că a avut vreo 3-4 straturi pe ea.

Cinci

Noua și cea mai recentă iubire. Se pronunță Glazgo și nu americănește Glezgău. Oraș cu de toate, bune și mai puțin bune, dar fiecare vede ce vrea. Eu am structurat programul așa: în ziua sosirii, fiindcă n-am avut decît jumatate de zi, am fost la Catedrală(nu-s nici pe departe bisericoasă, dar dacă iubesc ceva cu adevărat, astea sînt catedralele gotice și, de departe, asta din Glasgow e cea mai spectaculoasă din cite am văzut. Și am văzut cîteva. Apoi am urcat(da, am strîns din dinți aprig dar am urcat) pantele alea abrupte că am vrut musai să văd Necropola. Un fel de Bellu al nostru, dar din altă ligă. Apoi la vale pe High Street să căscăm gura la clădirile “blonde” și “roșcate”, la imensele picturi murale și la pozat în neștire. Pizza și bere la Paesano, pe Miller Street.

O zi întreagă a fost dedicată părții de sud a orașului, unde ne-am dus să vedem, pozăm și mîngîiem celebrele vaci pletoase, “Highland coos”, în Pollock Park, o mare de verde curat și liniște. Tot acolo am intrat și în Burell Collection, o galerie de artă, dar soarele spectaculos de afară a cîștigat în fața culturii și n-am stat mult înăuntru. Apoi în Queen’s Park la pozat lebede și rațe și apoi pe Queen’s Drive, o stradă cu case cu arhitectură minunată și cu uși colorate(roz, mov, albastru) și cu ghivece de flori pe scările de la intrare.

Tre’ să mă mai duc măcar o dată, dar mai spre iulie, că nu-și scoseseră încă ghivecele cu flori complet. Este un spectacol coloristic minunat. Văzusem doar poze, acum le-am făcut eu pe ale mele să-mi țină de dor la iarnă. Am mîncat pe Victoria Street un burger interesant și am băgat și capul pe ușa magazinului românesc de acolo, de unde ne-am cumpărat cornulețe cu gem, că tot  omorîsem niște sute de calorii cu atîta mișcare.

O altă zi întreagă a fost pentru partea de vest, zona aia mai sofisticată, ca să zic așa. O arhitectură a caselor care m-a făcut să bîzîi că vreau și io cel mai mic apartament acolo, parcul Kelvingrove(altă oază de verde curat cu alei în pantă) cu celebra Kelvingrove Art Gallery and Museum (unde am văzut, în sfîrșit, un Dali, că la expoziția de la București n-am ajuns) și mult timp petrecut, iar, în cel mai frumos loc din lume, pentru mine: University of Glasgow. Mai sînt de văzut multe în partea aia de oraș, dar am zis să las și pentru data viitoare, pe motivațional, așa.

Șase

Excursie de o zi la Edinburgh. Nu ajunge nici pe o jumătate de măsea, dar eu mai fusesem iar orașul ăsta merită, singur, măcar 4-5 zile pe repede înainte. Dată fiind impotența funcțională a genunchilor mei, a trebuit să-mi configurez un traseu cu cît mai puține pante, ceea ce chiar e o performanță că am reușit. În principiu ne-am dat jos din City Linkul de Glasgow în primul loc care se intersecta cu traseul Hop On-Hop Off, ca să poată și prietena mea să vadă cît mai mult.

Pe jos, totuși, nu am putut rata Victoria Street, una din atracțiile turistice unde poți pierde ore întregi), am ajuns pe esplanada castelului(pe care îl vizitasem acum 14 ani, că nu eram chiar pe goană ca acum), am luat-o la vale pe strada principală care traversează orașul, Royal Mile care devine cîndva High Street, s-a căscat gura prin magazine la greu, s-au degustat moca 3 soiuri de whisky la The Whisky Trail, unde am intrat fix cînd începuse un cîntec al lui Paolo Nutini (iar pentru mine triada perfecțiunii este Scoția-whisky-Paolo, în orice ordine), s-a halit la Bella Italia una porție lasagna și una porție risotto cu nu știu ce ciuperci, s-a intrat în Albanach Pub pentru ciocnit un whisky Sassenach cu un gin Sassenach, că era mult prea mare curiozitatea, apoi s-a rostogolit pe Coburn Street la vale către Princes Street Gardens, de unde s-a luat înapoi City Linkul către bază.

