Guest post by Ana R.

A scris Mihai un articol legat de exprimarea libera, foarte bine argumentat. Acolo spune despre femeile, care nu accepta limbajul mai colorat ce iese din guritele barbatilor ce le inconjoara, ca sunt niste semipretioase.
Ei bine, si eu sunt o semipretioasa dar am cateva scuze.

Sa nu credeti ca nu am auzit in viata mea ceva vorbe de „ocara”. Din contra, sunt in stare sa reproduc multe cuvinte cu „beep” minute in sir, fara sa ma repet (cred ca faptul ca am locuit aproape de stadionul Steaua are oarescare influenta asupra acestor cunostinte). Cunosc si eu oameni care au in limbaj astfel de cuvinte si care chiar dau culoare peisajului, prin modul lor de a comunica cu cei din jur. Nu fac icter cand aud, nu ma albastresc de indignare si nici nu dau ochii pe bulgari. Ma amuz, rad, dar nu reproduc in public nimic din ceea ce am auzit.

In familia din care provin nu se foloseau prea multe cuvinte colorate. Am o mama extrem de eleganta si de pedanta, genul ala de femeie pe care iti vine sa o apelezi cu “Doamna” si cand o vezi iesind din cada, despre care crezi ca s-a nascut in vreo familie nobiliara nu in centrul Teleormanului. Ca sa intelegeti, fiul meu, cand avea trei ani, a vazut o poza cu regina Angliei si a spus hotarat: “uite-o pe Buni”. Asa ca in prezenta ei nu ii trece nimanui prin cap sa scoata vreo perla mai deocheata. Tata mai injura cateodata, dar doar atunci cand era ceva chiar grav. Iar eu, copil fiind, eram destul de socata, pentru ca acasa nu se folosea asemenea limbaj. Frati nu am, asa ca nu prea am perceput „colorari” ale limbajului decat din exterior.

In mediul de lucru iar nu am auzit prea multe. Nici in tara, chit ca lucram cu multi barbati. Pentru ca aveam un sef ce nu prea inghitea genul asta de sinceritate verbala, asa ca nu se avanta colectivul in figuri de stil, mai ales cu fuste prin preajma.

Acum traiesc intr-o tara in care suprema injuratura e “Arschloch”, varianta nemteasca pentru “Asshole”. Credeti-ma, ceva mai groaznic nu exista. Sa va mai zic ca pentru organul sexual masculin se foloseste fix acelasi cuvant ca si pentru „coada”? Stiu, stiu, atata lipsa de imaginate mai rar. Nemtii astia nu sunt in stare sa zica nimic nici despre mame, nici despre mostenitori sau macar ceva legat de religie. Pe scurt, nu sunt funny deloc. – sa ma ierti, ca intervin, dar mie mi se pare mega-amuzant ca poti sa injuri pe cineva cu „manca-mi-ai coada”. Sau ca poti concluziona, folosind un „ce coada mea”, hotarat. 🙂 – nota lu’ Sefu’ de la blog.

Minunea mea de sot, crescut in spirit nemtesc, asociaza limbajul deochiat cu lipsa de civilizatie. Si asta numai pentru ca asa a fost educat, nu din lipsa de imaginatie. Intr-o situatie extrema, singura injuratura pe care a fost capabil sa o emita, a fost ” idiotule”! Am ras jumatate de ora de mutra lui doritoare de a-si exprima refularile interioare, aflata in imposibilitatea de a le exterioriza. Prin urmare, in familie eu sunt cea mai colorata in exprimare, macar de dragul de a nu uita de unde provin. El rade de mine si spune ca se vede ca am copilarit in Bucuresti.

Ei bine, daca in exprimarea libera mai accept pasreasca din asta colorata, in scris recunosc ca ma cam socheaza (iar rade Mihai de mine, zice ca sunt o mironosita si-si roaga prietenii sa ma puna la punct si sa imi demonstreze cum se vorbeste in mediul virtual).

Si daca la Eminovici si Creanga exprimarea e scuzabila de dragul artei, la restul nu prea o inteleg. Adica hai, in conversatie daca mai scapi ceva mai merge, dar in scris parca prea ramane pentru eternitate. Aia cu „verba volant, scripta manent” e pentru mine super valabila. Adica exprim mai clar ceea ce am vrut sa spun, daca mai adaug ceva cu „beep”, fata de textul original? Pricepe lumea mai bine, adauga chestii de intonatie, pe care nu le pot exprima prin semne de punctuatie?

La unul dintre articolele scrise de mine si publicat aici, au comentat cativa dintre cititori un pic mai liber. Comentariile erau super inteligente si pertinente, deci nicio secunda nu am gandit ca sunt niste necivilizati. Ei au argumentat chiar ca se exprima la fel cum o fac in cercul de prieteni. Si am apreciat sinceritatea si dovada de prietenie. Insa cateva prietene de-ale mele au cam strambat din nasucul fin si au intrebat cum de e posibil sa se exprime asa? Adica de ce presupun ei ca e ok sa o faca, fara sa vada o dovada din partea mea ca si eu ma exprim la fel? Sau la barbati e acceptabil si la femei e o dovada de proasta crestere? Oricine are dreptul sa comenteze numai daca detine ” echipamentul” necesar? Daca noi tipele am baga beep-uri din cinci in cinci minute ce ati crede despre noi? Sau cum ar suna injuraturile daca femeile s-ar folosi de propriile “dotari”?  Sau atunci s-ar pierde tot farmecul si ati deveni voi zanele sensibile si ultragiate?

Vorbind cu Mihai despre blog, l-am intrebat daca nu ii e frica de faptul ca exista multi oameni ce au o reactie de respingere a limbajului colorat si exista posibilitatea sa-i piarda de cititori. Poate ei se regasesc in continutul blogului, dar se sperie de forma de exprimare. Mi-a spus ca acesta e modul majoritar de exprimare in mediul virtual, si ca ” zanele degraba batatoare din gene a indignare” nu isi prea au locul pe aici. – imi cer scuze ca intervin din nou, dar eu nu am zis asa ceva. Iti spuneam ca prefer sa ma exprim, pe blogul meu, fix la fel cum as face-o intr-o discutie libera cu prietenii. Iar cui nu-i place, are o gramada de alte bloguri din care poate alege, ce coada mea! – nota lu’ Sefu’ de la blog.

mihai_vasilescu_pula

sursa foto