Serile trecute m-am întâlnit cu doi amici pe care nu-i mai văzusem de multă vreme. Am mers să radem câte o bere şi să mai punem ţara la cale. Ca să fiu sincer, ei au băut chestii din hamei și malț, eu am ars-o pe răcoritoare. Treabă care n-a rămas fără consecințe. Pentru că unul dintre cei doi era cu mașina, prin urmare m-a rugat să conduc eu, când am plecat. Na, ce era să fac, nu puteam să-l refuz.
Partea mișto este că mașina omului are sistem din ăla „start&stop” care oprește motorul la relanti. Treaba asta, combinată și cu un ambreiaj care „ține mai sus” față de cel cu care sunt eu obișnuit, a dus la o plecare foarte lentă de pe loc la primul semafor. Gen, am ramas pe loc vreo două-trei secunde. Evident, deși era unșpe noaptea și trafic aproape zero, s-a găsit să fie cineva în spatele meu care să-și înfigă dejtele în claxon și să dea flash-uri disperate.
De obicei reacționez într-un singur mod când cei din spate mă admonestează în felul ăsta. Dau în frână și mă uit la ei întrebător, în timp ce cu degetul arătător al mânii drepte îmi bat de câteva ori tâmpla. Dar acum, cu musca pe căciulă și fără să fiu cu mașina mea, nu mi-am permis decât să mormăi în barbă un „morții mă-tii”. Na, poate se grăbea omul și eu tocmai atunci îmi găsisem să stau trei secunde în intersecție.
Am continuat să merg și 500 de metri mai încolo am vrut să fac la stânga. „Grăbitul” era încă în spatele meu. Am dat semnal și am ieșit dincolo de axul drumului ca să-mi văd de drum. Omu’ a trecut prin spatele meu și mi-a mai aruncat trei claxoane lungi. Ceea ce m-a enervat îngrozitor.
Ok, înțeleg, la semafor semnificația era „mă grabesc, pleacă în plm mai repede de pe loc” și pot să-i găsesc circumstanțe atenuante. Dar faptul că m-a claxonat din nou când trecea pe lângă mine, se traduce într-un singur fel: „fraiere, să-mi sugi p*la tu și toată familia ta”. Mă rog, eu așa îl interpretez. Așa că mi s-a aprins beculețul roșu din creier, ăla de care mi-e cel ma frică. N-am mai făcut la stânga și m-am luat după el. Mișcare la care cei doi amici ai mei au început să urle:
-Hai, mă, nu face asta! Dă-l în mă-sa, nu te lua după el. Frate, hai că e târziu, nu avem timp de dun astea! Nu auzi, mă? Mihai, dă-l dom’le dracului! Aloooo, nu te duce după el!!! Nu se face așa ceva! Hai, te rog, calmează-te și întoarce!
Ambii pasageri nu mai pridideau cu rugăminți și argumente menite să mă convingă să nu merg după ăla. Și au ținut-o tot așa, până am ajuns în dreptul ăluia la semafor. Moment în care am asistat la cea mai neașteptată metamorfoză din viața mea. Cei doi vajnici militanţi pentru pace şi cumpătare au deschis geamurile într-un sincron perfect și au început să mi ți-l ia pe ăla la p*lă. Băbăiatule, dar știi cum? Cu morți, cu gât, cu rude, cu mame, cu băga-mi-aș, cu tot tacâmul. Ba și cu două flegme bine țintite pe geamul lateral. Am rămas cu gura căscată și n-am apucat să mai scot nici măcar un sunet. Nici n-aș mai fi avut cum, dracu’ ma mai băga în seamă și pe mine. Noroc că s-a făcut verde.
Iar eu care nu voiam decât să-i comunic politicos colegului participant la trafic că nu este frumos ce-a făcut și pe viitor să aibă o conduită civilizată din care să excludă claxoanele. N-ai cu cine, dom’le.
sursa foto
Firi latinice pretenii aia ai tai! Iar tu n-ai facut decat sa le ”ridici mingea la fileu”.
@valny, erau cei mai pacifişti oameni. Cred că de la căldură li s-a tras. 🙂
Soferul ala si-a facut mama fericita 😀
@Alex. clar. :))))
nu au avut apa calda si l-au spalat cu o ploaie de cuvinte de pe plaiuri mioritice? 😀
@Mihai, dacă tot n-a plouat de atâta vreme, s-au ocupat ei. 😉
Eh, răcoreli de vară!
Cred că după aşa o pildă, sigur tipul s-a dus glonţ la spovedanie, că-şi simţea sufletul încărcat de greşeala comisă şi la ora asta dă mărunţel din gură pe ritm de doamne-doamne.
@krantz, am eu o bănuială că o să se gândească de două ori până să claxoneze. Cel puţin o perioadă.
