Toată viața mea am tânjit după câini. Dar abia în momentul în care am și avut unul, mi-am dat seama cât e de greu și ce responsabilitate înseamnă să-l ai în casă. Practic, nu există nicio diferență (sau unele foarte mici) între a avea câine și copil (pentru retardați: știu că există diferențe, acum mă refeream la faptul că un câine este membru al familiei cu drepturi depline care de multe ori reacționează exact ca un copil). Prin urmare, după ce Billy a plecat spre veșnicele plaiuri ale vânătorii, am decis că nu voi mai avea câine în această viață. Sau, poate, la pensie (da, știu, să înceapă glumele cu „hai că nu mai ai mult pân-atunci”).
Bun, revenind, dar ce era de făcut? Pentru că animal în casă tot îmi doream. Pai ce să fie, treci la optiunea doi: pisică (mda, dacă eram un hipster adevărat opțiunea doi ar fi fost chinchilla sau iguană). Da, dar cum faci asta, pentru ca nu-mi place ideea de a da bani pe un animal. Nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu cei care cumpără, e vorba doar despre mine. Mă simt mai bine știind că am slavat unul de pe străzi. Așa că am aștepat știind că mai devreme sau mai târziu lucrurile tot se aranjează. Exact așa a fost, a găsit fie-mea pe stradă o mâță și-a venit cu ea acasă. Yeeeey, acum aveam în sfârșit animalul mult dorit.
O laie, ce să vezi, pisica asta este mai mult ca sigur reîncarnarea unui tocilar timid campion regional la șah. În sensul că n-o simți, frate, nu știi că e în casă. Nu face absolut nimic. Doar doarme, toarce și halește. A venit, a decretat că ea e stăpână absolută a regatului și din momentul ăla doar mă tratează ca pe un sclav personal ce sunt. Aaa, păi ce-am făcut? Că io-mi doream o chestie care să se joace, să facă giumbușlucuri, să miaune, să alerge de bezmetică, pe scurt, să simt că am pisică, nu animal de pluș. Tristețe mare pe capul meu.
Well, n-a durat foarte mult și s-a rezolvat cazu’. Mai precis, tot de pe stradă, de la două blocuri distanță, a venit și a doua pisică. Și pentru că Marele Manitou s-a prins cam ce-mi doresc (plus că n-a uitat niciun moment că mie îmi plac câinii) a făcut ce-a făcut și mi-a trimis unul în corp de pisică. Băi, oameni buni, chiar nu mi-aș fi imaginat niciodată că există pisici care se pot comporta ca un câine. De fiecare dată când auzeam pe cineva povestind că „mâța mea face și drege”, îl ascultam cu un zâmbet politicos pe față, în timp ce gândeam „hai, las-o jos că măcăne”.
Mno, nu vă puteți imagina ce poate să facă javra asta mică. N-am cum să vă povestesc cum vorbește singură c-o să mă ia lumea de diliu (să ne înțelegem, când zic „vorbește”, mă refer la pisiceasca ei, înca nu mi s-a năzărit c-o aud zicând „coaie, dai și tu ceva bun de halaleală?”, deși sunt convins că de multe ori chiar asta spune). Sau cum naiba să vă zic, fără să mă înjurați, că se plimbă după mine prin casă, la pas, exact ca un cățel? Că mă ceartă, cerșește de mâncare și se rostogolește în fața mea când nu-i convine ceva? Că se urcă pe laptop și bate-n taste? Că am prins-o în frigider? Că face aport cu jucăriile de pluș? Da, frate, câine curat și mai multe nu. Ah, da, plus că a învățat să deschidă uși. Lucru care poată să pară foarte funny, până te trezești cu doi ochi curioși care se uită la tine când te caci. Ce-ar mai fi de zis? Am vrut, mi-am dorit, mi s-a dat, mă bucur de ea. Mbine, mă bucur de ambele, da’ de prima mai introvertit așa.
Mno, dacă aveți pisici, sunteți invitații mei să povestiți despre ele. Ca să mă lămuresc și eu dacă-s norocos sau nebun.
P.S. Ce voiam să mai zic, credeți că are legătură cu sănatatea mea psihică faptul că mai hrănesc trei pisici și la muncă?
Pentru P.S.: Răspunsul e dăcât unul singur:
1. Da!
2. Da, Da!!!
Am pisică, da-s încă-n convalescență și mă chinuie sinuzita nu talentul. Autre fois, cum zic amicii noștrii francejii! 😛
@VictorR, la punctul 1 mi-ai povestit despre pisica ta, nu? :))))
Da, fiecare pisică are o personalitate distinctă, Mâţa mea bătrână, are 13 ani, încă deschide uşi, chiar dacă sare mai greu pe clanţă. Îşi deschide uşa şi se culcă pe capacul WC-ului. Şi e foarte ofensată dacă o iei de-acolo. Dacă o cerţi se bosumflă şi se aşază cu spatele la tine, să-ţi arate clar cât e de supărată. C-nd aude uşa la frigider se prezintă instantaneu. ştie că de-acolo vin chestii bune de măncat. Când vrea să meargă în curte se duce la uşă şi se uită la tine, că uşa aia e mai greu de deschis şi nu se oboseşte. Iar când se plictiseşte de stat pe-afară se urcă în geamul de la bucătărie şi aşteaptă s-o iei de acolo. Adoră cutiile de carton, cum vede una, se repede să se bage în ea. Când stau la calculator se pune cât mai aproape de tastatură şi doarme.
Comentariu beton!32
Cât priveşte faptul că mai hrăneşti trei pisici, nu cred că ar constitui o problemă psihiatrică. 🙂
Comentariu beton!21
@GabiI, nebunii nu trebuie contraziși, nu? :)))
Si daca n-am pisica, despre ce sa comentez azi? Ca nu ma pot abtine..
Comentariu beton!21
@Elena P Despre cum crezi c-ar fi dac-ai avea! Cum să te abții? Crapă ceva-n tine și-i nasol! 😛
Comentariu beton!15
@Elena, ai pisică mai mult ca sigur. 🙂
Mnoh, aia-i pisicuță! Umpic d-atenție la detalii!!! 😛
Comentariu beton!12
@VictorR, porcul a fost (si inca este) animalul meu preferat. N-as da ceafa sau coastele alea rumenite la gratar, pe nimic in lumea asta. Well, mai e nevoie sa spun ca l-am gasit reincarnat…?
Comentariu beton!23
@Mihai, ahaa, pai zi asa, ca vorbim de aia care simte cutremure.??
@Elena P, fix despre aia. 😛
@Mihai, atunci sa stii ca am o pisica fix ca a ta. In ea traieste un caine. Un Pitbull.?
@Elena, în sensul că mușcă? 🙂
@Mihai, ca musca? Nuuu, in sensul ca devoreaza????.
