16,918 cititori

Frumoasele noastre urâte

Ieri dimineață eram la coadă la mega și scrolam liniștit pe telefon. La un moment dat, în jurul meu s-a făcut așa ca un fel de umbră, știți cum, exact ca atunci când intră soarele în nori.

M-am panicat oleacă, am crezut că e eclipsă sau ceva, după care mi-am dat seama că sunt totuși în interiorul unui magazin, deci n-are cum să fie nici eclipsă, nici apus, nici vreun nor, nici aurora boreală, nici nimic de genul ăsta. Prin urmare, m-am întors să descopăr care este explicația științifică a acestui fenomen pe cât de surprinzător, pe atât de neobișnuit. Și-am aflat relativ repede: erau buzele tipei din spatele meu. Buze care erau atât de mari încât ar fi putut avea lejer propriile lor buze.

Continuarea

3,176 cititori

Degetul lu’ Udrea

Nu, nu este Zâna Degeţica. A fost. S-au dus vremurile când scutura uşor din bagheta fermecată şi începeau să curgă bani din dungile desenate pe asfalt. Cum tot doar de tristă amintire au rămas şi extravaganţele din fruntea Ministerului Turismului. Cand, la fel, flutura din bagheţică şi zburau aproape un milion de euro pentru o siglă, a României, pe care o putea desena orice copil cu o brumă de talent. Au trecut. Şi astea şi toate celelate. Acum mai are doar un deget. Şi un gest. Este tot ce i-a mai ramas după ce s-au cam pişat pe ea.

mihai_vasilescu_udrea_deget

Arătătorul ei dus către nas este strigătul mut de disperare. Continuarea