Prima oară când am auzit despre cineva că e homosexual, era pe vremea „cealaltă” când așa ceva era absolut de neimaginat. Serios, în perioada Ceaușescu ți s-ar fi iertat mai ușor pedofilia sau violul decât o acuzație de homosexualitate. Gândiți-vă că vorbim despre vremuri în care sexul oral era aproape unanim considerat ca fiind ceva scârbos și aproape exclusiv apanajul prostituatelor. Well, atunci trebuie să vă imaginați cam ce muncă de lămurire a trebuit să duc cu mine însumi, de-a lungul timpului, ca să accept că oamenii sunt diferiți și că nu se întâmplă absolut nimic rău, dimpotrivă, dacă două persoane de același sex pot să-și ofere reciproc iubire. Și sex.

Astăzi am un coleg de birou gay. Și nu n-am aflat pe la colțuri, de la ceilalți colegi care bârfeau la cafea, ci este o chestie asumată despre care vorbește el însuși deschis. Așa că mi-am luat inima în dinți și l-am întrebat dacă ar fi dispus să-mi răspundă la câteva întrebări despre homosexualitate. Am făcut-o pentru că numai asa, vorbind pe față despre asta, vom putea să creștem gradul de toleranță și acceptare într-o țară și într-o societate unde mentalitățile au rămas prizioniere în alt secol. Unul trecut și apus.

Zi-mi câteva cuvinte despre tine, ca să înțeleagă oamenii care-mi citesc blogul cu cine stau de vorbă.

Salut, Cosmin mă intitulez. Bat spre 30 ani. Sunt originar din Focșani. Sălășluiesc însă prin București de vreo 10 ani. Ca și tine și mulți alții, încerc să răzbat în lumea asta mare, să-i găsesc sensul și să fiu fericit. Pe lângă asta, mi-s salariat, plătitor de taxe și impozite, votant, cetățean, frate, fiu, prieten, devorator de cărți SF și multe altele, cu bune și rele. Om până la urmă, nu?

Urmează, evident, întrebarea care sunt convins că-i roade pe toți cei care au păreri despre acest subiect: la ce vârstă ți-ai dat seama că ești gay și cum?

Diferit am știut mereu că sunt. N-am știut însă de ce și cum, până nu m-o bușit pubertatea. Și ’’bușit’’ e fix cuvântul pe care l-aș folosi. Până atunci, cu toții eram la fel (copii), interesați mai mult sau mai puțin de aceleași lucruri. Ei bine, cam de când brațele au ajuns să-mi fie mai lungi decât picioarele și vocea să-mi jongleze în tonuri care mai de care mai ciudate, m-am trezit într-o lume nouă. Una în care brusc cei din jurul meu erau interesați de combinat, necombinat, sărutat, atins, hormoni, orgasme, erecții etc. Acum, a nu se crede că gayii nu-s așa. Evident că da. Doar că, gay fiind, îți dai seama destul de repede că toate cele de care brusc sunt interesați prietenii tăi, nu-s pentru tine. Și atunci te ’’bușește’’. Acum, n-o zic cu titlu de lege. Așa a fost pentru mine. Sunt mulți alți „minoritari” care și-au dat seama de asta mai târziu în viață.

Cum ai reacționat în momentul în care ai conștientizat?

Conștientizarea a venit imediat. S-a suprapus și cu o emisiune TV a cărei temă erau homosexualii. Cred că printre primele în care s-a vorbit despre asta după ’90. Nu că acum ar fi vreo puzderie. Bate vântul și acum la TV și nu numai. E subiect tabu, la fel ca și violența domestica. Intră în categoria ciudățenii, alături de întâmplările de prin satele din Vaslui, deși lumea e mai mare și se întâmplă mai multe dincolo de scările noastre de bloc.

Revenind… mi-am dat seama repede ca-s gay. Văzut și acea emisiune TV despre comunitate și despre problemele ei. Și that was it. Acum, a nu se crede că conștientizarea înseamnă și acceptare. Asta a durat niște ani. Ani în care am avut parte de relații și futut cu fătuci de vârsta mea, de gânduri suicidale, de o izolare față de cei din jur, de gărgăuni în cap, dar mai ales în suflet. Când ești diferit, n-ai cu cine să vorbești și ai impresia că vei fi mereu că nuca în perete în orice context. Prea bine cu tine nu ești.

Cum au reacționat părinții tăi și apropiații în momentul în care le-ai spus sau au realizat care este orientarea ta sexuală?

O să încep cu a doua parte a întrebării. Nu prea și-au dat cei din jurul meu seama. Chiar și acum când spun unor diverși cum că sunt gay, nu toți mă cred. Nu vreau să intru în porcăria aia de dezbatere, care există și e reală în rândurile noastre (da, și noi între noi ne mâncăm sau ne punem etichete, de restul societății nici nu mai zic) cu efeminat vs neefeminat. Până la urmă e irelevant dacă ai pene în cap sau păr pe piept.

