V-am lăsat mai jos un video în care o să-l vedeți pe un ipochimen de ale cărui elucubrații ați mai avut parte, dar, înainte să-i dați play, am și eu de vorbit câte ceva cu voi.

Mă interesează ce înțelegeți voi printr-o relație sănătoasă.

Ce vă doriți voi de la o relație ca să considerați că e mișto și că e relația din care n-ați vrea să mai ieșiți niciodată?

Bineînțeles, o să încep eu, pentru că, nu-i așa, de ce să nu-mi iau niște hate, dacă se poate să da.

Am pus întrebarea asta și îmi doresc să discutăm pe acest subiect pentru că, dincolo de iubire, de atracție sexuală sau de respect, consider că există ceva mai important într-o relație. Pentru mine, cel puțin, este mai important, iar lucrul ăla este libertatea. Libertatea mea personală, individuală.

Consider că o relație are trei entități diferite: eu, tu (partenerul) și noi. Și este foarte important să ai grijă de toate cele trei entități, nu doar de una dintre ele, nu doar de două dintre ele.

De-aia consider că libertatea este extrem de importantă și mă refer la libertatea de a face ce vrei tu. Mă refer la faptul că nimeni nu trebuie să te oblige să faci nimic din ce nu-ți dorești atunci când ești într-o relație.

Desigur, ca să nu-mi sară analfabeții funcțional în cap, n-am spus că trebuie să faci doar lucrurile pe care ți le dorești. Am specificat mai sus că vorbim de cele trei entități dintr-o relație, prin urmare trebuie să ai grijă și de celelalte două: de partener, dar și de „noi”, cei aflați în acea relație.

Dacă faci doar lucrurile pe care ți le dorești tu și nu faceți lucruri și împreună, nu cred că trebuie să stau să explic în ce direcție se îndreaptă relația aia. Dar în aceeași direcție se îndreaptă și dacă faceți doar împreună lucruri sau dacă doar partenerul are libertatea de a face ce-și dorește, nu și tu.

De altfel, mi se par extrem de triști oamenii care, odată intrați într-o relație, nu mai fac nimic de unii singuri, totul se face doar împreună, la comun.

Ca să nu mai zic că aveam un prieten care venea cu nevastă-sa în seara de ieșit la bere cu băieții. Aveam…

Da, este absolut firesc să faceți o grămadă de lucruri împreună, dar la fel de firesc este ca cei doi să poată face separat lucruri pe care și le doresc doar ei.

Ca să vorbim și pe exemple concrete, că așa, pe abstract, poate e mai greu de înțeles ce vreau să zic, în relația în care mă aflu nu există nici cea mai mică problemă dacă, într-o dimineață, îi spun Marei:

– Vezi că mâine vreau să plec la Riga să mă plimb, singur.

Sau:

– Vezi că în iunie plec două săptămâni în Germania, la Euro.

Dacă chiar îmi doresc asta, voi pleca la Riga singur, să mă plimb, fără ca cineva să aibă vreo problemă. Exemplul cu Euro deja s-a întâmplat, am fost, singur.

Idem, dacă Mara vine la mine să-mi spună că vrea să plece undeva singură sau cu o prietenă sau cu un prieten, nu va întâmpina din partea mea nici cea mai mică problemă. Tot ce voi întreba va fi cât stă.

Iar treaba asta, pentru mine, este unul dintre cele mai importante lucruri care fac o relație să meargă: faptul că cei doi au libertatea să poată face și separat lucruri care le fac doar lor plăcere.

De ce mi-aș obliga partenera să vină cu mine la un meci de fotbal, de exemplu, așa cum am fost la Cluj săptămâna trecută?

De ce m-ar obliga partenera să mă duc cu ea la o expoziție de fluturi din Zalău, dacă eu nu-mi doresc nici să merg la Zalău, nici să văd nenorociții ăia de fluturi?

Problema e că eu cunosc cupluri, și nu puține, în care cei doi nu pot face separat ce-și doresc pentru că nu au genul ăsta de libertate. Treabă care mi se pare tristă ca naiba, eu aș ieși din relație în secunda doi după ce mi s-a spus „nu, nu poți să te duci”.

Acum înțelegeți ce-am vrut să spun prin „libertate”?