6,459 cititori

Cele patru calități ale unui bărbat adevărat

Articolele de acest gen sunt printre motivele pentru care în jurul nostru este plin de femei care jinduiesc la prinți pe armăsari albi sau alte feluri de cai verzi pe pereți și de hipsteri care visează la iubirea perfectă, în timp ce-și șterg delicat, cu șevețelul, sperma rămasă în palmă.

Pentru că, da, șmecheria este că pare scris pentru bărbați, dar asta doar ca să tenteze femeile să-l citească în timp ce se smiorcăie și suspină: “Deci se poate, deci există așa ceva, iar eu sunt nevoită să stau cu nesimțitul ăsta care nu mi-a mai adus o floare de la ziua mea. O, Doamne, eu de ce nu am avut norocul să întâlnesc un astfel de bărbat”? Sau, pentru varianta single: “De ce să mă grăbesc? Până la urmă o să apară în viața mea bărbatul care îmi va face inima să arate ca un cireș înflorit în ianuarie?”.

Continuarea

6,140 cititori

Hai acasă că eu vreau să plec!

Se dă următoarea situație.

Tu și cu partenerul tău sunteți la o petrecere unde tu te simți extraordinar de bine. Nu contează ce fel de petrecere, puteți să vă imaginați orice fel de adunare care seamănă a așa ceva: party la cineva acasă sau în club, nuntă, festival de muzică electronică sau manele, botez, uatevăr. Cert e că ție-ți place acolo de te piși pe tine. Că tocmai ai revăzut oameni pe care nu-i mai văzusei de ceva vreme, că-ți place muzica, că aștepți să vină și sarmalele, repet, nu contează, te simți foarte-foarte bine la sindrofia respectivă.

Continuarea

6,591 cititori

Ce vor bărbații

Domnilor, v-ați grăbit ieri ca muta la lupă să vă dați cu părerea despre calitățile sexului frumos, când, pe lângă că nu era cazul, mai era și la mintea cocoșului că va urma o continuare dedicată delicatelor ființe care populează acest blog, ființe cunoscute îndeobște și sub banala denumire de „bărbați”. Pentru că da, azi ne vom apleca privirile de semi-zei asupra celor care au fost create doar pentru ca noi să avem tot timpul la îndemână un etalon de comparație care să ne arate cât suntem de buni, deștepți și frumoși. Am numit aici femeile, desigur.

So, acum vreau să v-aud. Acum vreau să văd cam cum se prezintă situația când masculul din voi iese la vânătoare și vrea să se întoarcă la peșteră cu ceva ce să poată fi consumat cu plăcere la o cină urmată de micul dejun.

Continuarea

10,327 cititori

Băieți, tocmai v-am găsit aleasa inimii

Mă știți că sunt un tip săritor și vreau să ajut. Mai ales în aceste vremuri de izbeliște când poți să dai cu tunul și nu găsești un partener mai de doamne-ajută.

Așadar, domnilor, duduia Andreea își dorește un pretendent serios pentru o eventuală relație bazată pe încredere și iubire. Și nici măcar nu e pretențioasă, ci doar ușor agramată, dar cine se mai uită la așa ceva când este vorba despre dragoste adevărată? Detalii nesemnificative care nu pot ține în loc sentimentele (postarea originală, aici). Continuarea

6,724 cititori

Este sau nu este înșelat?

Nu știu cum stă situația la voi, dar pe mine frigul ăsta mă deprimă. Iar dacă mă mai și gândesc că abia peste șase luni o să fie din nou cald (juma’ de an, în plm!!!) îmi vine să mă ghemuiesc într-un colțișor și să mă mai ridic de-acolo când se întorc păsările călătoare. Așa că să nu vă mirați dacă-s oleacă mai ciufut perioada asta până mă obișnuiesc cu senzația neplăcută că mi se lovesc oasele înghețate unele de altele când merg pe stradă.