@Elena P., vezi ca pitbulul apucă si nu mai dă drumul. Trebuie să-l stropești cu apă. Și nici așa…
@Mihai, io tre’ sa vad?? Nu cred
e bine, fi’nca nu e rau! si…aaaaa..pare ok. pana nu deschizi azil de pisici.
@picatura, întrebarea este: de ce să NU deschid?
pt ca o sa fie rau! daaaaaah…logic! explicatii: greu, solicitant, preocupant. ma rog, dovada clara ca esti mai mult dus decat pari la prima vedere. in rest, umanitate, empatie, d-astea…greu acceptabile social. usor de diagnosticat drept tacaneala. da?
@picatura, ăăă… nuș’ ce să zic. 🙂
e simplu, cand nu stii ce sa zici, spui/scrii simplu : DA! suna cool si profund. pe alocuri da senzatia ca ai si umor! (pun icon cu limba scoasa? ca sa se priceapa gluma? c-am mai patit cu rosii a cause de umor negru)
e bine, fi’n’ca nu e rau! si…aaaaa..pare ok. pana nu deschizi azil de pisici.
Dar eu care am si caine si pisica! Se fugaresc, se musca, se vaneaza si nu se suporta unul langa celalalt in pat. Ce sa mai spun ca pisica prefera mancarea light a cainelui, iar cainele haleste mancarea de blana a pisicii. Drept urmare, pisica e slabuta si cainele se scarpina. Per ansamblu e frumos. Am citit undeva ca ai zen-ul bun daca pisica sta pe langa tine. Mihai, stai bine cu zen-ul. 🙂
Comentariu beton!23
@Stela, cel mai zen mare eu îl am. 😀
Posesoare de câine în corp de pisică, mă declar în asentimentul dvs. Arătarea mea fură șervețele din poșetele doamnelor, scotch-ul din trusa de scule a meșterului, cheile din sertar și pleacă cu ele în gură…să le îngroape. Stă la picioarele noastre când se spală vase, când se gătește și când i se închide ușa în nas, se trântește cu capul în jos în fața ușii, toarce și scoate câte un „Maaaaau” leșinat, repetat ca picătura chinezească, până te înduri de ea să îi dai drumul. De 2 ani ne umple casa :).
Comentariu beton!22
@Anda, eronat! De doi ani voi ÎI UMPLEȚI CASA.
Am avut un motan, Tomiță, care avea ca distracție favorită să se suie pe cutia ce o aveam la geamul de la bucătărie şi de acolo să sară în balcon pe o distanță de vreo 3 metri la etajul 9. Mă lua cu leşin când vedeam cascadoria ?. Sau mai stătea pe spăteaza fotoliului şi îmi făcea freza cu limba şi ghearele ?
Comentariu beton!17
@diabolic, din „am avut” înțeleg că nu i-a ieșit la infinit cascadoria cu săritul de la etajul 9.
Frățică, a fugit pe scările blocului când am ieşit să duc gunoiul şi dus a fost ?
@diabolic , am patit si eu asa ceva cand partenera de apartament care era „in perioada aia” a zbierat : da` mai du si tu in plm gunoiu` ala . in 30 de secunde , toti barbatii din bloc se buluceau pe scari cu pungile de gunoi in brate . io` cred ca motanu` se intreaba si acuma : ba` , da io` de ce am fugit ??
Comentariu beton!20
buna!
de vreo 2 luni am si eu o pisica. dupa 11 ani in care am avut catel.
este…ca un catel 🙂 raspunde cand o strigi, miauna cand vrea ceva (mancare, apa, joaca). nu are nici o treaba cu jucariile de pisici…ii plac animalele MARI de plus, cu care se lupta. alearga, se rostogoleste, da labuta…fix ca un caine 🙂
singurul lucru de pisica pe care il are, este cand face no 2 la litiera. face numai cand e cineva acasa si miauna ca sa strangi imediat. gen : sclavule, curata acum!
inainte de a avea pisica, hraneam o pisica de la bloc. care nu vroia sub nici o forma sa intre in casa. ii placea viata ei de mata libera 🙂 cam asa a inceput totul
Comentariu beton!18
@laura, buuuuun, deci nu sunt eu nebun. 😀
Eu n-am pisica, dar am o catelusa maidaneza de talie mica, pe care am „pescuit-o” pe jumatate moarta de pe strazi in urma cu vreo doi ani si jum’ate. Scriu despre ea fiindca este exact ca pisica aia care nu face nimic si doarme non-stop. Daca n-ar fi fiica-mea sa traga de ea toata ziua, nici n-am sti ca avem animal in casa. Nici macar nu mananca singura, daca va vine sa credeti asa ceva. Sta cu castronul de bobite la nas si nu se atinge de ele chiar daca e lihnita, pana cand n-o hraneste cineva, dar si atunci mananca doar cate o bobita o data. Daca-i dam mai multe deodata le lasa pe jos. Are si niste obiceiuri „pisicesti” : se spala toata ziua si ii place sa se urce pe noi si sa se intinda, tragandu-si ghearele intocmai ca o pisica. Probabil ca e o pisica reincarnata in caine. Asta insa doar in casa. Cand o scoatem afara „la pascut”, devine cea mai feroce fiara posibila. Nici macar cotofenele sau porumbeii pripasiti prin fata blocului n-au loc de raul ei. Are cativa prieteni caini si pisici cu care a crescut (era pui cand am gasit-o), dar pe ceilalti ii latra de face spume la gura. De doua ori s-a intamplat ca s-au apropiat prea mult de ea alti caini din cartier si, pana sa apuc sa-i strang lesa, s-a repezit la beregata lor, chit ca aia erau de talie mare si, doar daca deschideau botul, ar fi hapait-o pe „viteaza” mea cu fulgi cu tot.
Comentariu beton!19
@Florin, tu ești ABSOLUT sigur că ai câine?
Io asa cred, cel putin dupa aspectul „edilitar-gospodaresc” al patrupedei, da’ nu bag mana-n foc! Pe de alta parte, sotia din dotare, care-i medic veterinar si se pricepe la caini, dar si la pisici, sustine totusi ca e caine!
Comentariu beton!12
@Florin, mda, faptele par să te susțină. Totuși… 🙂
:))) a mea aprindea lumina noaptea… Se urca pe pervaz si sarea pe intrerupator..era sa mor de inima intr-o noapte.
Comentariu beton!30
@Ana, stai așa. Deci, cuuuuum?
Eu n-am multe a povesti. Mâța mea e autistă 🙁
Comentariu beton!17
@Ioana, adică? Mai zi!
Experienta (altora?) m-a invatat ca expresiile „animal de companie” si „stapan de caine/pisica” sunt eronate. De fapt, animalele pun stapanire pe tine si tu le tii lor companie, nu invers. Cum eu am o problema cu autoritatea si sunt si un pic anti-social, e clar ca, indiferent cat de mult mi-ar placea pisicile (chiar imi plac), nu ma voi baga niciodata „argat” la un stapan de genul asta.
