N-am fost în Ucraina până acum. De altfel, în afară de Republica Moldova, n-am fost în nicio țară care a aparținut de fostul bloc sovietic. Aveam pe lista scurtă vreo câteva, printre care și Ucraina, dar întotdeauna am ales să merg altundeva.
Mă uitam pe imaginile de mai jos și încercam să văd câte ceva dincolo de distrugerile produse de armata rusă denazificatoare. Și chiar se vede câte ceva, dincolo de ruine se ghicește un centru de oraș european, un oraș care arată mișto și pare destul de cosmopolit. Pare un pic mai luminos decât obișnuitul gri pe care îl poți vedea în multe dintre fostele țări comuniste.
Iar Kievul, din câte am auzit sau mi-au povestit prietenii care au fost, e și mai mișto. E un oraș sută la sută european.
Dacă e cineva pe aici care a fost la Harkov sau Kiev, e rugat să-mi confirme sau să-mi infirme spusele.
Și încă ceva. De fiecare dată când mă uit la fotografii sau videouri cu distrugerile pe care le-au făcut rușii la Kiev și Harkov (vorbesc doar pe astea două, pentru ca sunt cele mai mari orașe din Ucraina), nu mă pot împiedica să nu-mi fugă mintea aici: „și dacă toate astea ar fi fost la noi?”. De fiecare dată se strânge carnea pe mine și imediat încerc să mă gândesc la cu totul altceva, ca să nu mă ia capul.
Problema e că dacă nu-l oprește nimeni pe dement…
Centrul Harkovului pic.twitter.com/JIsp2umPFP
— Arhi Ametcea (@eusuntarhi) March 3, 2022
😢😢😢
No comments! Săracii oameni, câte vieți distruse, și câți morți, din cauza unui dement?! 🥲☹️
Comentariu beton!21
🙁
Eu am rămas impresionată de cât de mulți refugiați vorbeau engleză. Și cât de mulți studenți străini erau acolo. Asta mă face să cred că este o societate care pune preț pe educație.
Și faptul că apar soldați ruși care plâng și spun că nu știau unde sunt trimiși și de ce, pe mine nu mă păcălesc. Că dacă ar fi așa, cum mama mă-sii este țara asta o ruină?
Comentariu beton!34
@Adina, nu cred nicio secundă în povestea cu „n-am știut unde suntem trimiși”. Common, cu toate mijloacele tehnologice la îndemână, te-ai trezit mergând cu tancul prin Ucraina fără să știi că ești în Ucraina. Sorry, dar nu pot să halesc asta niciodată.
În 89 nu exista tehnologia de azi, dar tot am știut ce se întâmplă la Timișoara. Numai ăștia, bieții soldați ruși, nu știau pe ce lume se află, în plin secol 21. I don’t buy this shit.
Se spune că de multe ori smartphonul este mai deștept ca posesorul. Adică alții i-au trackuit că au intrat ca proștii cu Tinderul, Strava & co pornite și ei nu știau?
Pe bune? Te uiți la ceas sau la telefon și în 80-90% din cazuri vezi meteo pentru locația curentă. O fi generația actuală praf la geografie dar orișicât.
GMaps, Yandex și toate aplicațiile GIS te poziționează automat în locația curentă.
Țin minte din timpul protestelor din 2017-2018 că mai vorbeam cu jandarmii. Nu, nu le-am dat flori, dar nici nu i-am înjurat sau mai știu eu ce. Un jandarm mi-a zis franc „știți ceva? Eu nici nu știu pentru ce protestați aici. Sunt toată ziua la muncă, ajung seara acasă frânt, mănânc, abia mai am timp să mă joc cu copilul și mă culc.” Nu avusese nicio curiozitate, nicio întrebare despre ce se întâmpla în jurul lui, de ce sunt civilii ăia așa revoltați. Mi-e greu să cred că poți să ajungi atât de ignorant la maturitate fără să fi fost așa mai de timpuriu. Eu cred că unii dintre soldații ruși chiar nu au știut /nu știu unde sunt trimiși, de ce, ce înseamnă asta, dacă e de bine sau dacă e de rău. Plus că o fi și chestie ce ține de regimul militar. La urma urmei, parcă se zice că ordinele în armată se ascultă și se îndeplinesc, nu se investighează, nu se chestionează, nu se discută, nu se contestă. N-am înțeles niciodată treaba asta, adică de ce ți-ai alege o „meserie” în care știi că vei fi obligat să asculți ordine, poate chiar ale unor sociopați/psihopați, pe linie de raportare. Sau cine știe, i-o fi păcălit careva că viața de soldat înseamnă doar antrenamente, parade și o pensie călduță devreme și ei n-au mai investigat, chestionat, întrebat.