Mbun, revenind la ale noastre, am un subiect foaaaaarte interesant pentru azi. Zilele trecute am văzut un topic pe rețeaua noastră de socializare cea de toate ziele (din păcate nu mai țin minte la cine ca să dau link) și mă gândeam să-l dezbatem și noi un picuț aici.

Continuarea

5,374 cititori

Banii mei sunt banii noștri?

Citeam textul ăsta de la Cetin și mi-a venit așa un chef nebun să vă pun niște întrebări de viață și de moarte. Da’ mai ales de viață. Știț’, e vineri, și pe lângă că mi-e lene să scriu, vinerea îmi place mereu să vă pun la treabă, că și-așa frecați menta la birou așteptând să se facă ora șase munciți prea mult și mai aveți nevoie de câte-o pauză.

Mdeci, ce voiam eu sa vă întreb.

Continuarea

22,557 cititori

Și prințul nu mai vine

De vreo câțiva ani asist amuzat la un trend foarte deosebit printre multe dintre reprezentantele sexului ălălalt. E așa un fel de chestie foarte cool care se cheamă libertatea și puterea iubirii necondiționate sau ceva. Iar adeptele ei nu mai prididesc să povestească cui vrea să le asculte (dar mai ales cui nu vrea) cât de mișto este să fii liberă, să nu depinzi de nimeni și să-ți trăiesti viața așteptând să apară el. Acel el, singurul care le va merita și le va preţui cu adevărat.

Continuarea

5,303 cititori

Când doi egal cu unu

Text scris de Elena.

Pentru noi, femeile, viața asta este foarte simplă. Știm exact pentru ce suntem născute, dar mai ales știm ce ne dorim. Lucrul ăsta devine foarte clar imediat ce deschidem ochii în lumea asta și vă descoperim pe voi bărbații. Vrem o relație serioasă care să ducă musai la căsătorie, copii și bătrâneți petrecute alături de voi.

Dacă până pe la 14-15 ani suntem un fel de amestec între cele două sexe, ne mai jucăm cu câte o mașinuță, mai batem mingea în fața blocului, ne mai cățărăm în copaci și mai punem mâna și pe câte o praștie, când am atins vârsta de “domnișorie” ne revenim brusc. Din momentul ăla ieșim la vânat. Și vai de nefericitul care ne cade în bătaia puștii.

Continuarea

5,672 cititori

Ce te faci dacă vine momentul ăsta?

Știu că nu e cazul celor care citesc acest blog, doar mi s-a demonstrat din plin la textul în care îmi mărturiseam scepticismul cu privire la relațiile începute în adolescență, text în urma căruia mai aveam un pic și auzeam clar cum rage pe străzi fericirea cuplurilor care s-au împreunat încă de pe vremea când de-abia le mijeau tuleiele sau încă le mai dădeau sânii, dar cinșpe ani mai târziu se iubesc ca-n prima zi. Pentru că de ce nu.

Continuarea

8,717 cititori

Țara nefericiților fericiți

Azi am să las aici un fel de concluzii pe care le-am tras după ce-am citit comentariile venite în urma textului de ieri. Și cele de pe blog și cele de pe Facebook. A fost jihad. Și-au urlat sărmanele chinuite de viață fericirea cât au putut de tare, doar-doar le aude cineva. M-am cutremurat și pe urmă am tras concluziile de mai jos:

Suntem cei mai mari maeștri în a băga căcatul sub covor pentru ca mai apoi să ne prefacem că nu pute nimic.

Continuarea

20,169 cititori

Pentru bărbatul adevărat din tine! Care este.

Text scris de Elena. Lăsați tot ce faceți, că eu am râs bine de tot.

