4,313 cititori

România devine modernă doar dacă o ajutăm și noi

Acum ceva ani, m-am trezit cu un telefon de la vară-mea, cea care a avut neinspirata alegere de a se retrage pe plaiurile unchiului Sam. “Vezi, zice, că vine un prieten de-al meu american până în România și te rog să-l aștepți la aeroport”. M-am dus, ce să fac, doar nu era să se certe cu omul din cauza mea. L-am recuperat pe yankeu, prilej cu care am aflat și de ce venea în România. Tipul, un soi de hipster american, voia musai niște țesături cu motive populare românești și venise să le ia direct de la sursă. Aflase el despre  o bătrânică, iscusită și talentată, învățată cu comerțul ăsta de tip nou, hipsteresc. Ce să mai, afacere de neratat. Mă rog, dar nu despre asta voiam să vorbesc. Continuarea

5,931 cititori

Dacă-mi cureți în ogradă, te omor!

Ce faci tu, ca Primar al unei localități rurale din România dacă vrei să aduni oameni pentru o acțiune de muncă voluntară care are ca scop strângerea gunoaielor ce zac “la liber” peste tot? Păi ce să faci? Știind ce putori sunt, îi minți. Pui niște afișe prin sat, ba mai transmiți și pe cale orală că e invitată toată lumea să vină la Primărie unde e petrecere mare de “Zilele Comunei”, cu mici, bere și lăutari. Pe banii Primăriei, evident.

În ziua stabilită, când locul geme de țărani (e tot satul venit, inclusiv bătrânii, blonavii netransportabili, copiii de țâță și morții neîngropați încă), ieși și îi anunți că petrecerea se amână pentru că a intervenit ceva deosebit de important. Aici poți sa bagi orice motiv, că a murit Iohannis și e doliu național sau că a înviat Hitler și ne pregătim de război, nu contează, oricum sunt prea proști și leneși ca să înțeleagă sau să verifice. Continuarea

10,327 cititori

Unde se mai mănâncă bine în țara asta?

Toată viața mea mi-am dorit să fac un concediu din ăla în care pleci fără o țintă anume, te oprești unde ți se scoală, stai câte zile vrea mușchiu’ tău și apoi o iei iar din loc fără o destinație în sine. Și n-am avut niciodată sânge în instalație să-l pun în practică.

Ce prostii vorbesc eu aici? Nu numai că n-am avut curaj să fac asta, dar io-s din ăla care când pleacă în vacanță știe încă de acasă cel puțin cinci stații de metrou din jurul obiectivelor de vizitat, orarul mijloacelor de transport în comun și pot să ajung la hotelul unde am cazarea legat la ochi, chiar dacă sunt pentru prima oară în orașul respectiv. OCD, frate, ce să-i faci. Continuarea

4,093 cititori

Imediat după daci, vin românii

Păi, na, doar ne tragem din dacii liberi, era de așteptat să fim tot un fel de miez din dodoașcă. Nu înțelegeți ce zic, nu? Păi stați să vedeți ce articol am citit ieri. Nu-i știam pe ăștia de la dezvăluitorul. ro, dar par să fie concurență serioasă pentru cocoon și efemeride. Așadar, să spicuim din articol aberație.
Continuarea

2,700 cititori

Sunt în misiune

Doar că nu pot să vă spun în ce fel de misiune. Cel puțin nu acum, că n-o să mă lase pe mine inima să nu vă zic pe unde umblu sau cu ce scop. Şi dacă totuşi aș vrea să mă țin tare, până la urmă tot mă scapă gura, doar ştiu ce-mi poate pielea. Atât că n-o să aflaţi azi, trebuie să apuc să duc misiunea la bun sfârșit ca sa vă pot povesti.
Continuarea

1,097 cititori

1 Decembrie cu Avatar

Diseară pe protv o să fie “Avatar” și tocmai mi-a trecut prin cap că recent încheiatele alegeri s-au desfășurat după un scenariu asemănător. Păi cei de “afara” au votat ca legați cu niște fire invizibile de locul unde se regasesc încă, atunci când spun “acasă”: România. Iar firele acestea, provenite din “matricea” mama, aveau la un capat pe cei ramași aici și la celălat speranța că și în țara aceasta napastuită se pot întampla lucruri bune.

Așa că azi 1 Decembrie, de ziua ta, îți scriu cu speranța că în sfarșit facem și noi primii pași spre intrarea in normalitate. Primii pași spre o țara așa cum ne-o dorim toți. Primii pași spre o țara ca “afara”.  Primii pași pentru ca cei plecați, care se simt încă legați de tine, cu inima și sufletul, să fie mândri de țara lor.

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

mihai_vasilescu_drapel

 

2,145 cititori

Procedeu invechit

Guest Post by Ana R.

 

In dorinta mea de a reprezenta cu cinste tara de obarsie, printre nemtii din tara de adoptie, am devenit destul de obsedata de integrarea in societatea lor, aducandu-mi aportul cultural dar si valorile etice insuflate de educatia de acasa. Dar toate eforturile mele si ale celor la fel de bine intentionati ca mine, sunt uneori facute praf, cat ai pocni din degete. Problema cea mai mare o constituie alti conationali, ce dau de pereti cu stradania mea. In oraselul in care stau, care este lipit de München, s-au aciuat cam multi compatrioti colorati care isi cam fac “cumparaturile” prin subtilizare. Cica ar face o gaura zilnica, numai la un singur magazin Penny, de minim 700 de euro. Continuarea

3,637 cititori

Deutschland über alles versus mandria de a fi roman

Guest Post by Ana R.

 

Au castigat nemtii campionatul mondial de fotbal! V-am spus ca eu si fotbalul nu ne prea simpatizam, dar cu aceasca ocazie am avut ocazia sa descopar o parte pozitiva a nemtilor astora. Mai oameni buni, astia sunt patrioti pana in maduva oaselor. Si nu ma refer la patriotismul ala falsificat si ultra comercializat de tip american, ci ma refer la mandria de a apartine unei natiuni. Pe langa tati Angelica care se pupa cu ei de mama focului (si a venit la stadion cu geanta pentru fotbal), am asistat uimita si la discursurile fotbalistilor care au multumit de n-spe ori Germaniei si sustinatorilor, de te faceau sa crezi ca fara suportul moral nu ar mai fi nimerit mingiuca.

Apoi euforia tarii, cred ca si in ultimul catun din Padurea Neagra cineva tipa si se bucura pentru victorie. Continuarea