10,796 cititori

Mă iubesc funcţionarele

Serios vorbesc, toată viaţa m-au adorat funcţionarii publici cu fustă şi mamele tipelor cu care umblam. Am fost şi sunt preferatul lor. De fiecare dată când am de interacţionat cu Statul, mă duc cu inima uşoară şi mă rog să fie femeie cea cu care va trebui să vorbesc. Sau, dacă am de ales, întodeauna mă duc la ghişeul/biroul unde văd o Duamnă. Rezultatul este întotdeauna acelaşi: zâmbesc frumos la ‘mneaei şi totul se rezolvă instant.

Pai când a murit bietul taică-meu a trebuit să merg să scot nu ştiu ce hârţoage. Am ajuns aproape de închiderea programului cu publicul (numai cine n-a avut de-a face cu funcţionarii nu ştie că ora de închidere este sfântă şi trecută în calendar cu roşu), dar Tanti Cea Coafată Permanent a făcut instant un coup de foudre pentru mine. M-am dus să beau o cafea (vreo două ore) cât a rezovat ea cu toate semnăturile, ştampilele şi ce mai trebuia de pe acolo. Când totul a fost gata şi am vrut să-i dau şpagă, s-a înnegrit la faţă de ziceai că am diagnosticat-o cu o boală în fază terminală. “Vai, se poate, a fost plăcerea mea”. Jur, am martori. Aşa că i-am zâmbit ca Richard Gere înainte să albească si am băgat senin plicul înapoi în buzunar. Doar nu era s-o jignesc. Pasiunea e pasiune, nu se poate murdări cu bani.

Într-un singur loc de pe planeta asta farmecul meu dispare instant şi am impresia că mă transform într-un broscoi râios pe care toată lumea vrea să-l strivească, nicidecum să-l sărute ca să se transforme în prinţ: la Poşta Română. Nu ştiu ce se întâmplă în colţul ăla uitat de lume, dar jur că deşi mi-am folosit cele mai languroase surâsuri şi cele mai pline de promisiunui priviri, efectele au fost fix pix. Nada, frate. Se uită la mine cyborgii ăia cu înfăţişare de femei ca la un rahat în care ai călcat din greşeală şi nu mai ştii cum să scapi de el de pe pantof.

O vreme am luat-o personal. Am crezut că mi-am pierdut puterile miraculoase, că sunt din nou un muritor de rând. Când ştiam că am de ajuns la Poştă, imi luam liber de la serviciu, ca să pot sta acasă să-mi exersez clipitul cu tentă sexuală şi zâmbetul promiţător de plăceri interzise. Aiurea, rezultatele erau nule. Tot dat afară pe brânci de paznici sfârşeam.

Apoi m-am calmat. Mi-am dat seama că nu este vina mea. “Fetele” alea de la “oficii” nu mai au emoţii şi trăiri. Sunt ca nişte bucăţi de piatră într-o lume atemporală. N-ar reacţiona în niciun fel nici dacă ar sta în linie, la coadă, Ashton Kutcher, Johnny Depp şi Keanu Reeves, avându-l ca ghid pe George Clooney. Doamna Diriginte s-ar uita la ei cu aceeaşi faţă plicitisită şi bovină, apoi şi-ar şterge cu dosul palmei resturile de merdenea de la colţul gurii, ca să poată să arunce un lătrat scurt şi poruncitor:

– Pentru mandate am spus că trebuie la ghişeul doi!

mihai_vasilescu_functionare

sursa foto

4,925 cititori

Poşta Română încă n-a murit?

În Bucureşti, la parterul clădirii World Trade Center există un Oficiu Poştal (cred că 25 este numărul lui). Dacă vreodată ajungeţi pe acolo, nu vă speriaţi, că nu s-a dat cu gaze lacrimogene. Este gol doar pentru că nu intră nimeni în el aproape niciodată. Cele câteva funcţionare care-l deservesc, practic pot să-şi mai ia un job, pentru că activitatea lor legată de servicii poştale tinde spre zero absolut. Bine, la un moment dat am înţeles că ar fi intrat un câine să se adăposescă de frig, dar cu greu ar putea fi considerat “client” bietul patruped. Osul pe care-l căra, cred că era pentru consum propriu, nu pentru expediat “par avion”. Astfel, puteam presupune că prietenul meu I. este una dintre puţinele fiinţe, înzestrate cu raţiune, care au călcat vreodată pragul acestui stabiliment cu scopul bine determinat de a trimite un colet.
Continuarea

3,582 cititori

Cardul de… hmm… sanatate

Eu habar nu aveam ca trebuie sa primesc vreun card de sanatate. Daca nu era facebook-ul, nu as fi aflat in veci. Ca sa vezi ce inseamna social media. In aceeasi situatie am constatat ca se afla si prieteni de-ai mei, care au facut ochii mari cand le-am zis ca l-am primit. Ce e ala?, a fost intrebarea standard. Intrucat am o banuiala ca multi dintre voi se afla in aceeasi ipostaza, m-am hotarat sa va lamuresc cum sta treaba.
Continuarea

3,178 cititori

Posta Romana ne face…”posta”

Nu cunosc institutie sau societate comerciala care sa asigure servicii mai proaste decat Posta Romana. Si nici angajati mai odiosi. Tanti-ile alea de la Posta, efectiv ma ingrozesc. Este un fel de Triunghiul Bermudelor, in orice oficiu postal te abati. Doar ca nu dispar persoane sau lucruri (desi, despre lucruri nu stiu ce sa spun, mai astept si acum niste carti comandate de vreo doi ani!!!). In schimb iti dispare timpul. Oricat ai avea la dispozitie, au grija angajatii postei, sa-l faca sa para prea putin. Si asta in ciuda faptului ca sunt o armata. De multe ori sunt mai multi decat clientii. Degeaba, toti sunt “foarte ocupati”.

mihai_vasilescu_posta

sursa foto

Nu a fost data in care sa intru la posta si sa nu ma cert cu aia, desi va jur, ca ma duceam acolo fara nici cea mai mica intentie de  scandal. Continuarea