Aseară, cum hălăduiam eu aşa prin propriu-mi news feed, mi-a apărut un articol al cărui titlu promitea enorm. Dar ştiţi cum, a plecat degetul singur spre click, n-a mai aşteptat comanda de la creier. Fraţilor şi am descoperit cel mai articol tare dintre toate care s-au scris vreodata.

O adevărată piatră filozofală a blogging-ului pe teme de cuplu. Este “alfa şi omega” textul ăsta [aici era link-ul către articol, dar autoarea crede atât de mult în ce scrie, că între timp l-a șters], cred că ar trebui introdus şi în școli. Prima pagină a oricărui manual, fie el de română, geografie sau desen tehnic, ar trebui să-l conțină. Bine, eu îi văd un dram de utilitate şi dacă ar sta tipărit la intrarea in cabinetele psihologice.

Buuuun, deși eu ar fi trebuit să fiu ultimul care să obiecteze ceva (pentru că sunt un porc misogin), am râs de m-am căcat pe mine când am citit cugetările despre căsnicie și viața de cuplu ale tinerei doamne (?) care l-a scris. Sunt opt la număr, una mai profundă decât cealaltă. Ia stați, că le iau pe fiecare în parte și vă traduc eu ce însemnă.

1. Nu îți bombarda soţul soțul când vine horopsit şi obosit după muncă.

Da, știu că noi avem o doză mai mare de cuvinte pe care trebuie să le vorbim,  da, noi avem nevoie sa ne răcorim mai des prin a vorbi vrute si nevrute, dar ei nu suporta prea mulți decibeli, prea multă informație si prea multă jeluire. Dacă are chef de vorba… atunci da, țineți-l la sfat dar lăsați-i spațiu si lui de a își curăți sufletul.

Nu ştiu voi, dar eu parcă-l aud pe bărbatu-său: Femeie, de câte ori ți-am zis să-ți ții gura? Iar dai din clanţă? Nu înţelegi că n-am niciun chef de porcăriile și aberațiile tale? De acum înainte, când mă vezi că intru în casă, îți ții pliscul sau ți-l rezolv io. Şi, zbang, uşa de la bucătărie trântită în nas.

2. Întâmpină-l acasă binevoitoare și cu zâmbetul pe buze

De multe ori am auzit asta de la Calinaș – vreau să vin acasă să găsesc fețe zâmbitoare. Așa că încerc sa adun ultimile puteri pe final de zi ca să îi ofer o prezență plăcută celui care are nevoie de o femeie calmă și fericită.

Poftim, poate credeați că exagerez la punctul 1. “Vreau” ăsta sună într-un mare fel. Poate remarcaţi că n-o roagă. Adică nicidecum vreun “iubita, te rog” sau “veverița mea scumpă, ce-ai zice să…?”. Nu! Omul i-a tăiat-o scurt: “vreau”. Adică “n-am chef de fața aia a ta acră, vreau să te văd zâmbind sau zbori”. Dar cel mai tare este că “tânăra soţie” chiar recunoaște asta. Are sau n-are chef, face frumos când vine Călinaș acasă. Altfel…

3. Un bărbat împlinit e un bărbat sătul

Chiar dacă nu toate suntem bucătărese profesioniste merită sa depunem efort si sa îl așteptam acasă cu mâncare nici prea calda nici prea rece, exact ca in povești.  Un ajutor de minune este cuptorul multifuncțional, ai pus toate ingredientele acolo, l-ai programat si poți ieși cu copilul la plimbare sau la piața si poți sta liniștita ca bărbățelul tău cel drag va avea mâncare menținută la temperatura optimă iar tu între timp vei rezolva si alte datorii de femeie cumsecade.

Oameni buni, sunteți aici cu mine? “Nici prea caldă, nici prea rece”? Băbăiatule, vă daţi seama ce ștangă și-a luat asta peste bot când s-a ars “bărbățelul” prima oară cu ciorba? Și încă una în ziua următoare, când se sleise borșul în castron. Nici nu vreau să mă gândesc. Nu știu dacă să-mi fie milă sau să mă întind pe jos de râs.

4. Bărbatul e un vânător… deci carnivor

Cel puțin o masa pe zi care sa conțină carne iti garantează liniște și mulțumire  în casă. Pentru ca atunci când suntem flămânzi, valabil și in cazul femeilor, suntem răi, nervoși, iritați. Ca să eviți nervi mai bine îl hrănești binișor.

Aici ai dreptate. Ce s-o tot dăm la întors, măcar una-două fleici bine făcute pe grătar, nu ai cum să nu-i pui pe masă. Cu condiția să nu fie nici prea calde, nici prea reci. Dar, dacă tot ai adus vorba, știi ce-i mai place bărbatului să vâneze? P*zdă! Ca să nu se mai chinuie, n-ar fi mai bine să-l aștepți și cu două blonde bune de tot? Să aibă ocupație după grătarele alea.