Comentariu beton!30
@Anduța pt că sărăcie, lipsa altor posibilități, loc călduț de stat la stat, pensionare rapidă și specială
Cel putin unii dintre soldatii rusi capturati spuneau ca inainte de a incepe deplasarea le-au fost luate telefoanele.
@Mihai știi că militarii sunt de 2 feluri:
– soldați fără drepturi cunoscuți sub numele de carne de tun
– militari de carieră cunoscuți sub numele de APV-iști
De obicei regulile și regulamentele sunt doar pentru primii. Ceilalți se descurcă, se cunosc, se pișă pe ele…
Am văzut. După aia am derulat puțin pe acolo și am dat de Serghei Lavrov. Băi, oare numai mie mi se pare că are omul ăla o figură de nesuferit notoriu, rău de-ăla adevărat? Știu, nu e deloc corect să etichetezi omul după figură dar nu m-am putut abține.
Comentariu beton!34
Nu, nu numai ție. Lavrov are față de comandant de lagăr nazist. De fapt, cred că pe undeva și este.
@VictorR, fix la asta mă gândeam și eu de dimineață.
Cand etichetezi omul dupa figura nu tine de corectitudine, ci de primul instinct.. Toti avem un al 6-lea simt cand vine vorba de persoane straine, mai mult sau mai putin dezvoltat. Aaa, si nu ti lasa impresia ca te-ai inselat. Instinctul tau niciodata n-o sa te insele, poate doar sa-ti dea o mica eroare, dar o sa descoperi pe parcurs ca ai avut dreptate 100%.. Bine, cred ca tine si de increderea in sine foarte mult aici..
„Buldogul” (eu asa ii spun) pare mai sarit de pe fix decat nebunul de langa el. Cel putin mie asa mi se pare. Sincer, nu stiu care din cei doi e mai dus cu pluta.
ÎNGROZITOR! S-o citez pe Olive: „imagini din filme, de unde război”
Comentariu beton!18
Da, exact. Fmm, Olivia!
Aveam Odesa pe lista locurilor de văzut în viața asta.
Genul de imagini pe care speram să le văd vreodată doar ca decor de film…
No comment
https://www.youtube.com/watch?v=7qQTvmzIicg
Mihai, eu îți indic, pentru sănătatea ta mintală, să nu te mai gândești la problema omorârii dementului din cercul său.
Să ne înțelegem, el a avut timp de 20 de ani ca el și securiștii lui să înregimenteze un sistem pentru ei înșiși. Toți gândesc ca el, toți au avut, mai mult sau mai puțin, legătură cu toate câte s-au întâmplat. Deci, încearcă să renunță ca dezamăgirea să nu te rsăfrângă și mai rău.
Iar demonstrațiile ăstea de forță, „siriarizarea” cum scria un anglofon, sunt menite să transmită mesajul că Kievul va fi mai rău de atât. E și război psihologic, îți dai seama.
Orice sistem are fisuri. Important e să ai abilitatea să le descoperi. Orice ar însemna abilitate.
Nu știu cum e la Mihai, dar eu prefer să am speranțe, decât să mă resemnez.
Comentariu beton!18
X 10 de ani si-a inregimentrat sistemul si Nea Nicu, dar tot la fel a sfarsit…
mai departe de Cernăuți n-am fost, așa că nu pot emite păreri, dar aș avea o propunere: Harkov este denumirea rusească (mai cunoscută) a orașului însă ucrainenii îi spun Harkiv.
Slava Ucrainîi!
Slava Gheroi!
Comentariu beton!17
Orice e imposibil până vine unul care nu știe asta.
Comentariu beton!22
Corect este: „și dacă toate astea ar fi la noi?” sau „și dacă toate astea vor fi la noi?” Observ că, la doi pași de război, lumea afișează un optimism debordant. E drept că n-am putut să-mi fac programare la pașapoarte înainte de sfârșitul lunii, dar precis e din cauză de citybreak-uri de Paște.😜
Se știe că plinul la mașină e bine să fie mereu făcut, toate actele importante adunate laolaltă și o geantă cu chestii la ușă. Nu se știe niciodată când apare o oportunitate ce trebuie înhățată rapid pentru o vacanță mai prelungită. 🙂
Am remarcat ca marea majoritate a refugiaților, mai ales în prima fază, păreau sa fie din clasa de mijloc sau mai sus.