Despre sanatate psihica, ce sa zic? Toti suntem oleaca deviati de la traseu, dar deviatia se manifesta sub diverse forme. A ta pare inofensiva.?
Comentariu beton!18
@Ionut și drumul spre iad e pavat cu intenții bune….Io zic să nu-l mai încurajăm. E un șmecher fără pereche și le are cu dedublatul. În momentul în care își va da arama pe față va fi prea târziu: în loc de chestii acide și cool, o să ne trezim cu un întreg ”Manual al deținătorului de pisici” aici pe blog! Care blog nu mai e de mult doar proprietatea lui, nu-i așa??? 😛
@VictorR, n-a fost niciodată doar proprietatea mea. Fără voi, ce naiba fac cu el?
@Ionut, așa mă gândeam și eu. Aș fi putut să colecționez timbre sau mai știu eu ce. Parcă e mai bine cu pisici. 😛
Draga mea
Pentru cei care inca nu stiu Draga este o catel shar-pei de 4 ani, foarte frumoasa (zic eu), foarte devotata (evident) si extrem de desteapta.
Duminica am venit de tara cu Ovidiu cu doua rate…vi. Ratele, ca fetele de la tara, timide la inceput, stateau pe masa pe care le-a pus Ovidiu si studiau mediul…partial ostil deoarece erau cumva in fata ghilotinei…Usor , usor fetele au inceput sa macane…ca ce cautam noi aici, ca cine sunteti voi…etc
Draga…s-a autosesizat…”mai ce sa fie cu chestiile astea care comenteaza la noi in batatura?” Presupun ca a incercat sa intre in vorba cu ele dar s-a lovit de prejudecati de genul…tu esti noi caine si noi nu…ia fa pasi de aici jigodie …si altele pe care nu vreau sa le spun in public ca sa nu intinez memoria dragutelor domnisoare…
Cert e ca Ovidiu a venit razand la mine sa-mi spuna ca Dragai ii este frica de rate…
O gluma am zis…si mi-am vazut de treaba pana cand Draga, care crede cu convingere ca eu sunt mama ei, m-a abordat direct…ham, ham iesi afara sa vezi ce dihanii avem noi in curte…Am iesit!
Draga nu se lasa, ham, ham hai cu mine sa veiz si tu ca poate nu ma crezi! Asta zicea in timp ce topaia pe langa mine disperata sa ma faca sa merg acolo unde erau intrusele.
Am ajuns acolo si Draga trimfatoare imi arata… e poftim; astea sunt! Ce parere ai ? Vine sfarsitul lumii si mai multe nu…balauri cu sapte capete…n-am pomenit asa ceva!
Ratele, demne ca Maria Antoaneta in drum spre ghilotina, macaneau in surdina…Doamne fereste si la astia; tin cainele in casa!…Soro s-a-ntors lumea cu fundu-n sus!!!!
Draga agresiva …Stai asa sa vezi ce urat vorbesc aratarile astea! si, usor, inceraca sa se ridice la marginea mesei…fetele cand ii vad botul ridica tonul…fugi de-aici …individo!!!
Draga se retrage rapid dar cu vorbele la ea…ptiu, ptiu, ptiu ca ma faceti sa zic d-alea in ziua de Florii! ham, ham, ham
Mai incearca odata ca sa-mi arate ca exista capcauni…
Ratele, deranjate probabil de la rugaciunea de dimineata, o sasaie…
Asta a fost prea de tot…Draga e in pragul unei crize de nervi…chiar nu mai are cuvinte, deci latra necontrolat si alearga cumva nervos si, evident speriata….
Povestea nu are un happy end, Draga a continuat sa le latre pana la sfarsit iar fetele isi petrec eternitatea, ca sa zic asa, la mine in congelator, deocamdata….
@Adriana, nici nu știu cum să iau povestea ta. 🙂
Ia-o cum vrei, e o poveste despre un catel…Adevarat ca e off topic pt ca tu vroiai o poveste despre pisici…promit 🙂
Same here. Am crescut de mica cu caine in casa si nu imi imaginam vreodata ca voi trece in tabara pisiceasca. Asta pana acum 4 ani cand am vazut un anunt pe fb al unei tipe ce gasise niste puiuti de pisica, de nici o saptamana, aruncati intr-o punga. Si cred ca era perioada aia din luna, ca prea s-au umezit ochii si am decis sa adopt una. Si uite asa de la „eu nu vou avea niciodata pisica” am trecut la a imi lua o saptamana concediu sa stau cu pisica, ca trebuia hranita cu biberonul la 2 ore, masata pe burtica sa faca pipi si treaba2, ce mai…mamica de pisica cu acte in regula am fost. Dar nu regret o secunda, m-am ales cu cea mai iubitoare pisica din lume. Si e simpatica foc, are o fata atat de expresiva, simt imediat ca planuieste sa ma ucida in somn. Intre timp m-am mai ales cu una, dar aia e a sotului, suntem fiecare cu pisica lui. Daca vreodata divortam, pisicile sunt singurul lucru pe care nu ne certam, in acte este trecut fiecare ca stapan pentru pisica lui:)).
Comentariu beton!25
@Tina, cum se gândesc ele femeile la toate. Mi-a plăcut aia cu „dacă vreodată divorțăm”. :)))))
Propun un schimb, dau motan tembel, negru tuci, cu 3 fire albe pe spate, blanita ca de catifea, inca pui (9 luni), castrat, 7-8 kile-n viu contra mâță de pluș.
Visam la o pisica de pluș. M-am ales cu o jivina care practic nu e capabila sa stea potolita atunci cand in incapere se mai afla o alta fiinta vie (yours truly). Poate doar daca fiinta vie a fost in concediu si a stat doar acasa minim o saptamana. Sare, topaie, musca (in joaca, dar subsemnata e sensibiloasa), miorlaie si face ca trenul. Nu-i place sa se joace singur, ci cu mine. Are juma’ de norma de pensionar vizorist, subspecia care se uita pe geam. M-a facut fooooarte ordonata, nu ramane nimic de mancare uitat afara sau alte chestii nebagate in dulapuri/sertare si alte locuri inchise. Daca-i strang jucariile, rezulta o ordine de ma doare capul.
Singurele momente cand e cuminte sunt dimineata si seara cand vine sa-mi toarca pe burta (vorba vine burta, ca ma „ocupa” de la baza gatului pana mai jos de buric 🙂 ), toarce ca un tractor in plina campanie agricola si băleste ca un saint-bernard.
Toata lumea imi zice sa-l dau, dar cred c-am dezvoltat sindromul stockholm.
