Există puține subiecte mai aride și anoste decât rapoartele de sfârșit de an. Dacă ați lucrat vreodată într-o firmă cu mai mult de 10 angajați sau într-o companie multinațională, știți cu toții la ce mă refer, că asta e perioada în care începeau să planeze din toate direcțiile rapoartele de sfârșit de an. Eu trăiam […]
Alaltăieri, pe când mă întorceam de la țară cu recolta proaspăt culeasă în portbagaj, mi-am adus aminte de o fază. Să ne înțelegem, eram singur în mașină, da’ tot am început să râd ca prostu’. Taică-meu avea la țară, undeva la câțiva kilometri de Vâlcea, un teren pe care cultiva diverse legume și fructe. Pe […]
În weekend au făcut fetele mele tartă. Tartă din care, stoic, demn, dar mai ales dârz, am refuzat cu îndârjire să mănânc, oricât s-au rugat de mine. Nu de alta, dar sunt mai hotărât ca niciodată să-mi ating target-ul de kilograme date jos, până la începutul lunii mai. Ei, faza e că duminică spre seară […]
Pentru cei mai mulți dintre cei care citesc pe-aici nu mai e niciun secret că jumătate din viața mea dinainte de pandemie s-a desfășurat la megaimaj și cealaltă jumătate la metrou. Prin urmare, acum, rarele momente în care mai ajung la mega trebuie prețuite cum se cuvine. Ceea ce am și executat cu puțină vreme […]
Eram la Roma și bănănăiam printr-o piață. Când zic „piață”, să nu vă imaginați că eram în vreo piață celebră să admirăm cine știe ce statui și pietroaie, ci chiar într-o piață, gen, din aia cu țărani care vând legume, fructe și alte produse agricole de băgat pe sub nas. De altfel, cei care m-ați […]
Hai că m-am hotărât totuși să scriu câte ceva despre Barcelona ca să rămână aici. Că dacă dai search pe google găsești numai articole plătite sau chestii care nu intersează pe nimeni. În general eu sunt un individ care nu e dispus să-și strice vacanțele cu căcaturi. În sensul că dacă am ales să merg […]
La Vâlcea, fix lângă blocul în care am copilărit, era casa babei. Așa-i ziceam noi, deși în peisaj se pare că exista și un moș. Dar cum pe el nu-l văzuse nimeni niciodată pocnind copiii cu jordia peste picioare, era clar că baba tăia și spânzura. Chestia e că în curtea aia, din primăvară până […]
Am intrat în a treia săptămână de mâncat frunze. Mă rog, ele poartă pompoasa denumire de „salată”, dar tot frunze sunt oricum ai lua-o. Și m-am săturat dă dânsele ca de mere acre. Numai când le aud foșnitul, mă ia așa un ușor strepezit de dinți și-mi vine să fug în munți, unde să trăiesc […]
Post scris de Duamna Vio Omu’ nu e mulțumit niciodată cu ce are. Recunoașteți! Căutăm mereu mama binelui, dar reușim să ne facem mai mult rău de cele mai multe ori. Vorba dentistei mele: „Știi care e dușmanul binelui? Mai binele!”. Și eu am încredere în dentista mea, că altfel n-aș lăsa-o să îmi bage toate […]
