4,800 cititori

Statistica nu ține loc de viață

Tata nu era genul de om cu care să poți comunica ușor. Copil de țăran, cu încă patru frați, toți crescuți într-o sărăcie lucie, nu suporta să vorbească despre problemele lui cu nimeni, nici macar cu mama sau cu mine. Habar nu am de ce, probabil considera că asta ar însemnă să se plângă și bărbații n-au voie să se plângă, nu-i așa?

Nu-mi amintesc să-l fi văzut bolnav vreodată, cu excepția momentelor când îl pocnea vreo gripă sau răceală. Și-atunci făcea ce fac toți bărbații, trei zile trăgea să moară mai ceva decât o femeie în durerile facerii, în a patra zi, când deja era un pic mai bine, devaliza jumatate de frigider dimineața și cealaltă jumatate seara, iar din a cincea nu-l mai prindeai prin casă. În rest, dacă a suferit de ceva, a știut doar el, nouă nu ne-ar fi spus nici picat cu ceară. În aceste condiții, de mers la doctor, de făcut vreo analiză sau vreun control periodic, nici nu putea fi vorba. Continuarea

61,774 cititori

Habar nu am ce-ar trebui făcut. Poate știți voi.

LATER UPDATE

Pentru că sunteți foarte-foarte mulți cei care mi-ați scris si care continuați să-mi scrieți, trebuie să vă spun că s-a rezolvat (am vorbit acum câteva minute cu mama bebelușei), cea mică va avea o familie nouă.

Nu sunt în măsură să dau amănunte de genul cine și cum, pot doar să vă spun că se vor respecta PROCEDURILE LEGALE. Acum mai pot doar să va mulțumesc tuturor pentru implicare și să le doresc sănătate multă și mamei și fetiței!

…………………………………………………………………………….

Să știți că există puține lucruri care mă mai iau prin surprindere de nu știu cum să reacționez. Mno, am și io o oareșcare experiență, plus că sunt destul de spontan, nu mi se blochează creierul așa repede. Ei, uite că din când în când apare câte un moment din ăsta de rămân uitându-mă în gol, în timp ce singurul meu nuron se învârte disperat căutând soluții. Hai că vă zic imediat, țineți-vă bine!

Sâmbătă seara eram la un Sfânt Ion când m-am trezit că-mi scrie cineva pe mesageria privată a paginii de Facebook. Așa, de nicăieri, s-a gândit să-mi zguduie oleacă seara. Și-a reușit: Continuarea

4,907 cititori

Treizeci de ani mai târziu, același parenting modern și dezinhibat

Am râs bine de tot la textul ăsta al Corinei și apoi mi-am adus aminte că am fost martor la o fază aproape similară, doar că acțiunea se desfășura în timpuri moderne, mai aproape de zilele noastre, nu când era Băcanu copil, pe vremea dinozaurilor. 🙂

Acum vreo doi-trei ani, eram cu vară-mea pe balcon, la cafea, într-o dimineață și făceam lucrurile la care ne pricepem cel mai bine, bârfeam și ne hăhăiam. La un moment dat ne-am întrerupt pentru a fi atenți la acțiunea care se începuse să se desfășoare în stradă, fix sub nasul nostru. Continuarea