Comentariu beton!24
@Ady, cu xanax ai încercat? 🙂
Pt mine sau pt el? 🙂
Și eu am tot un motan luat de pe stradă. Din ghemul mic de blană si purici a ajuns acum la un animal de 8 kg. Exact cum spui despre al tău că este un câine în corp de pisică, la fel este si Diesel al meu. De câte ori mă joc cu un alt animal mă miroase câte o jumătate de oră, dacă îi arunc mingea o aduce înapoi și așteaptă cu gura deschisă și limba pe-afară să i-o arunc din nou, când sună interfonul e primul la usă și așteapta să vadă cine vine. Și lista ar putea continua. Și am uitat să spun ca mai și sforăie. Cât despre cătelul pe care il am pot spune că de cele mai multe ori îmi este milă de el. Pe pielea lui poți simți urmele jocului X si 0 iar dacă își dorește să iasă dintr-o cameră și motanul stă în drumul lui, latră până când vine cineva să îl salveze. Pisicile rulz!
Comentariu beton!19
@Roxana, opt kilograme??? Gizăs, ai un monstru. :)))))
Trăiește ca să mănânce. Dacă ar putea m-ar mânca și pe mine.
cea care se bucura cel mai mult de bradul de Craciun este pisica……ea ne-a demonstrat ca globurile de sticla sunt inutile in brad si ar fi bine sa folosim globuri metalice…..deasemenea instalatiile de pom nu trebuie sa fie cu cabluri cu silicon (a „mancat trei si nu stiu cum de nu s-a electrocutat)……nici un suport de brad din comert nu rezista in picioare la triplu salt in brad…in concluzie deasupra bradului exista un diblu prins in tavan de care e legat un snur care e la randul lui legat de brad (daca vreti va trimit poze)….macar am scapat de tema „unde asezam bradul anul acesta sau la anul”
Comentariu beton!14
@sorin, ce bine că n-am făcut brad. :))))
Frate eu am două cățelușe. Una albă, una neagră. Caniche şi un soi de bischon (nu-i chiar pufoşenie, da’ nici nu trebuie). Deci nu mă pot exprima vis-a-vis de pisici, dar bucuria lor (a cățeluşelor) când ajung acasă e terapie curată ? Dacă ar reacționa şi muierea la fel… ?????
Comentariu beton!12
@Vyo, zi merci că nu reacționează la fel. Că nu ți-ar placea să-ți dea o limba pe față în timp ce, de bucurie, îți face pipi pe picior. 😀
A mea (pisica) va implini 18 ani pe 24 ianuarie. O am (in fine, ma are) de cand avea 1,5 luni. S-a nascut intr-o felisa si urma sa fie eutanasiata pt. ca avea coada stramba. Altceva voiam sa va spun.
NORA, asa o cheama, are o dambla: toate usile din casa trebuie sa fie deschise, altfel sa te tii urlete. Totusi mi-am permis , la inceputuri, sa-i trantesc usa de la dormitor in nas. In toiul actiunii partenerul ma implora sa deschidem usa ca lui i se inmoaie…oasele din cauza tipetelor! Asa ca de atunci, in dormitor la mine lucrurile se intampla in trei, na! Sa muriti voi de invidie…
Comentariu beton!19
@adriana, și nu se întâmplă de azi de ieri, ci de 18 ani. 🙂
Pe dracu’ de 18 ani , am uitat sa precizez ca intre timp am ramas doar cu pisica si cu usile vraiste…
Comentariu beton!12
@adriana, uuups, n-am vrut. 😛
..sa vedeti cum e cu 5 (cinci) pisici in casa! Fiecare cu tabietu’ ei, cu mofturi…alea – alea si, ca sa fie tacamu’ complet: am si un catel. Toti culesi de pe strada. Am vesnic mancare pentru „ai nimanui” si plec mereu de acasaa cu ceva in traista (ca nu se stie); daca am epuizat „ratia” ma opresc la prima dugheana si iau ceva manacare (pentru caine sau pisica – dupa caz). Io despe mine cred ca-s perfect sanatoasa…”defecti” sunt aia care dau cu pietre dupa amarati si mai bine arunca o tona de mancare la gunoi dar nu dau o frimitura la o gurita flamanda de catel sau pisic amarat..ca sa nu zic ca nu ar lua unul in casa nici daca ar avea „sentinta definitiva si revocabila” …ar fi in stare sa ajunga la CEDO numa’ sa nu hraneasca ceva ce nu-i „produce”!
Comentariu beton!13
@Doina, cinci pisici și-un câine… hmm… nu pare o idee cam mult?
Da, am doi motani. Unul adoptat și altul cules de pe stradă, dar noi îi spunem că este adoptat și el, să nu se supere. Și ei deschid dulapuri, uși, se mai bat, dorm doar cu noi în pat noaptea, vânează gândaci/păsărele și le aduc în dormitor etc. Nu știu exact dacă e comportament de câine că eu nu am avut câine :))
@Roxi, eu n-am înțeles care e diferența între „adoptat” și „cules”.
Eu am una bucată motan la casa la părinți, iar sora mea are și ea la apartament un motan. În vara am adoptat o pisicuță din fața blocului. Trixie. A înțeles urgent ca este casa EI. Face doar ce vrea ea. Punct. Am pe pagină un video cum sta urcata pe cel mai înalt raft în debara. Și Mușcă. Adică, dacă o superi, musca mai cEva ca un caine.
@SorinB, mă, io zic că te mușca doar pe tine. Simte că ești polițitst. :)))))
Am avut o pisica Giny care daca era afara atunci cand soseam dupa-amiaza de la birou venea si ma conducea pana in casa. Alt motan de-al meu Misu era foarte curat si isi rezolva problemele in baie, chiar la WC, mama a tot zis ca o sa ii faca o poza insa nu a reusit. Stai linistit, din punctul meu de vedere esti foarte sanatos, ceea ce iti doresc in continuare.
@Ioana, dacă nu stai la casă, ce naiba căuta Giny afară???
Eu stau la parter asa ca pisicile mele se plimba pe afara cand vor ele, mai putin pe ploaie sau pe zapada. Este frumos sa le vezi tolanite pe pervaz la soare, vara. Asa am descoperit in urma cu multi ani ca aveam un motan in custodie partiala, tipul facea vizite si altor familii.