Mie mi-e să nu fi trecut deja la bicicletă. Din respect…
@krantz, are şi aia claxon. 😉
Sanchi claxon! O biată sonerie: dring-dring!
@krantz, ăia-s amatori. Bicicliştii adevăraţi au coarne.
Frățică, „băjeții” tăi sunt și de închiriat? Nu de alta, dar când mai vin cu mașina prin „civilizație”, să-mi țină și mie cineva companie la semafor 😀
@diabolic, iată cum apar ideile de afaceri. :)))
În cazul ăsta fac o ofertă: o bere la 3 semafoare, merge? Încep de la fântâna Miorița până în Titan 😀
@diabolic, ajungi la sapă de lemn. :)))
@Mihai, știu asta, dar măcar am parte de distracție maximă, mai ales în Piața Victoriei dacă se folosesc degetele de rigoare și ca bonus trec și pe la Cotroceni și apoi fac stânga spre căsoiu’ ăla mare și scuipații pot să-i dea pe chestia aia care se construiește lângă 😛
@diabolic, îmi place cum gândești. Ți-ai asumat că distracția de calitate costă. Vorbesc cu oamenii să văd când au agenda mai liberă să te bage în programul lor. :))))
Eu cred că amicii tai erau atât de enervati pe tine ca pana la urma ce s-or fi gândit ei: „bă, nu ne luam de Mihai ca ăsta ne da jos din mașină și aici ne lasa, ia sa ne descarcam noi nervii pe superman si claxonul lui” la care superman s-a facut un purice :))))
De oamenii care vor sa fie claxonați ai auzit? In intersecție de opresc dupa semafor și logic ca nu mai vad semaforul decat cel de la trecerea de pietoni! O data mi s-a intamplat sa fiu in masina cu unul de ăsta si l-am intrebat “cum pleci tu daca nu vezi semaforul? “ la care el a spus ca așteaptă să il claxoneze din spate :))
@Gorgia, şi când parchează se orientează după sunetele scoase de maşinile pe care le loveşte?
Mai știi? Lumea e imprevizibilă :))
@Giorgia, aia zic şi eu. :))
Am si eu o amintire „asemanatoare”. Mergeam spre Valcea, acum cativa ani. Poate stiti, inainte sa ajungi acolo sunt vreo 4 sau 5 sate lipite cand vi dinspre Sibiu. Aveam 60 la ora, merg aproximativ civilizat cand ies la un drum mai lung, ce sa-i faci, frica de amenda. La un moment dat unul cu un tir in spate facea flash- uri si claxona disperat. Maresc viteza pe la 70 la ora dar boul la fel facea in spate. La un moment dat se hotaraste sa depaseasca chiar daca nu prea avea unde si normal ca atunci cand era in drept cu mine vine alt camion din sens opus. Ce credeti ca s-a intamplat? am ajuns aproape suspendat intr-o rigola de beton ca sa nu ma omoare nebunu. Ies de acolo fain frumos, normal masina a fost zdrelita bine pe sub pe toata lungimea si ii dau dupa ala sa il prind din urma. Il depasesc si pun frana in fata lui, ma dau jos, ma duc la el injurand cat ma tineau plamanii si incerc sa-l fac sa coboare din camion. Nici o sansa, incerca baiatu sa bage scuze cum ca se grabea. Dupa vre- o 10 min de incercari sa- l conving sa iasa sa ii rup gatul, nereusite, am golit un spray paralizant la el in cabina si am plecat multumit stiind ca ii pare rau si ca v- a plange pe tot restul drumului >:)
@MucCelMic, na, dacă se grăbea omul. :)))
Uite , adaug o chestie sper sa nu fie cu suparare, nu o zic cu rautate , legat de ce spui tu cu șoferii de camion este o problema… in primul rand in afara localitatii se merge cu 90km/h , camioanele tot la viteza asta sunt limitate, deci daca mergeai cu 90 era foarte ok, apoi camioanele au tahograf, care masoara timpii de conducere , de pauza samd, adica omu se poate sa se fi grabit din cauza faptului ca trebuia sa faca pauza si amenda este foaaarte mare daca depasesti timpul de condus chiar si cu un minut, lucrurile astea nu le stiu toti soferii si merg oamenii in legea lor , chiar si pe autostrada unde sunt indicatoare pt camioane cu depasirea interzisa… acum te intreb eu logic: daca mai ai 5 minute de condus pana la urmatoarea parcare, unu merge in fata ta cu 60km/h si vezi ca n-ar da semne ca se grabeste… tu ce ai face?