Scriu acest text pentru bărbații adevărați care nu prezintă nici cea mai mică urmă de pizdificare. Pentru bărbații ăia care transpiră testosteron pur 100%. Băbăieți, io-s cu voi frații mei. Şi vă recunosc bărbăția de la o poştă. O poştă mai veche…

Mama nu m-a schilodit mental dăloc, ca pă plângăcioasele astea dîn zilele noastre, cu aberații legate de căsătorie, copii, soție model şi alte mizerii de genul ăsta. Mama m-a vrut femeie pentru ăştia ca voi, pulărăii adevărați. Pe la 15 ani, când începusera să-mi crească sânii si poponelul, m-a luat direct şi mi-a spus:

– Lasă naibii cartea că tâmpește. Mâine-poimâne vrei facultăti, mastăre… Stai dreacu’ cuminte cu astea. Dă-i drumu’ la veață. La sex. Destrăbălează-te! Să găsesti şi tu un bărbat adevărat care bate cu pumnu-n masă şi tu execuți.

Păi nu ascultam eu de mama? Ascultam. Şi-am început.

Primul meu iubit a murit înecat. Despre morți numai de bine. Oricum nu era ce-mi doream pentru că avea nişte probleme grave la cap şi era cam atent cu mine si cu dorințele mele. Şi-şi mai dorea şi căsătorie şi copii. Cu mine. Plm, sentimentalisme d-astea ieftine pentru fraierii care pişă ochii la filme dă dragoste şi care au tupeul ăla de jegoşi să facă lucruri împreună cu partenera de viață. Da, bă, exact: gătit, spălat, curat, plimbări, respect, înțelegere. Limbisme d-astea care vă fac pe voi, bărbații adevărați, dă râs şi vă taie din masculinitate. Bă, voi vă dați seama ce de căcat ar fi fost viața mea? Coiță, mă-nfior şi acum.

Cum așa ceva, când visul meu era un bărbat care să se tundă maxim dă două ori pă an, să aibă păr în nas până la buze, unghia mică să fie lăsată să crească în voia ei ca s-o folosească pentru curățat urechile şi nasul. Să vină dă la muncă şi să-şi lase şosetele băgate în pantofi, asta dacă nu cumva mă bucura până la excitație cu ele aruncate prin toata casa. Aaaa, şi să facă baie doar sâmbăta. Eventual de cea a morților. Morților mă-sii, desigur. Spun asta de dragul lui. Pup io pă el de bărbat adevărat. Să bea bere, să râgâie, să pută curu’ sub el când stă pă jilț şi dă comandă la fată. Adică mie. Ah, clar, şi fata să execute. Iar cand are el chef să-şi bage mâna în chiloți, să-şi aranjeze măciuca şi dupa aia să-şi duca mâna la nas să o miroasă. Şi sex să făcem doar când vrea el şi doar cum vrea el. Deja am căzut pe spate. Sunt excitată!

Mbuuun. Am găsit până la urmă exact ce căutam. Vreo 8 ani am stat cu el şi nu l-aş fi lăsat pentru nimic în lume. El m-a părăsit. Ştiți de ce? Hai, să vă spun. Era producător. Nu de filme. De ciupituri. De nimicuri. De găinării. Şi, în bărbăția lui, nu prea venea nopțile acasă. Mereu îmi zicea sfătos:

– Făăă, tu să fii mândră că eşti cu mine. Că ca mine nu mai găseşti. Şi să nu uiți că dintre toate proastele care m-a vrut, io pă tine te-am ales.

Păi, băăă, aşea cuvinte… mă înfioară şi acum. Pula lui dă jmeker în veață. Cum să nu-l iubeşti, mânca-i-aş coaele lui dă peloponez. Că mă suna și noaptea şi spunea:

– Ia, fă, lanțul ăla de la mă-ta şi adu-l încoa că vreau să-l joc la barbut. Câstig şi te îmbrac în aur. Doamnă tă fac, prostanco.

Păi nu executa sora voastră? Executa instant. Că doar doamnă voiam şi io să fiu. Şi cine mă mai altoia, mă, ca el. Că după o bătaie mi-a zis că-l dor tibiile şi când s-a gândit el mai bine, a slobozit adevarul:

– Că te-am batut pă tine ieri cu picioarele, d-aia mă doare. Că io n-aveam nimic înainte dă asta, nicio durere. 

