Am iesit alaltaieri cu o parte dintre prietenii mei cei mai buni la o tersasa. Sa “ne mai radem”, sa mai socializam. Si pentru ca discutia a fost udata cu bere din belsug, am ajuns si la discutii “profunde”. Mai precis, sotia unuia dintre managerii corporatisti, despre care v-am mai povestit, a facut un picut de scandal. Ne-a amenitat ca daca mai continuam sa folosim consacrata expresie “pula mea”, sau derivatiile ei “ce pula mea “si “mai da-i ma in pula mea”, ea se ridica si pleaca acasa.

Eu am replicat si i-am zis ca greseste profund. Dimpotriva, ar trebui sa aprecieze si sa fie magulita. Si nu eram deloc ironic, desi ea m-a luat la misto. Si o sa va explic si de ce. Oameni buni, nu ma pot exprima liber decat cu persoane fata de care ma simt in largul meu. Urasc sa nu ma pot exprima asa cum simt in momentul ala. Iar de cele mai multe ori asta se intampla pentru ca de fata se afla vreo semi-pretioasa care da ochii peste cap ultragiata.

Am trecut putinel peste patru decenii de existenta pe lumea asta. Nu zic, poate oi fi eu genul de golan, mai slobod la gura. Dar am cunoscut oameni din toate straturile sociale si avand profesii care mai de care mai deosebite. Fratilor, cu exceptiile de rigoare, pe majoritatea celor de care m-am apropiat suficient, ca sa ne simtim in largul nostru unii cu ceilalti, i-am auzit folosind in diverse contexte denumirea populara a “penisului”. Credeti ca i-am desconsiderat, sau ca oamenii respectivi nu mai reprezinta ceea ce sunt, pentru asta? Si daca nu eu, credeti ca o fac altii fata de care se exprima la fel de liber? Dati-mi voie sa ma indoiesc.

Acum multi ani, eram la o masa de semi-protocol cu un polonez. Firma la care lucram voia sa demareze ceva afaceri cu el. Omul era pentru prima oara in Romania. Ma pune dracu’ sa-l intreb daca-i place p-aici. Si la raspunsul lui afirmativ, m-am interesat si daca a prins vreun cuvant in dulcea noastra limba. Urmasul lui Sobieski se lumineaza la fata si raspunde senin: “yes,  I know one word: “pula”. Sa va mai explic ca ne-am cacat pe noi de ras?

Asta o fi fost un accident. Da’, ia spuneti-mi voi daca recunoasteti cui ar putea sa apartina versurile urmatoare:

“Cum mă trece cald şi frig
Când mă ţii de bumburig.
Tu dă-ncoace mascarara
Să mi-o joace bumbarara.
Cum mă trece-nfiorează
Când mă ţii de bumbarază,
De tăşulca care-ţi suge
Tot vânatul care fuge
Şi din pulă şi din coi
Când dai curul înapoi.”

Ha? Nu va suna asa, nici un pic cunoscute, metrica si ritmul acestei poezii? Mie-mi suna exact ca “fiind baiet paduri cutreieram si ma culcam ades langa izvor”. Da, este Mihai Eminovici, poetul national cunoscut  sub numele de “Eminescu”. Pe care, eu personal, nu-l halesc deloc. Dar na, cine sunt eu sa ma bat cu intreg popor care-i studiaza vrand-nevrand opera, in scoala. Si scriitura se intituleaza “cum ma trece”. Probabil exact cum ma trecea si pe mine, cand ma puneau aia sa-i analizez si comentez mizeriile. Am voie sa nu-mi placa, da?

Iar daca ma intrebati despre poezeaua semi-pornografica de mai sus, oricum o consider de mult mai mare bun simt, fata de altele scrise de el. Aici macar o da pe bune,  spune cum sta treaba cu adevarat. Adica omul a mierlit-o de sifilis, cred ca stia cam cum sta treaba. Dar pe labagiul ala de Catalin “viclean copil de casa”, il urasc din din toti rarunchii. Ca si pe vita aia de “preafrumoasa fata”, care statea si astepta sa vina Luceararul, s-o sodomizeze  salbatic. Mai era si agramata. Il ruga pe ala sa “coboare in jos”. Da bine, stiu. Mi-a impuiat maica-mea capul (e profa de romana) cu “licenta poetica” pe care a vrut s-o foloseasca distinsul poet aici. Un cacat. Nu cred un cuvant. Ori era intr-un acces de dementa, ori Catalina era mandra precursoare a generatiilor de analfabeti care ne inconjoara azi.

Nu va mai plictisesc cu poetul national, desi mai are inca vreo cateva creatii pe acelasi gen: “sa ti-o dau, sa-ti fac, sa-ti dreg”. A se vedea: “Alei puica”, “Mai jupan fanaragiu”, “Pune capul” etc. N-aveti decat sa cautati si sa cititi.

Dar de prietenul lui cel mai bun, Nelutu Creanga, ce ziceti? Sau pe principul “cin’ se aseamana se aduna”, a publicat si el “Povestea povestilor”? Sau “Povestea lui Ionica cel prost”? Nici in astea nu e vorba despre pula? Nu sunt astia doi, exponenti reprezentativi ai culturii acestei natii? Si daca nu va ajung sifiliticul si humulesteanul, luati-o pe asta:

mihai_vasilescu_revista_pula

sursa foto

Asa ca, dragele mele, nu numai ca nu trebuie sa va simtiti ultagiate, atunci cand ne auziti folosind expresii de mare angajament, ce contin acest cuvant pe nedrept dezavuat. Dar trebuie sa fiti si mandre. E o dovada unica de eruditie si cultura.

Pai nu? Ce pula mea!!!

P.S. Un studiu bine documentat despre cum folosesc barbatii cele doua cuvinte incriminate, aveti aici. 🙂