5. Lasă-l să mai scape de tine

Dragostea e înălţătoare … dragostea până la saturație e daunătoare. Încercați sa „le dați liber cel puțin” o dată la 2 saptamâni, să facă ce vor. La bere cu băieții, la fotbal… saună și alte destinații masculine. Să nu credeți că prin control excesiv veți asigura fidelitatea lui, ba din contra.

Eu nu știu dacă realizați cât rahat are femeia asta în cap. Deci cum? “Să le dati liber”? Dar ce plm, ăla e câine? E sclavul tău personal? Făptură gingașă, ia explică-mi aici cum îi dai tu liber lui Călinaș. Cu bilet de voie sau cum? Oricum, dacă vreți părerea mea sinceră, la punctul ăsta aberează. Zice şi ea cum și-ar dori să fie de fapt situația. Nu de alta, dar la cât de hotărât se prezintă Călinaș în relația asta, nu văd despre ce control vorbește femeia. În afară de cel al temperaturii mâncării, bineînțeles.

6. Dacă tu nu vrei nu înseamnă că el nu are nevoie.

Noi putem face liste interminabile cu motivele de a nu face sex. Ne doare capul, am obosit cu copilul, mâine trebuie să mă trezesc de dimineață, dar pe ei asta nu îi interesează, nevoile trupești trebuie satisfăcute. Pofta vine mâncând …  așa trebuie să ne spunem când ochii ne cad pe pernă.

Absolut! Ai chef sau nu, te f*ți nu stai la parlamentări. Că altfel iar îţi dă ăla peste față, de trebuie s-o minți pe mă-ta că ai căzut pe scări. Totuși, dacă-mi permiți un umil sfat, pot să vin cu o completare. Recomand și o m*ie scurtă. Cu înghițit. Nimic nu-l liniștește pe bărbățel mai bine. Ai să vezi că o să-mi mulțumești.

7. Cel mai frumos cadou pentru soț – 1 ora de liniște

Cicălitoare, obositoare, plângăcioase așa suntem de multe ori, ei însă sunt făcuți din alt material. Au nevoie de liniște și tare ar fi Fericiți dacă ne-am ține gura după dinți măcar o oră.

Ora asta de liniște este exact bufferul necesar ca să nu-ți iei o zmetie în dinți fix când ajunge Călinaș acasă. Dacă-l lași o oră fără să măcăni nimic, sunt șanse să scapi. Dupa care se aplică întocmai regulile de la “punctul 1”.

8. Nu faceți prea des curățenie în dulapul său

Pare straniu, dar e adevărat. Iată si explicația. Dacă noi gasim lucrurile  pe rafturile bine aranjate atunci ei în curățenie nu văd și nu găsesc nimic. Înainte de a te apuca de strâns în dulapul său asigură-te că toate să fie la vedere.

Jur că am scena în fața ochilor. Fă, tu ai umblat la mine în dulap? Iar aia, tremurând, dă din cap afirmativ. Și unde morții mă-tii mi-ai pus tricoul cu “da puta madre”? Tăcere prelungită, apoi “buf”, una direct peste față. Na, să te mai prind că-ți bagi nasul aici.

Femeie, tu umilești însăși ideea de cuplu. Ești demnă de milă. Deși știu că multe dintre soțiile din România (şi Republica Moldova, după cum spune domeniul blogului matale) se află exact în situația ta, de sclavă pe plantație, nu-mi imaginam că este posibil să faci un statement din asta. Ai reușit să te întorci în plin secol 19 timpuriu, adică mai aproape de 1800, că spre sfârșitul lui deja se mai emancipaseră femeile. Îți meriți soarta și sper să te țină Călinaș doar acolo unde singură ţi-ai stabilit locul: la cratiță! Ah, şi la f*tut, da. Indiferent că ai tu chef sau nu să desfaci picioarele.

Iar dacă nu mă crezi pe mine, am o prietenă (o femeie, da), care şi-a dat şi ea cu părerea despre ce-ai învăţat tu în ăstia doi ani de când eşti soţie. Poate o crezi pe ea. Deşi, sfatul meu ar fi să nu te laşi influenţată de nimeni şi să-ţi vezi în continuare de menirea ta de “soţie fericită”, că prea le zici bine. Geez!

P.S. Sunt foarte curios ce naiba îi face lui Călinaș capra aia din poză. Nu, nu cea în rochie de mireasă. Cealaltă care este în spatele lui.

mihai_vasilescu_fericire_cuplu

 

sursa foto – blogul fericitei soții