5,171 cititori

Arată-i românului o capră care nu-i a lui

Cei mai mulți de pe-aici știți deja că am avut contul de Facebook suspendat. De două ori. Dar niciunul dintre voi nu știe ce coment am primit pe blog pe când încă era activă a doua suspendare. Adică ăsta:

e nasol nu? poate te potolesti sa mai dai din clanta daca nu vrei sa ai cacatul de cont de fb blocat de tot.
Urmatoarea etapa e sa iti suspend domeniul pentru gasesc-eu-ce.
Ai calcat pe bec, eh acu sa vad fara bani din blog cat mai esti de coios.
Iti recomand urmatoarea postare sa includa propozitia : “in ianuarie o sa ninga mult”
Si nu te mai apuca sa imi dedici inca un topic personal numai mie, never ever

Comentariu semnat cu numele generic de “Sorin” pentru că, desigur, omul este o râmă incapabilă să-și asume ce-a scris. Dap, mustește de curaj, e fix genul ăla pe care n-ai vrea să-l știi noaptea, în spatele tău, cu o piatră în mână. Asta dacă nu ești bătrân, femeie sau copil, cu ăștia se descurcă și față în față. Deși, nu știu ce să spun, cu femeile e mai greu decât își imaginează el. Continuarea

2,989 cititori

O capră bună e o capră moartă. Cu o singură condiție: să fie a vecinului!

Noi, românii, putem să râdem sau să cam facem bășcălie de orice, dar când vine vorba despre capra vecinului brusc devenim extrem de serioși. Și e de-nțeles, cu subiectul ăsta nu se glumește, pe animala aia de capră trebuie s-o vedem moartă orice s-ar întâmpla. Iar dacă se încăpățânează și nu vrea să plece spre veșnicele plaiuri ale vânătorii (sau unde se duc ele caprele vecinilor când se duc), singurul lucru care ne mai ajută să rezistăm și ne picură balsam în suflete este s-o știm mai mică, mai pricăjită și mai schiloadă decât e capra noastră. Eventual, dacă se poate, bolnavă, râioasă, stearpă, cu laptele stricat și niscaiva bătături la copite ca să nu se poată duce la păscut. Nu e exact ce ne dorim, dar până moare merge și-așa. Continuarea