Nu vreau s-o interpretați în niciun fel, nu vreau să mă judecați greșit, în general sunt un tip destul de elegant și bine crescut (uneori chiar prea), practic sunt exact ca un gentleman d-ăla, dar pentru mine nu există opțiunea să conduc mașina și să nu înjur la volan.
Oricât de scurt ar fi drumul pe care-l am de făcut, trebuie să-mi scape măcar un duios „hai, în pwla mea, mai repede” sau nostalgicul „semnalizează, în morții mă-tii, că n-am de unde să ghicesc ce vrei să faci”.
Dacă e sâmbătă, e Elena.
M-am plictisit rău weekend-ul trecut și înainte să mă apuc să cârpesc niște șosete ca să ies din starea aia, am zis că mai bine fac o baie. Așa că m-am aruncat direct în cadă și am dat două ture de control. Când am ieșit eram altcineva.
M-am privit în oglindă și, ca orice femeie încrezătoare, mi-am zis: ptiu, ce urât îți stă părul, fă ceva cu el! Și-am făcut. M-am dus la bucătărie, am luat foarfeca din suportul de cuțite si m-am tuns. Singură. Acum am două coculețe d-alea deasupra urechilor, că atât mi-a mai rămas din păr. Continuarea
Dacă nu știți ce este un “înjurător de net”, vă explic eu imediat. Este acea specie semi-humanoidă care a înlocuit televizorul cu internetul. Ei, înjurătorii de net, arată aproape ca niște ființe normale, doar că în loc de creier au o materie mucilaginoasă ce li se scurge din când în când, sub formă de zoaie fetide, spre taste.
Obișnuit cu sudălmile slobozite pă gură, în fața tv-ului, această subspecie va reacționa exact la fel și pe Facebook sau în orice alt loc în care i se va permite să-și plaseze mizeriile. Doar că de data asta în scris. Mai precis, va considera că e de datoria lui să intre pe profilul/blogul tău și să-ți explice că ești un idiot pe care el simte nevoia să micționeze, de sus, cu jet puternic. Moment în care, dacă ești un om normal, cu urme de coloană vertebrală (nu un ipocrit speriat că n-o să mai primești campanii) intervii și îi dai imbecilului o palmă peste bot. Mai precis, îi răspunzi cu aceeași monedă. Continuarea
Guest post by Ana R.
A scris Mihai un articol legat de exprimarea libera, foarte bine argumentat. Acolo spune despre femeile, care nu accepta limbajul mai colorat ce iese din guritele barbatilor ce le inconjoara, ca sunt niste semipretioase.
Ei bine, si eu sunt o semipretioasa dar am cateva scuze.
Sa nu credeti ca nu am auzit in viata mea ceva vorbe de „ocara”. Din contra, sunt in stare sa reproduc multe cuvinte cu „beep” minute in sir, fara sa ma repet (cred ca faptul ca am locuit aproape de stadionul Steaua are oarescare influenta asupra acestor cunostinte). Cunosc si eu oameni care au in limbaj astfel de cuvinte si care chiar dau culoare peisajului, prin modul lor de a comunica cu cei din jur. Continuarea