Si inca o chestie care s-ar puteasa te ajute f mult pe viitor: fie ca esti in localitate fie in afara ei, cand vezi un tir mergand cu viteza sa fi sigur ca ala stie de ce merge asa, pentru ca are statie , stie unde sunt radare sau echipaje ISCTR , fara statie sunt morti, apoi daca ala ii dadea in goarna lejer sigur nu o furai tu…
Era in localitate cu limita de 50
@Mihai, pentru prima data, mă simt profund dezamăgit de postul tău. Din ce am înțeles eu, în spatele tău era un cetățean onest, muncitor, care a apăsat in greșeală pe claxon (prima data, că, după, a vrut pur și simplu să verifice dacă zisul claxon funcționează la capacitatea maxima), iar tu ai interpretat gestul lui ca o ofensă adusă urechilor fine, atât ale tale cât și ale colegilor de mașină.
În locul tău, eu reacționam ca un om civilizat: opream în dreptul lui, după care coboram din mașină, având afișat un zâmbet larg, de genul „bun venit” cu o șurubelniță în mâna stângă, pe care i-o arătam, pentru a înțelege sărmana creatură că vreau să îl ajut să repare claxonul și, bineînțeles cu mănușile cu plumb (măsură de protecție absolut necesară atunci când lucrezi cu circuite electrice).
pasul doi: îl abordam cu o propoziție de genul: „dragă participant la traffic, coleg de suferință, având în vedere ziua caniculară stropită din belșug cu bere, vă rog să primiți nenumăratele mele plecăciuni și scuzele sincere pentru îndrăzneala de a vă incomoda în traficul aglomerat și vă rog să îmi permiteți a vă ajuta să reparați acel mic buton care crează dependență”, după care, evident, purcedeam la repararea butonului buclucaș…
pasul trei: scoteam din buzunar batista parfumată și îi ștergeam parbrizul și jențile, ca să plece omul liniștit…
pasul patru: urcam în mașina personală, liniștit, cu un zâmbet larg pe față, mulțumit că am făcut o faptă cu adevărat bună, după care, demaram, și, cu motorul subturat, plecam ușuuuureeeeel de tot, să nu deranjez nici praful de pe drum….
Acum înțelegi, măi Mihai, unde stă dezamăgirea mea??? Puteai rezolva așa de frumos situația…să nu uit…balta de sânge din spatele meu nu era din vina mea: ce să fac eu, dacă, de emoție, sărmanul om a avut un puseu de tensiune și I-a dat sângele pe nas…iar ochiul vânăt era o pură întâmplare: onorată instanță, când am văzut că l-a luat leșinul, i-am dat mâna să îl ridic prin sculare de jos, dar i-am dat-o cu viteză, fapt ce a dus la ciocnirea involuntară a feței dumnealui cu mănușile mele, care aveau un rol de protecție împotriva unei morți îngrozitoare prin electrocutare, care, eu, personal, sufăr de inimă…:::))))
Comentariu beton!13
@Sorin, nu auzi că şi eu aveam tot intenţii paşnice? Da’ nu ai cu cine. :)))
O tânără doamnă opreşte maşina în faţa semaforului la culoarea roşie. Se aprinde galben – doamna stă pe loc, verde – doamna iarăşi stă. Se aprinde roşu, din urma fac semnal celelalte maşini. De ea se apropie un poliţist şi întreabă:
– Doamna doreşte altă culoare???
@dede cati, acu’ ești și tu culmea. Avea dreptate femeia. Semafoarele astea sunt așa de demodate. Nu tu un frez, un ciclame, un somon… 🙂
un fuxia se poate?
@Sorin, dacă s-ar putea, am vedea cu alți ochi traficul. Plus că femeile s-ar asorta și cu semafoarele. Dacă tot îți petreci câte jumătate de oră lângă unul, măcar să fii la nuanță. 😉
Soferii astia… 🙂 Oricum tipu’ probabil nu va mai iesi din casa neinsotit!
@Sorin… tocmai cand voiam sa beau si o cafea si sa fumez o tigara…. acu’ tre sa astept sa ma opresc din ras.
@Scorpya Cristina, era însoțit și când s-a întâmplat povestea. 😀
@Scorpya Cristina..sper ca razi cu mine, nu de mine…). Cu scuzele de rigoare, comment-ul trebuia sa fie mai lung, dar, lunea, chiar muncesc…daaaamnn…::))
Oare cum e sa auzi 5 claxoane pe AN in trafic ?
@Mihai Voiculesco NonVasilesco, și toate să fie de la români aflați în trecere pe acolo. 🙂
Nu credus ca suntus numai romanus, credus ca estus acolos altes nationes ca de explus… islamus, alte nationes balcaniados et d’autres latinos. tu me compris, da? 😀
@Mihai Voiculesco NonVasilesco, mais oui, bien-sur. 🙂
Not cool bro, really. Asa se perpetueaza balcanismul. No offense!
@Adi C, fix aşa, claxonând la semafor.
foarte tare…si patania si comentariile :))))
@nagaq, da, da, deosbite. :)))