Pisica mea ne simte cand ajungem in parcare si ne asteapta in usa. Cand intram in casa incepe sa urle efectiv la noi sa o bagam in seama asta in timp ce se rostogoleste pe toate partile. Sa nu ne puna necuratul sa ne asezam undeva sau sa facem altceva decat sa o mangaiem ca e jale mare. Dimineata si seara are program de dragoste si de la mine si de la sotie, cand la unul cand la celalalt: efectiv se urca pe pieptul nostru si toarce ca un motor diesel. Ar fi de preferat sa pui macar o mana pe ea sa o mangai altfel protesteaza muscandu-ne usor de barbie. Noaptea doarme in marea majoritate a timpului cu noi in pat. Nu poti tine o usa inchisa in casa (in special cea de la baie). Urla dupa noi prin casa sa ii dam crantanele. A invatat locul unde le tinem in bucatarie si cand prinde usa deschisa se duce si fura punguta iar daca nu curge nimic din ea ne-o aduce in dinti sa ii satisfacem poftele. Astea imi vin acum rapid in minte. Am ajuns la concluzia ca devii un sclav care este dispus sa faca orice pentru fericirea stapanului sau suprem pisica!
Comentariu beton!11
@LiviuP, problema e că-ți mai și place să fii sclav. Zici că ne plătesc pentru asta.
Motanul meu învățase să-și facă treburile la toaletă și să deschidă uși. În consecință, intra în baie și, dacă erai pe closet, te gherănea ușor pe fundul gol ca să te grăbească, nu-ți spun ce senzația naibii, că-ți trecea de toate cele! N-avea chef să meargă, mi se urca pe ceafă și se lungea ca un guler de blană tigrat-portocalie, așteptând să fie cărat peste tot. În schimb, când i se punea pata și voia să iasă afară, se urca pe ușa de la intrare (lemn masiv sculptat în casete) și miorlăia ca o sirenă de ceață de se isterizau toți vecinii. Dacă făcea vreo tâmpenie și știa că urma să-l cerți, se ascundea într-o vază gallé de-a soacră-mii, știa perfect bestia că era ceva considerat prețios și nu am fi încercat să-i facem nimic cât timp era acolo!
Comentariu beton!16
@CrisS, ești foarte foarte sigură că ăla care te gherănea pe fundul gol era motanul? 😛
@Mihai, absolutely, positively. Ori el ori Simon’s cat, fiindcă, în timp ce-și executa pe fundul nostru tocata la două gheare în re minor, scotea același ”mau” întrebător https://www.youtube.com/watch?v=s13dLaTIHSg
Eu am două mâţe: Luna şi Ioana, mamă şi fiică, tomberoneze. În fiecare dimineaţă, la 4, alerg după ele prin casă, că sar ca nişte cai.
Dau să le despart şi închid uşa la dormitor: o iau pe aia bătrână cu mine în pat. Aia mică urlă ca nebuna şi dă să roadă uşa, de fac, cu nervii.
Zilele trecute mi-a scos hainele din maşina de spălat şi s-a căcat pe ele. Mi-a ascuns antidepresivele, de am intrat în sevraj ca dracu. Mi-au furat rujuri, creioane de ochi şi tot ce au considerat ele că reprezintă o jucărie. Nu ştiu unde dracu le-au pus, că am întors casa cu fundul în sus.
Au învăţat să deschidă frigiderul şi cămara. Mi-au stricat 5 seturi de perdele şi două de jaluzele.
Îşi ascut ghearele în cizmele, ghetele şi poşetele mele. Le doare fix în cur că le-am cumpărat castel de mâţe. Dorm tot timpul pe mine: una cu burta-n capul meu şi cealaltă pe spate. Pe la 3:30 dimineaţa se iau la bătaie. Pe mine.
Dacă îndrăznesc să mă trezesc în weekend mai târziu, le găsesc de o parte şi de alta a capului meu, dându-mi labe peste ochi.
Toţi prietenii mei râd de mine că mă cert cu ele nonstop.
De miercuri vin ai mei la mine în vizită. Mi-au promis că, vreme de o lună, le vor dresa: „Tu nu ştii să te impui, îşi bat astea joc de tine”.
Să îţi mai scriu? 🙂
Comentariu beton!21
@Anamaria, ăăă… nu, nu, cred că e sufucient. 🙂
Ha. Acelasi text l-am primit si eu de la ai mei. Dar de ce incerci sa tii perdele? Al meu a facut franjuri doar perdeaua de la dus si am lasat-o acolo doar pt distractia lui. E drept, a ros si vreo 3 snururi de jaluzele.
Cunoastem asemenea comportamente. Si, bonus, motanul meu – Aurel – sta pe pervaz si, jur pe viata mea, ca poate ziceti ca-s dusa fara speranta, ciripeste ?
Comentariu beton!12
@Anna, poate vrea să învețe să și zboare. Fii pe fază, zic.
Are o cădere la activ… Fara parasuta. De la 4. O perioada a mers in pozitia cangur ca aterizase pe labele din fata. Are nume predestinat, ce vrei?
@Anna, pfff… nasoluț. 🙁
Nope. Io te cred. Si al meu ciripea cand erau pasari afara asta vara. Si am mai avut pisici care faceau asta.
Stiu, nu ciripeste, zici ca vorbeste cu vrabiutele si le cheama. Parsivi
Eu am trecut pe la tine doar cât să-ți spun că nu suport pisicile 😀 😛 Acu’ fug repede, până nu stârnesc mânia iubitorilor de mâțe 🙂
@lotusull, știu EXACT ce zici. Așa eram și eu până la prima pisică. :))))
eu am o matza nebuna birmaneza . cand era mica avea obiceiul sa se puna pe mana mea cu care manuiam mousu`(cu maiestrie) cand jucam counterstraike. cred ca de atunci a ramas cu sechele pentru ca de cate ori vine cineva strain in casa la noi , il urmareste subtil cu luneta prin toata casa cu mustatile zbarlite : ce faci coae` ? vrei sa pui bomba pe aici ? daca teroristu` merge la baie , intra dupa el si iese cu o moaca de aia satisfacuta : ha ahaa , ai pus bomba in A , fariere ? vezi ca ti-am dezamorsato . oricum , nu se lasa pana nu le da niste cutite la picioare ca sa stie ca pe harta aia ea este admin. de vreo 5-6 ani sunt banati : soacra-mea , un frate si 2 cumnati care au intrat cu catziuri pe server
Comentariu beton!11
@Shoric, frate, am râs cu zgomot. Sunt banați, auzi. Ahahahahahaaaa
@Mihai , eu banuiesc ca lu` soacra-mea i-a dat chiar destroy cfg pentru ca a vazut-o cum se uita prin pereti si modifica lazile pe harta in lipsa noastra . a si zis soacra : daca nu scapati de nebuna aia de matza , io nu mai intru la voi pe server . si ce sa vezi , dupa 13 ani , doarme adminu` pe mana mea ca un bebelush 🙂
Auzi , auzi? Dar cotoiul ala cu nume pervers de la serviciu ce mai face ?:D
@Sincule, sunt necăjit, mă. N-a mai apărut deloc de când cu zăpada mare. 🙁
Este posibil sa se fi ratacit. Eu asa l-am gasit pe motanul meu Tan, in urma cu 3 ani. Am intrebat in zona si daca nu l-a recunoscut nimeni l-am adoptat fara remuscari. Pisicile sunt mai destepte decat credem noi
Mihai , eu lucrez cu catei , mno asta ii placerea mea , la mine in comuna , intre timp am gasit o familie care au salvat de pe strada 6 maidanezi , sii 6 pisici de-a lungu a vreo 3..5 ani , recent au mai adaugat inca un pui vai de mama lui , era fugarit de toti aproape , nu le am cu daru povestirii , darrr culmea culmilor cu vreo 2 dintre ei ma cam ”conversez ” ca deh imi plac tot felul de animale , ca si tine eu sint iubitoaree de caini , si cand in sfarsit mi-am permis sa am caine , in sensu sa am timp si loc ptr catel , mi-am luat unu acu 8 ani , si ptr ca nu ma dezic la iubirea de caine mai am unu , un akita american , cert este , decand merg in casa familiei cu atatea pisici , akitoiuu sta cam lipit de mine , ba mai rau , constat ma baga in seama , vrea sa doarma cu mine in dormitor , el care inainte ma rugam de el sa intre seara in casa , ca il apuca ” ariile nocturne ” precum lupu , din alea baritonale ,in concluzie la nici o sapt dupa miros prea concetrat de pisici , s-a usurat si remarcat teritoriu pe pantalonii si incaltarile mele , cumva undeva de 3 luni am contact zilnic cu pisicile , si ma bucurr cand ma conversez cu ele , 2 dintre ele intre timp s-au cam instalat la mine in brate ocazional sau una dintre ele sta in carca mea .
