14,317 cititori

Ăl mai articol dintre toate articolele

Aseară, cum hălăduiam eu aşa prin propriu-mi news feed, mi-a apărut un articol al cărui titlu promitea enorm. Dar ştiţi cum, a plecat degetul singur spre click, n-a mai aşteptat comanda de la creier. Fraţilor şi am descoperit cel mai articol tare dintre toate care s-au scris vreodata.

O adevărată piatră filozofală a blogging-ului pe teme de cuplu. Este “alfa şi omega” textul ăsta [aici era link-ul către articol, dar autoarea crede atât de mult în ce scrie, că între timp l-a șters], cred că ar trebui introdus şi în școli. Prima pagină a oricărui manual, fie el de română, geografie sau desen tehnic, ar trebui să-l conțină. Bine, eu îi văd un dram de utilitate şi dacă ar sta tipărit la intrarea in cabinetele psihologice.

Buuuun, deși eu ar fi trebuit să fiu ultimul care să obiecteze ceva (pentru că sunt un porc misogin), am râs de m-am căcat pe mine când am citit cugetările despre căsnicie și viața de cuplu ale tinerei doamne (?) care l-a scris. Sunt opt la număr, una mai profundă decât cealaltă. Ia stați, că le iau pe fiecare în parte și vă traduc eu ce însemnă. Continuarea

2,402 cititori

Herzlich willkommen Herr Präsident Johannis!

Guest Post by Ana R.

 

L.E. Am aflat de la cei care asteptau sa voteze la München: “disperatul”, care cerea pe facebook un generator de curent, se numeste Marcel Stanica. A donat din banii lui 3700 (trei mii sapte sute!!!) de cafele si ceaiuri, pentru cei care stateau la coada aia imensa. Cica s-au ars sigurantele in Consulat atunci cand a bagat fierbatoarele in priza. Serios. Asa ca, in numele tuturor celor de acolo: danke schön!

Si eu sunt unul dintre romanii ce au stat la coada pentru a vota la München. Si sunt tare mandra de asta. Evident ca nu am reusit, dar am petrecut una dintre cele mai frumoase zile de cand sunt romanca. A fost o zi in care am fost tare mandra de romanii mei ce mi-au demonstrat, dupa multi ani, ca suntem uniti in a lupta pentru tara. A fost prima oara cand am vazut bucurie in ochii lor si speranta. Pe langa asta era enorm de multa determinare.

Am ajuns acolo la 8.20 si cred ca erau deja stransi mult peste 1000 de oameni care asteptau cuminti in rand. Plecasem de acasa cu o cana izolatoare de ceai. Care, absolut intamplator (fiind singura pe care o am) era cu Mickey Mouse pe ea. Radeam cu vecinii de coada si suferinta, cand le explicam ca nu este o declaratie politica. Continuarea