Educați, vorbitori de engleza, chiar și copiii mai mici vorbeau engleza fluent, femeile îngrijite, cochete, bine îmbrăcate, și ele și copiii, cărucioare de firmă .
Ceea ce arata un nivel de trai peste medie, iar numărul copiilor mici, arata o natalitate în creștere, ceea ce indică ca părinții considerau că pot sa le asigure educație și un nivel de trai decent.
Orașele îngrijite și curate, o plăcere sa vezi clădirile vechi cât de bine întreținute erau, nu am fost acolo dar cu siguranță erau de vizitat.
Și într-o zi vine în dement care distruge tot, viata ta e spulberată, nimic nu mai ai din ce aveai, fizic și sufletește.
Efectiv, îl urăsc, cum nu am urat în viata mea pe cineva😠.
Comentariu beton!32
Asta si pentru ca primii care au plecat au fost cei care aveau masina proprie si ceva economii, adica cei din clasa medie spre sus.
Incep insa sa ajunga si din cei mai saraci, care au trecut granita pe jos sau care au asteptat trenuri.
Primii dormeau cate o noapte pe aici, intrebau de o benzinarie si a doua zi dimineata plecau. Si da, rupeau si ceva limbi straine.
Cei care vin in valul asta insa … e complicat
Eu de la fazele cu Dragnea, pe care l-am urât din tot sufletul meu mic și negru, am crezut că nu voi mai putea urî vreodată pe cineva! M-am înșelat cumplit! Nu există oră în care să nu-mi imaginez cum îi explodează capul în o mie de bucăți! Din păcate, puterea imaginației mele nu este suficientă!
Este atât de trist..mă apucă toți dracii când aud placa „Ucraina ne-a luat, făcut, dres”. Idioții nu înțeleg că sunt oameni ca noi, nu ne-au făcut ei personal nimic să merite asta. Mi se rupe sufletul când mă gândesc cum astă-vară ne distram prin valuri împreună, fără nicio grijă..şi acum..
Ucraina ne-a luat, ne-a facut si ne-a dres. Toate astea sunt insa minore fata de problema de acum – razboiul pornit de Rusia.
In 2016 am vizitat Kiev, Cernobil si Lviv.
– Kiev a fost surprnzator de frumos si curat. Era Iunie, multa verdeata, mult spatiu, enorm de mult pe unele bulevarde unde erau cate 4-5 benzi pe sens, nu cred ca recunosteai un prieten daca trecea pe trotuarul celalalt. Pe langa bulevarde largi erau si cladirile foarte impunatoare, din piatra.Au si zona veche insa muuul mai curata decat la noi, am baut beri bune, am mancat super bun si foarte ieftin prin pub-uri la fel de moderne ca la noi. Am socializat cu oameni deschisi, veseli, tineri ca si la noi, am facut baie noaptea in Nipru, petru ca au plaja amenajata in oraș, u stiu, experienta era ca si cum erai intr-un oras romanesc in care nu intelegeai limba, insa. Era probabil asemanarea culturala si mostenirea unei arhitecturi similare, poate, dar mi-a ramas in suflet. Ah, am uitat, au o statie de metrou, Arsenalna, la care urcarea de pe peron până la suprafață (cu scara rulantă) durează cam 4-5 minute! 😀
-La Lviv am ajuns cu tren de noapte, te lasa dimineata in oraselul asta fain care pare asa un Cracovia sau Oradea sau Timi;oara, adica genul de comunitate cu iz de capitala culturală. Aveau un mare festival de jazz, intr-o piata, era pli de lumea și scaue la liber, tot acolo era un mare pub, pe 2 etaje, Pravda Beer Theatre, foarte faimos, se pare ude am mancat o varza calita cu pulpa de rata in bere de plangeai laga ea. Mai aveau si multe alte pub-uri ascunse prin subsoluri obscure, dar cel mai interesant mi s-a parut unul, ii zice Kryjivka: coborai intr-un subsol ca o temniță/catacombă unde, la o poartă (in semibezna_ te asteptau doi Boris asa,in haine militare, iti puneau o caschetă pe cap, turnau o vodca in pahar ti-o batea puternic pe cascheta desupra de 2 doi si ti-o inmana sa o bei zicand parola (Slava Ukraini) apoi te smucea inauntru, ca pe un plutonier in prima zi:)) Locul era fascinant si cu multe piese de muzeu cu inspiratie militara-sovietica.