@Cinzee, deci nici tu nu ești foarte sănătoasă. 😀
nuuuu in nici un caz , nu am fost niciodata , dupa 20 de ani , pana la cei 45 de ani ai mei , cu tigla pe casa :)))) si nu intentionez sa devin altfel , de fapt ma un moment dat aveam 4 caini in casa ,si daca ar fii dupa mine mi-ar placea sa am un sarpe in casa , darrr ca si tine nu-mi place ideea de a da bani pe animalute 😉
Câini, pensie, opțiunea doi: pisica… Citeam și mã treceau fiori gândindu-mă că îți citesc blogul de vreun an de zile (thank you Andrei Gheorghe always ?) și uite ce țacă am luat că omul e un master al disimulării.
Dar ai încheiat în forță! The best!
@simona, care e treaba cu Andrei Gheorghe?
🙂 Eu am patru pisici. Doua mâte si doi motani! Fiecare are alt stil. Dar ultimul venit in familie, il cheama Shumy, de la Shumaher pt ca alearga de nebun toata ziua, intradevar are apucaturi de caine, se repede la picioarele tale si te trage cu dintii de pantaloni sau musca, pur si simplu din senin! A, si mai am si un caine care le suporta pe toate patru!
@Dana, ăăă… Schumaher nu prea mai aleargă. 🙁
Mda! Eu am botezat motanul Shumy pt ca este vitezoman, ridica toate covoarele prin casa parca este la raliu. . . Cat despre Shumacher 🙁
Pentru că nu vreau să cred că am ceva la cap dacă vorbesc cu pisica, nici tu n-ai nimic.
Dar nu înțeleg asta cu „ea e stapână absolută și tu ești sclavul”. Eu i-am zis din prima „făi fetică, eu nu te vreau, așa că ai grijă ce faci că eu am avut câine, nu-mi plac pisicile si câine te fac”. În prima noapte am aruncat cu perna după ea când m-a trezit, apoi i-am dat o palmă la fund când s-a suit pe masă și mă zburlesc mereu la ea dacă face prostii. Mama a vrut s-o ia la țara, eu n-am vrut s-o trimit acolo că mi-a fost milă de ea. Păi era așa drăguță, micuță și avea o oprivire așa deinocenta că m-a topit. Așa că s-a facut singură câine. Răspunde la cuțu-cuțu, stă la piciorele mele, merge la pas după mine prin casă și când sunt plecată mă întampină la ușă și îmi povestește ce a făcut singură acasă (sau mă ceartă, ea știe). Ea mă anunță că a facut căcălică, eu fac curat și ea stă lânga mine. Ea cere mancare, eu îi dau (îi dau oricum, dar cere mai devrme), ea vrea joacă, eu mă joc. Dacă n-are chef de mine, o las în pace. Dacă eu n-am chef, ea mă lasă în pace. Eu îi spun să aștepte că vin, ea așteaptă. O dau jos de pe scaunul meu de la birou, dar are și ea fotoliul ei. A văzut cum stă treaba aici. Las și eu, lasă si ea și nu are pretenții de divă. Când le are o las să și le dea singură, nici n-o bag în seamă. O alint când e de alintat, am ținut-o în brațe când i-a fost rău și a fost apatică. Nu mă lasă să vorbesc la telefon, ce-i drept. Și nu m-a zgâriat nicodată nici măcar în joacă și știe că nu e stapână. Și nu-mi plac pisicile, dar pe a mea o iubesc. Sau asta nu e pisică?
@lulu, sunt șanse mari să NU. 🙂
Eu, mare iubitoare de caini. Dar de o luna am adoptat o pisica. Care pisica ma intampina cand intru in casa (am observat ca daca bag cheia in usa vine in fuga spre usa), merge ca un caine dupa mine, vorbeste cu mine, in fiecare dimineata/cand revin acasa/cand mai am chef de vorba cu ea (eu o intreb ce face/zice si ea raspunde – pe limba ei), cand o strig, daca nu vrea sa ma bage in seama (totusi e pisica), o tradeaza coada (da din coada ca un caine), se joaca cu ursuleti si alearga dupa ei cand ii arunc, merge in masina de zici ca acolo s-a nascut, doarme mai tot drumul sau se uita pe geam in reprize, intr-o zi a pornit televizorul (probabil se plictisea ?), asa ca acum ascund telecomanda de nici eu nu o mai gasesc, si tot asa, ca m-am lungit prea mult. Concluzie: de unde nici nu voiam sa vad pisici, acum imi e tare draga.
@larisa, eu NU VOIAM NICI MĂCAR SĂ AUD DE PISICI. Well…
Am avut 2 pisici, total diferite:
– un motan de rasa, frumos si Pretios care a trait pana la varsta de 22 de si care era cel mai mare sclifosit: manca extrem de putin, cate 2-3 bucati de orice dupa care, cu superioritate maxima, imi arata ce are sub coada. Si manca numai din vas sau din mana, de pe jos era sub demnitatea lui. Se juca din cand in cand cu noi, dar numai cand considera ca suferim rau de nebagare in seama.