Să mai mira lumea dă pă scară când mă vedea dîn când în când (dăcât în zilele săptămânii terminate în “i”) cu botu’ umflat. Dacă nici asta nu era dragoste, io nuş’ ce să mai zic.

Da’ ce era să fac? Așa ceva nu mai găseam io. Că doar singur îmi zicea: “Fă, altele moare şi-aşa n-are”. De mi se făcea naiba și milă dă alea, când le vedeam bălind pe lângă el. Până la urmă i s-a făcut și lui milă de ele și m-a părăsit, am divorțat. La tribunal mi-a zis cu blândețe: “Fă, acu’ tu te muți dîn oraș d-aci, ca să nu te mut io. Rece.”. M-am mutat, ce să fac, că nu mă avantajează dăloc culorile reci. Mai ales în jurul ochilor.

În noul oraş am cunoscut visul oricărei femei. Aşa am ajuns să am a treia relație. Direct cu “ză best”.

Ăsta era dă dăparte tot ce voiam. Arăta bine, dăştept de ma excita intelectual la maxim şi vrăjitor la mare artă. Calitate, calitate prima.

După vreo 8-9 luni de relație, am aflat într-o zi că are o panaramă acasă. Da’ ce panaramă, cum abuza de bietul meu bărbat. Cică îl prinsese într-o seară beat, a abuzat la modul cel mai ordinar de el şi de sufletul lui curat, l-a futut şi intenționat a rămas gravidă. Staț’ că n-am terminat, să vedeți cum e vieața. Aștia doi, omu’ meu și panarama de-acasă, deşi aveau un copil împreună, nu mai făcuseră sex din paleolitic. Na, belea, uite cum se profită de un biet suflet nevinovat.

El voia cu mine, că era băiat de casă bun şi iubitor, mânca-mi-ar nasu’, dar ea, o zgripțuroaică nenorocită care se văzuse maritată şi cu copil făcut, ea nu mai voia să-l lase. Băăă, păi la asemenea dramă, io am plâns cu muci. Sincer acu’. De ce s-o dau cotită? Că aşa-s eu sensibilă la toți mirificii ăştia fără noroc în viață. Numa’ că, în nemernicia mea şi în sufletul meu de cățea nenorocită, l-am părăsit.

Știu, toți bărbații adevărați o să mă întrebe “coae, dă ce-ai făcut asta?”. Io n-am vrut, pă cuvânt, da’ prostul ăla nu erea bărbat. Erea, aşea, cum să spun ca să mă înțelegeți. Un perdant ordinar. Că mă apucă jalea iar, acu’ când mă gândesc.

Şi nu vreau să mă vedeți plângând şi să credeți că o dau în morții mamii în drame d-alea ieftine de tot căcatul. Că io vreau dăcât să vă hăhăiți voi p-aci și să veniți cu replicile alea care mă urcă pe pereți, dacă nu mă dau pă spate. Şi care mă fac să regret. Că bine le mai ziceți voi la toate “marmotele” astea care se plâng de bărbați: “Făăă, nimica n-ați învățat de la veață.”.

Asta vreau, să vă aratați voi bărbăția, virtual vorbind, iar io să adorm cu o mână în chiloți, gândindu-mă la voi, şi cu cealaltă pă icoana, că poate m-ajuta Dumnezeu să-l găsesc măcar pă unu dintre voi liber, ca să fiu şi io respectata şi iubită, măcar o dată în viața asta, de un bărbat adevărat.

Vă pupă sora voastră şi vă respectă maxim. Că ca voi nu e niminea. Amin!

P.S. – Masculilor, ăsta e un pamflet şi dacă reuşiti să-l luați ca atare, eu îmi scot pălăria în fața voastra.

mihai_vasilescu_barbat_adevarat

sursa foto