Pe litoralul Mării Negre, din interiorul fostului teritoriu al dacilor liberi, mi-am jurat că nu mai calc decât în regim de urcat dimineața în mașină, mers și făcut o baie, întors seara acasă. Nu de alta, dar să-și bată toată lumea joc de mine, pe banii mei, nu e cea mai plăcută experiență pe care […]

La turneele finale la care nu este calificată naționala României, n-am niciodată vreo echipă favorită. Nu sunt genul ăla care-și alege o echipă preferată înainte de turneu și cu aia ține până la capăt. Cum nu sunt nici genul „dar eu țineam cu Italia/Germania/Anglia de mic”. Nici pomeneală de așa ceva.

Știu c-o să vină ca o lovitură pentru cei convinși că urmașii dacilor liberi sunt miezul din dodoașca universului, dar tristul adevăr este că după ce treci de granițele teritoriului carpato-danubiano-pontic, nu prea dă nimeni nicio ceapă degerată pe noi.

Prima, dar și ultima oară, când am băut o cafea într-un local din ăla specializat exclusiv pe cafea, știți voi genul ăla de loc unde până și femeia de serviciu are un master în făcut cafea la ibric din boabe culese de fermieri columbieni cu mâinile goale, am crezut că face asfixie mecanică băiatul ăla […]