– o aratare zisa si pisica alba-neagra pentru ca are blana neagra numai la varfuri, iar la radacina alba, si a carui mama a fost pisica probabil, dar cred ca tatal a fost caine. Merge in lesa, musca, imita cainele (din dotare) cand latra, mananca orice (de la fistic, de care nu il poti satura, pana la scame sau suruburi si orice altceva se mai gaseste in casa unui om), alearga zi si noaptea. Abia anul asta, la varsta de 6 ani, s-a prins ca poate sa imprumute cate ceva din comportamentul pisicilor, asa ca si-a mutat singur dormitorul langa calorifer. Despre cutremure…trebuie sa-l anuntam daca e ceva sa se ascunda 🙂
Culmea este ca si cainele mai nou incearca sa miaune :))
@Lalu, 22 de ani? Gizăs! Chiar se poate așa ceva?
Se poate si peste din spusele medicului veterinar. Din cei 33 de ani ai mei, motanul asta a trait 22….adica doua treimi din viata mea. Chestia nemaipomenit de buna este ca a avut o viata faina, in sensul in care a fost sanatos, perferct fuctional si, zic eu, bine ingrijit.
Eu sunt din categoria „nu o sa avem niciodata pisica in casa” si, ce crezi?, eu am fost cea care a adus pisica acasa sau mai bine zis am insistat sa o adoptam. Motivul este nu pentru ca nu imi plac, ci pentru ca lasa mult par, cand lipsesti de acasa mai multe zile trebuie sa gasesti pe cineva sa se ocupe de ea (nu e intotdeauna usor) si este foarte dureros cand o pierzi. Sotul meu este innebunit dupa pisici si mi-a spus din start ca nu concepe sa nu avem, dar nu imediat, ci atunci cand nu vom mai sta in chirie. Well, intamplarea face ca o prietena de familie a divortat si, pentru ca momentul a coincis cu ziua ei de nastere, cineva s-a gandit ca cel mai potrivit cadou ar fi un pisoi. Toate au fost bune si frumoase vreo cateva zile, ca atat i-au trebuit prietenei sa afle ca e alergica la pisici. Si pentru ca simptomele erau clare si nu pareau sa dispara (mancarimi, ochi rosii, nod in gat si senzatie de sufocare), mi-a zis ca trebuie ori sa se mute de acasa, ori sa dea pisoiul. Pentru ca nu as fi scapat fara sa am o pisica in casa (hazbandu’ e foarte determinat cand vrea ceva) si pisicul era frumos foc, am hotarat sa-l adoptam. Asta dupa munca de convingere cu hazbandu’ care, in principiu, voia pisic, dar nu cat stam in chirie. Si uite-asa ne-am ales cu un motanel ragdoll extrem de jucaus, bland, prietenos si foarte sclifosit. Ii place sa se joace singur, dar mai mult cu noi. Cand sunt singura cu el acasa, vine cu jucarii la picioarele mele, asteapta un pic si daca nu-l bag in seama incepe sa miaune sa ne jucam. Are jucarii pentru pisici, dar e innebunit dupa mingiute facute din hartie mototolita pe care i le arunc si vine cu ele in gura asteptand sa le arunc iar. Ne intampina de fiecare data la usa si se tine dupa noi prin casa ca un catel. Daca intru intr-o camera si inchid usa, da cu labutele in usa si miauna pana ii deschid. Noaptea nu il lasam in dormitor si dimineata (cu precizie de ceas) adopta aceeasi atitudine. Plus ca baga jucarii f mici pe sub usa, doar, doar ne trezeste interesul sa deschidem usa sa ne jucam cu el. Cat am fost plecati in concediu, ne-a zis soacra-mea ca a bagat jucarii pe sub usa de la intrare (ca pe acolo a vazut el ca am disparut si si-a imaginat ca scara blocului este o alta camera). Prima data cand am plecat de acasa pentru cateva zile (vreo 4 mai exact) ne-am imaginat ca atunci cand ne intoarcem o sa ne sara in brate si o sa ne copleseasca de atata afectiune. Avea vreo 6 luni pe atunci. Drept pentru care, hazbadu’ s-a gandit sa-l filmeze cand intram in casa. Si ce crezi? Ticalosul mic nu a schitat niciun gest in sensul asta, ba chiar ne-a intors spatele si a plecat in alta camera, asta dupa ce ne-a aruncat o privire dispretuitoare. Recent am fost in concediu pentru o saptamana si, data fiind experienta precedenta, nu ne-am mai gandit sa-l filmam. Imediat cand am intrat pe holul blocului am auzit niste sunete care semanau cu plansul unui copil. Initial ne-am gandit ca e copilul vecinilor de langa noi, dar foarte repede am realizat ca era motanul nostru. Cand am intrat in casa a fost foarte fericit, ne-a pupat, a stat cu burta-n sus sa-l mangaiem, ne-a urmarit peste tot prin casa foarte fericit ca am venit. Hazbandu’ s-a culcat inaintea mea si cand m-am dus si eu spre usa dormitorului m-a apucat cu labutele de picior sa ma tina sa nu intru. 🙂
Legat de pozne, cat a fost mic se catara pe draperii si perdele si ne-a ros vreo doua randuri de cabluri de la incarcatoarele telefoanelor. Un obicei care a ramas este rosul slapilor, ca obraznicatura are o slabiciune pentru ei de cand era mic. Si cand zic ros, inseamna ca nu ramane bucatica necapsata.
Cum ziceam si la inceput, este foarte sclifosit. Mananca putin si foarte selectiv. Atunci cand nu-i place mancarea (are castroane pe gresie la bucatarie) se intoarce cu spatele si da cu labutele din spate incercand sa o ingroape.:)) Nu e cersetor si cand mancam noi se duce si el la castroanele lui si mananca.
Ar mai fi multe de zis, dar cred ca ma opresc aici, ca deja am scris un roman.:)) Ca o concluzie, acum are aproape 2 ani si acelasi comportament ca atunci cand era pisoi. Adica la fel de jucaus, innebunit dupa compania noastra, mangaieri si partener de joaca. Nu musca, nu zgarie si sta sa-l mangaie toata lumea. Il iubim ca pe ochii din cap si suntem foarte happy ca am avut noroc de un pisic atat de bun.:)
De ceva vreme în coace am si eu pisica. Nu stiu daca îți mai aduci aminte dar tu ai avut o influenta in treaba asta.? Am luat-o de mica de pe strada. Am despăducheat-o bine. O cumințenie de pisică si nu alta. Ehee şi cand a mai crescut: jaleee. Nu facem niciodata baie fara ea, nici unul din casa, mereu sta pe marginea căzii. Niciodata nu scapa momentul cand se aşeaza cineva pe wc. Sta şi casca ochii bine şi aşteapta sa apuci hartia igienica in mana, abia atunci incepe distracția: nu ai şanse sa te stergi prea bine la cur. Daca dupa ce ai terminat cu hartia nu am grija sa o pun sus sus o gasesc toata impraştiata in toata baia. Sta şi ne pândeşte prin casa si sare pe noi. Cand stau la tv liniştită am toate şansele sa ma trezesc cu ea in cap. Şi mai sunt muuulte de zis. Porecla îi este Nija pentru ca se bate parte în parte cu noi.