Cât despre prieteni, am luat-o treptat. Coming ouț-ul oricum am impresia că o să dureze până la adânci bătrâneți. Am spus prima dată unuia, apoi altuia și tot așa, până au aflat toți și acest lucru despre mine. Iar reacțiile au fost bune. Eventual, au fost surprinși. Chiar îmi pare rău că n-am reușit s-o fac mai devreme. În ceea ce privește familia, e mai complicat. O parte știu, o parte nu.

Crezi că a fi gay este o chestiune de alegere sau așa te naști?

Așa m-am născut. E o chestie de cum se amestecă genele. Ăsta sunt. Nu pot fi altfel decât ceea ce sunt. Și cine crede că are soluții ca eu să fiu altfel, îl invit să fie el gay. Să văd dacă el poate să fie altceva decât ceea ce este.

Simți că există in jurul tău oameni care dezaprobă ce ești? Interacționezi vreodată cu ei?

Evident că simt asta. Nici nu e nevoie să mi-o spună. Dar nu trăiesc gândindu-mă la cea/cel care nu mă place. Și nici nu-s tipul de om care gândește în termenii „dacă nu ești cu mine, ești împotriva mea’”. Pornesc de la ideea ca e vorba de ignoranță și idei preconcepute. Cum ar fi o lume în care am refuza să vorbim cu alți oameni doar pentru că nu ne punem de acord pe un subiect din… zeci de mii?

Ai avut vreodată senzația că societatea vă respinge?

Da. Da . Da. Într-o proporție covârșitoare chiar. Dar n-avem ce face. Asta e România de azi, România preconcepțiilor, România superstițiilor, România în care cu toții trebuie să fim la fel, altfel e problem’. Sunt totuși optimist. Mă gândesc că informația, educația și deschiderea vor schimba atitudinile actuale.

Te rog să-mi zici, dacă ai puterea, care este cel mai nasol lucru care ți s-a întâmplat datorită faptului că ești gay?

Eeee, dacă am puterea. 🙂 Nu pozez în victimă. Nu sunt o victimă. Sunt doar un gay printre alți români care nu știu cu ce se mănâncă subiectul. Dar de luat, mi-am luat-o . S-a întâmplat o singură dată. Circumstanțele au fost altele, dar când au aflat că-s și gay, furia a fost mai mare și pumnii mai grei.

Dar cel mai mișto?

Da. E bună întrebarea. Să știi că preconcepții despre homosexuali au și binevoitorii. Îmi amintesc că acum niște ani a aflat o verișoară a unei bune prietene cum că-s gay și primul lucru care i-o venit pe limbă când ne-am văzut a fost: „în sfârșit am și eu pe cineva cu care să merg să-mi cumpăr pantofi”. Mă rog, am fost politicos. Nu am zis WTF, nu am zis că urăsc shoppingul, n-am dat explicații. Am râs și atât.

Spune-mi cum reușești să întâlnești potențiali parteneri, având în vedere că în România mulți dintre gay ezită să recunoască deschis?

Păi la fel că și cei care nu sunt LGBTQ. Cluburi, baruri, colegi de muncă, prieteni, aplicații mobile, Facebook. E fix la fel. Da, nu ne agățăm pe stradă. Și majoritatea nu-s open cu sexualitatea lor. Dar suntem mulți. Tăcuți, dar mulți. Someday o să contăm la vot. 🙂 Contăm și acum, doar că nu ne pitchuieste nimeni.

Cum percepi homofobia?

Prejudecăți. Lipsă de informație. Lipsă de educație. Lipsă de acceptare a faptului că cineva e diferit.

În încheiere, te rog transmite-le ceva persoanelor care încă nu au curajul să-și recunoască orientarea homosexuală din cauza posibilelor reacții ale celor din jur.

Să nu se grăbească. E important să fii conștient de ceea ce ești și cum ești. Iar apoi să te accepți. Dar asta nu vine peste noapte. E un proces. Da, mi-am dat seama că-s gay la pubertate. Coming ouț-ul mi l-am făcut totuși pe la 22 de ani. Și e ongoing. Așa că spune-le altora doar atunci când ești pregătit, când ești confortabil. Nu e nicio presiune. Important să fii ok cu tine însuți.

Am un mesaj și pentru cei care nu fac parte din comunitatea LGBTQ. Și dacă e fix așa cum am spus mai sus, o chestie de gene, și copilul tău îți va spune că e gay sau fratele tău sau prietenul tău cel mai bun sau iubita ta… ce faci? Refuzi să-l accepți doar pentru că e diferit de tine printr-o singură chestie? O singură chestie… Una!

mihai_vasilescu_gay