Ar mai fi si alte aspecte, faine, dar unul amarui as mai povesti si gata. La vama spre Polonia, unde am petrecut cam 5-6 ore eram cam 20 de romani ceva polonezi si multi alti ucrainieni in acelasi autocar. Cand ne-a venit randul vamuirii, am asistat la experienta crunta a diferentelor dintre libera circulatie si spatiul non-UE (cum nu isesiem din RO inainte de intrarea in UE). I-a puricat vamesa poloneza pe saracii ucrainieni de zici ca ieseau la furat, unui cuplu foarte tanar, nu aveau mai mult de 25 cred, mergeau in scop turistic in Polonia si i-a interogat vreo 10 minute, de fata cu toata lumea, le-a rascolit bagajul, i-a pus sa arate daca au bani la ei si cat, nu ii scredea ca au mai multi pe card, a stat baiatul sa scoata aplicatia pe telefon sa arate sold, ceva, cred ca ii arata telefonul. Apoi mai trecea cate unul de-al nostru se uitau 20-30 de secunde, la pasaport, la față, bagajul era doar pe bandă, pe saner si la revedere. Și cum eram amestecați, a tot mers așa, ba un ucrainian cate 4-5 minute, ba unul de-al nostru in 30 de secunde.
Sper sa le iasa treaba cu aderarea la UE si in niste ani sa ii putem vizita in conditii mult mai bune, merita vazuta.
Comentariu beton!39
Cred că este cel mai mișto comentariu al tău pe acest blog. Mi-a făcut pielea de găină. Mulțumesc.
Hai sa va salut și eu cu tradiționalul Fmm Olivia Diana Codruța și Iozefina, după datina străbună 😃.
Doua chestiuni . Poți să fii in armată și să nu știi unde mergi, în armatele cu doctrină politică comunistă de exemplu, și am trăit asta acum trei decenii .
Dar am intuit după direcția luată la ieșirea de pe poarta unității .
Pe întuneric, Decembrie, la 5 era deja beznă afara .
Daaaar, la intrarea în orașul misiunii se face adunarea efectivelor și se dau datele .
Era frig și cu prelata bine cetluită in spate, pentru că eram in camioane SR 114, habar nu aveam unde o sa oprim până la urmă.
Cei din cabina sigur vedeau la lumina farurilor, însă in spate noi ceilalți eram cârtițe.
Doi. Ukraina este exact ca Romania, o clasă cu venituri bune, redusă însă, și marea majoritate vai mama lor.
La un moment dat la ceva fabrică îmi povestea cineva cu rude la ei erau plătiți în produse .
In galoși și găleți de plastic .
No, trebuiau să vândă produsele acelea ca sa trăiască .
Benzina și motorina însă cu mult mai ieftine, românii care stau in zonă trec și fac plinul la mașini imediat după graniță, au mâncarea și băutura ieftină, țigările nu mai zic, de altfel produsele astea umplu piețele în zona Moldovei noastre, însă sunt foarte proaste.
Ceea ce mai știu, vezi și reportajele Recorder cu pădurea și lemnul, e că sunt oameni extraordinari de curajoși, de neintimidat.
Îi vedeți laolaltă femei și bărbați cum opresc in stradă tancurile și mașinile militare rusești .
Sunt oameni ” drăcoși”, fara nici o răutate spun, genul pe care sa ii dorești prieteni nu dușmani.
Partizanii ukrainieni erau teroarea sovieticilor pe timpul Holodomorului, luptau până la urmă, până la ultimul cartuș.
Slava Ukraini 👍
Comentariu beton!26
Eu nu sunt o fire conflictuală, nu pot, nu-mi place și nu vreau să mă cert. Dacă iau atitudine, o fac cu argumente până la un punct, apoi, dacă degenerează discuția, plec. Dar zilele astea m-am CERTAT! Cum dracului(scuze, nu vorbesc așa, dar nu m-am putut abține) să nu te cerți cu o persoană care spune că cei care fug din Ucraina sunt doar cei fără căpătâi, care stau cu chirie, care abia așteptau să ceară protecție pentru a avea viața asigurată…și este o persoană cu ceva studii, într-un loc de răspundere. Bine, nu am convins-o cu nimic. Și câți ca ea.