Multe, foarte multe au rămas pentru data viitoare: Calton Hill, Arthur’s Seat(pentru ăștia cu picioare puternice), National Gallery, Scott Monument, Hollyrood Palace, Writers Museum și, de ce nu, iahtul regal Britannia, asta așa, la o enumerare rapidă ce-mi vine în minte. Pentru cine poate urca și coborî fără probleme, există un tur ghidat “Real Mary King’s Close-hidden history beneath Royal Mile”. Este un oraș absolut fabulos.

Șapte

Nici o excursie în Scoția nu se poate numi “am vizitat Scoția” fără o fugă de măcar o zi în Highlands. Aia e, după mine, Scoția care ar merita cercetată luni în șir, dacă aș cîștiga la loto. Bine, pentru asta ar trebui să și joc. Pentru asta există minunata firmă Rabbie’s, care organizează fel de fel de excursii de o zi sau mai multe în restul Scoției. Anul trecut l-am dus pe fii-meu într-una, anul ăsta pe prietena mea în alta, ambele trecînd prin cea mai dramatică vale din Highlands, dpv istoric și al peisajului, Glencoe. Anul ăsta am avut parte de un cer albastru de neimaginat, 16 grade, 2-3 nori cît să iasă pozele cu lumini și umbre, un real spectacol al naturii.

Da, și acolo m-aș muta. Noroc că nu pot. S-a lăsat și cu o oprire la distileria Dalwhinnie pentru shoping, atenție că dacă nu aveți bagaj de cală, e posibil să vă lăsați sticlele mai mari de 100ml în aeroport(sau să beți conținutul pe loc) că, deși teoretic e voie cu mai mult, practic nu toate aeroporturile s-au dotat deja cu aparatura necesară. În lista de excursii Rabbie’s e și un tur de distilerii, dar din ce am citit pe la alții, ai văzut una, le-ai văzut pe toate. However, există tur în Edinburgh, chiar la baza esplanadei castelului, The Scotch Whisky Experience.

Cam atît am apucat eu să văd în trei excursii. Visul din capul meu e să ajung și-n insule, dar pentru asta îmi trebuie genunchi complet noi și cîștigul ăla la loto, de care ziceam mai sus. Visul cel mai năstrușnic e să pot sta din mai pînă în octombrie în Scoția și din octombrie pînă în mai acasă. La urma urmei, nu mă costă nimic să visez. I-am luat anul ăsta din Glasgow lu’ fii-meu un magnet pe care scrie “dream big”, așa că aplic sfatul și la mine.

Pe final, vă las link la pagina Rabbie’s, unde găsiți toate excursiile cu plecare și din Glasgow și din Edinburgh, link la grupul VisitScotland-Your Scotland, de pe fb, care mi-a fost de imens folos în logistica excursiilor din ultimii doi ani și link la pagina fotografului din ale cărui poze am descoperit cît de fascinant e orașul Glasgow, dacă îl vezi prin ochii unui localnic.

https://www.rabbies.com

https://www.facebook.com/groups/VisitScotland

https://www.facebook.com/StuArtGlasgow2021

Și pe finalul finalului, ultimile sfaturi. Atenție la exprimare: sînt scoțieni, nu englezi. Sînt niște oameni uluitor de mișto, foarte prietenoși, săritori, pînă le-ai zis că-s englezi. Apoi, whisky, nu whiskEy, ca la americani, da? Și nu ziceți la kilt fustă(skirt). O să vă arate imediat diferența dintre ele. Și antrenați-vă urechea. S-ar putea să vă întrebați de ce naiba ați învățat atîta engleză…

Vă doresc să descoperiți țara asta și s-o iubiți așa cum merită!

Helena, ai legătura!