Barbatul meu nu vroia sa audă de pisic, cand i-am spus ca e singura salvare de la invazia de șoareci de acu’ 2 ani.
Ghici cu cine e în cele mai bune relații și cui ii iese în întâmpinare?
Și da, e o aroganta și jumătate, pretențioasă la mâncare și la apa curata. La început stătea în garaj pana pe la 3 luni și credea e teritoriul ei. Acu’ nu o mai las în el ca îmi zgârie bunătate de mașină dar cum prinde ușa deschidă se furișează printre roti sa nu o vad.
Și își face treaba cu prisosință, de la 3 luni prindea șoareci, sarea după păsări în zbor și bineînțeles înconjoară cartierul după fete?
Am avut câine, schnauzer uriaş, femelă. O frumuseţe şi un animal foarte iubitor ( am avut de două ori ochii vineţi după ce a sărit să mă lingă când am ajuns acasă de la job – evident că nu m-a crezut nimeni că mi-a tras câinele un cap în nas). Un câine înseamnă responsabilitate uriaşă, trebuie să îl scoţi afară de trei ori pe zi, pe ploaie, viscol, ger… e un suflet care are nevoi. În sfârşit, poveste lungă: boală, bătrâneţe, eutanasiere. Acum m-am procopsit cu o pisică nebună. O am de trei ani, adunată de pui de pe străzi, suntem compostaţi şi vânaţi de sălbatica de mâţă, plecăm cu ea în concedii… nu pot să cred că o nesimţită şi o alintată ca animala asta ne-a schimbat viaţa.
Am sa-ti spun o poveste ……despre o pisica gasita la iesirea dintr-un oras X…in urma unui eveniment in care mi-am demonstrat implicarea sociala. Ma duceam catre un oras Y…in care isi face veacul un ex- potential ex..iubit. Nu stiam ce sa fac cu pisicul, acasa aveam 2 catei… Ce sa fac? Cum sa fac? Am decis ca este sanatos sa trimit un mesaj „erotic” …in care il intrebam pe ex…ex-ul ceva despre dorinta de a se bucura de „pisicuta mea”….A spus da…..si eu am lesinat de ras si bucurie. Nu sunt capabila sa pun in cuvinte …uimirea si nelamurirea din privirea lui cand a vazut pisicul. Mi-a marturisit ca…..dupa cum ma stie… a fost un moment in care s-a gandit ca o sa aterizez la el cu o pisica. Fiind om parolist a adoptat motanul, care se bucura acum de tot confortul unui camin. (i se sune Coita…desi e castrat. Poate pentru ca eu am inventat termenul de Cojonles)
PS: Acum am implinit trei pisici. 🙂 Ma straduiesc sa mai bag una semisalbatica in casa…ca ma apuca depresia cand ma gandesc ca sta afara in frig. Cel mai mult le iubeste catelul meu cel mare….dar nu poate sa le alerge din cauza vecinilor. Am avut 2 pui de catel in casa acum un an, din decembrie pana cand le-am gasit casute in aprilie…si au ramas socati (n.a. ….vecinii).
Eu am 3 , toate de pe strazi, una tocmai de la Tulcea adusa in cutia de margarina ca atat de mica era pe atunci. Da’ sa revenim, eu lucrez de acasa timp berechet sa le admir in toata splendoarea, stau la parter copaci mici si vara stam cu geamul deschis, ca sunt civilizate nu sar sa fuga chiar daca nu-i mai mult de doi metri pana la CTN. Si cateodata in copacii ai mici se aseza cate o pasarica, de aceea care ciripipeste, motiv de agitatie si discutii prelungi la geam cu mieunaturi la adresa beitei zburatoare. Nimic iesit din comun pana aici, nici macar ca uneia dintre ele ii place sa ii arunc o mingie de cauciuc care sare in toate directiile si dupa care se baga pe sub toate celea de prin casa , iar cand are chef de joaca aduce ea mingiuta si ma miauna sa o arunc ca sa aibe motiv sa o caute. Motanelul cel mai mic, are alt fetis, are propria mingiuta de cauciuc dar ceva mai poros si mare distractie, este sa o care si sa o puna in bolul cu apa ca sa o imoaie bine si apoi sa se joace cu ea asa umeda prin casa, iar la sfarst daca am noroc mi-o lasa in pat exact unde dorm eu . Insa de departe ce mai incredibila poveste pe care o am de spus este aceea ca eu nu am voie sa injur in casa , dupa cum spuneam lucrez de acasa si foarte mult cu pc-ul care uneori cand iti este lumea mai draga incepe de se blocheaza da eroare etc stiti voi …. e atunci eu incep cu multe cuvinte cu ….zda, cu sa mi-o, sa ti-o’ ,sa le-o ,si multe … ula e atunci apara Mira care ma cearta cu aceeasi verva cu care cearta vraiutele de la geam si mi se suie in brate pana tac… si tac ca deobicei ma face sa rad cu reactiile ei
Uite ce am salvat eu de pe strazi! Si jur ca in sufletul lui e pisica!
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=617291728379121&set=pb.100002948991720.-2207520000.1487959310.&type=3&theater
Pisica mea maidaneza, dar totusi alba cu ochi albastri, a venit la usa fix cand imi doream una de rasa. Manca orice-i dadeam, asta timp de trei-patru zile, perioada de proba (a inteles ea ca-i perioada de proba cumva). Apoi am trecut prin toate cu ea, ba ii cadea parul, ba s-a intoxicat de la mancare de i s-au umflat capul si labutele, ba a facut artroza, ba piometru, dar a trecut prin toate. Cumva, o boala a oprit-o pe alta – mai putin piometru, unde a ajuns la operatie. Acum are, bineinteles, insuficienta renala. Nasol, ca asta e ireversibila. Dar ii dau cele mai bune medicamente si cea mai buna mancare. Si inca e bine, desi analizele nu sunt tocmai ok. Daca aveti sfaturi pt chestia asta, va rog sa-mi ziceti. A propos, suntem de 14 ani impreuna
Am două pisici și hrănesc încă vreo șase. Trei ale vecinei mele, o femeie care face orice altceva în afară de a avea grijă de ele, plus încă trei, „umblărețele” de prin cartier. Nu știu exact ce m-a apucat, dar constat că a devenit un fel de hobby.
Orice ati spune, prieteni nostri necuvantatori ne fac viata mai buna, mai senina, insa trebuie sa le purtam si noi de grija.
Daca tot e iarna, bucurati-va micul sau marele Dvs. companion cu o hainuta. Acum le puteti comanda online cu reducere de 20% de la acest magazin:
https://l.profitshare.ro/l/5450282
Profitati acum !.