N-aveam în casă niciun ceas care să nu fie dependent, sub o formă sau alta, de curentul electric din rețea. Dar lasă că am de azi.

Ca să fiu pregătit pentru armata rusă eliberatoare, că nu se face să n-ai un ceas în casă când îți apare în prag soldatul sovietic (pun intended) hotărât să te denazifice și urlă „davai ceas, davai palton” (nici palton n-am, sper să zică spasiba pentru o geacă de iarnă mai grosuță), băieții de la GoaBoa mi-au trimis un ceas lucrat de mânuțele lor dibace.

Vă foarte mulțumesc, băieți. L-am și pus pe perete.

Doar că am luat hotărârea să nu-i pun și bateria. O să înceapă să meargă doar când se va termina războiul din Ucraina. Sau în ziua în care o să moară Putin. Mă decid eu la momentul ăla.

Până atunci, îl las pe perete (că e mișto, îmi place), i-am aliniat frumos limbile în dreptul orei 12:00 și m-am pus pe așteptat. Tot ce sper e să nu dureze prea mult până să-l aud ticăind.