Ps: Totuși, mulți OAMENI zilele astea, mobilizare exemplară în jurul meu pentru ajutorare. Inclusiv cei mici au participat.
Comentariu beton!12
https://www.facebook.com/julia.karabut.3/posts/10216325415807719
Un oraș cu 59 de universități este nepieritor .
Personal însuși bunul Dumnezeu drăguțul nu va putea permite așa ceva unui măscărici .
In anii 40 a mai fost unul ca el, la o adică ăștia par de o mamă amândoi, și nu a murit în cele mai fericite moduri posibile .
Ăștia doi vor da de furcă mult la secția cazane cu smoală la Sfântul Petru.
Ma uit si citesc de cateva zile aici pe blog, ca aveti in jur oameni care pun la indoiala acest razboi,sau care tin cu Pitler. E ciudat,in bula mea, fac parte dintr.un colectiv de 1500 oameni,nu amauzit vreun Gigi contra. Nici macar antivaxerii de serviciu. In ac moment e o campanie de adunare bunuri ,iar probabil sambata se va pleca spre vama cu bunurile cumparate. Am vrut sa ma inscriu intre voluntari dar m.am oprit pt ca as plange la vederea copiilor.Cine vrea sa conteste ,sa faca pasi pana in vama.
O sa radeti (sau poate nu) dar eu intr-un fel ii inteleg pe amaratii aia de rusi care nu stiu de ce si cum au ajuns acolo. Am avut placerea nespusa sa fac parte – fara voia mea – din armata romana cam prin 2001-2002, ca militar in termen. Adica exact in timpul atacurilor de la WTC. E, treaba e ca desi aveam telefoane – nu smart, dar oricat – ne-a luat vreo jumatate de zi sa aflam ce se intampla, si oricum stimatii nostri ofiteri si subofiteri nu ne-au spus nimic decat dupa doua zile, timp in care am fost consemnati in unitate si in stare de alerta ( a se citi semi-panica). Deci pana la un punct pot intelege nestiinta acelor recruti, care nu inteleg ce li se intampla. A, si am un var care a avut un coleg de armata ( la termen redus, deci omul terminase o facultate) cu un an inainte, deci cam prin 2000, tot in Romania, care NU VAZUSE pana atunci un televizor color si era fascinat ca asa ceva exista.
Deci de putut se poate, nu e chiar de necrezut ca baietii aia nu stiu pe ce lume sunt. Banuiesc ca pentru scopurile armatei rosii sunt chiar de preferat baietii astia.
Am fost de doua ori in Kiev și Odessa, cu autoturism. Nu am avut voie sa vorbim românește, in cafenele, benzinării, restaurante. Cum eu nu știu rusă, a trebuit să tac.
Este singura țară vizitată în care nu am putut vorbi românește. Din cauza ucrainienilor. Extremiști, rai.l
Ai fost pe morții mă-tii în Ucraina. De-aia ai pe profil numai postări pro-rusia si de pe active news, c-ai fost în Ucraina și te-au obligat ucrainenii să nu vorbești cu mă-ta la masă în română. Futu-vă-n gură să vă fut de jegoși ordinari.
Ăsta e profilul imbecilei pe care au obligat-o ucrainenii să tacă: https://www.facebook.com/olivia.nedelcea
Am avut o iubită ucraineancă (de pe ”barcă”) așa că prin Feb 2010 am fost în Kiev pentru o săptămână. Am plecat cu trenul Sofia-Moscova (urcat de la Bacău) și debarcat la Kiev. Stat 5 zile. Frumos oraș, am vizitat ceva Biserici, o criptă, muzeul WW2, restaurante faine.
În vara 2010 am avut itinerariu de Baltica, așa că 2N în St. Petersburg la fiecare 10 zile. Frumos oraș în centru (Ermitaj, Nevski Prospekt, Podurile, Biserica Roșie, femei wow, cluburi faine). Dar…cam atât.
Nu am avut nicio problemă pe nicăieri, nici de limbă vorbită nici de cât de matol eram la 3 dimineața. Că sunt lichele în orice oraș, asta e axiomatic indiferent de culoare sau credință. Că sunt și ”turiști” cărora le pute orice nu miroase ca la ei în cartier, și asta e adevărat.