În weekend au făcut fetele mele tartă. Tartă din care, stoic, demn, dar mai ales dârz, am refuzat cu îndârjire să mănânc, oricât s-au rugat de mine. Nu de alta, dar sunt mai hotărât ca niciodată să-mi ating target-ul de kilograme date jos, până la începutul lunii mai.

Ei, faza e că duminică spre seară am descoperit că mai rămăseseră prin frigider niște fructe de la tarta aia. Câteva căpșuni, niscaiva mure și niște afine. Sau coacăze. Sau cum s-or numi sărăciile alea pe care în mod normal n-as pune gura nici mort. Dar, în condițiile de austeritate la care mă autosupun, când am deschis frigiderul și le-am văzut, imediat am început să aud cântec de îngeri. Mi-am făcut socoteala că mai bine rad fructele alea, în loc să mă delectez cu căcaturile pe care le mănânc de obicei, seara, ca să trăiesc cu impresia că n-o să mă sting prin procedeul numit inaniție.

Prin urmare, mi-am pus fructele într-un castronel și le-am ras în doi timp și trei mișcări, nici măcar genericul de la un serial n-am apucat să-l văd, că erau duse. Vă spun, după nivelul de insatisfacție cu care am rămas după ce-au dispărut în interiorul meu, trăiesc cu convingerea că nu fuseseră acolo nici măcar 200 de grame de fructe.

Toate astea întâmplându-se pe la ora 19, da? Iar asta a fost unica mea masă pe seara respectivă. Peste vreo oră, când le-a făcut Mara fetelor aripioare cu sos de roșii și fasole verde trasă-n usturoi, am plecat din bucătărie ca să nu mă bușească plânsul de la cât bine mirosea.

Nfine, să revenim la fructele mele. Toate ar fi fost bune și frumoase, dacă nu m-ar fi mâncat în cur să postez toată tărășenia asta pe Facebook. Nici nu apăsasem bine „enter”, c-au sărit pe mine adepții stilului de viață sănătos:

„Coaieeee, fructe seara??? Aoleeeuuu, săriți, că murim”.

Înțelgeți? Daca postam cum am scos de la cuptor un purceluș de lapte rumenit la marele fix și tras prin untură de mistreț, lângă care mai plesneam și un ceaunaș cu sărmăluțe, totul bine asezonat cu cartofi prăjiți, nu se mai sesiza nici dracu’. Dar așa, cum am postat amărâtele alea de fructe, cum au început să scoată capetele de prin cotloane adepții sănătății în farfurie, amușinând cum simte rechinul picătura de sânge de la zece kilometri: „a zis cineva fructe seara?”.

În mod normal n-aș fi avut nicio reacție, dar nu știu cum naiba se face că foamea este invers proporțională cu răbdarea. Serios vorbesc, puteți experimenta să vedeți că nu vă mint. Lăsați să treacă o zi întreagă fără să mâncați nimic, sa vedeți cam cât de rapid ajunge la minimum nivelul vostru de răbdare la tâmpenii. Dacă lăsați să treacă două zile, o să constatați că nu mai aveți răbdare deloc. Nu știu unde se duce, cert e că se duce. Știți vorba aia „face urât la foame”? De unde credeți că vine?

Iar eu sunt după o lună si jumătate de numărat calorii la sânge și de mers pe jos o medie de 13 km pe zi. „Pe zi” însemnând în FIECARE fucking zi a noii mele vieți. Păi când văd că apar isteți din ăștia care știu ei mai bine ce am eu de făcut, răbdarea mea se face țăndări cât ai număra până la minus unu.

Pârlitele alea de 200 de grame de fructe, mâncate la 7 seara, erau mare mea problemă. După ăștia doi ani în care, dacă vă spun ce mâncam DOAR la cină, vă îngrășați doar citind, nenorocitele alea de 200 de grame urmau să-mi pună capac. Când băgam câte două pizza mari pe seară (no joke), drese cu o cutie de Nirvana (știți, înghețata taie grăsimile), nu mai urma să mor sau să mă îmbolnăvesc, abia acum că le înlocuisem cu fructe, urmau să înceapă adevăratele probleme.

Bănene, păi să nu-ți sară răbdarea cât colo și să-ți vină să le iei toate neamurile-n lupă, cu stilul lor de viață sănătos cu tot?

Oameni buni, dacă mai sunteți pe-aici din ăștia ca mine, supra-ponderali spre obezi, pe motiv de băgat în organism munți de mâncare, tone de carbohidrați și junk food cât cuprinde, țineți minte ce vă spune fratele vostru: dacă vreți să înlocuiți mizeriile astea de mâncăruri hipercalorice cu fructe, nu va luați după toți neica nimeni care vă vor explica doct că nu e bine ce faceți. E bine.

Cum plm să nu fie mai bine să mănânci fructe în loc de toate porcăriile pline de carbohidrați și zahăr? Trebuie sa treacă multă apă pe gârlă și să vă schimbați complet stilul de viață și modul de alimentație, până când fructele seara vor deveni o problemă. Până atunci, vă dau eu în scris că fructele sunt mai bune și mai sănătoase decât pizza, hamburgerii și cartofii prăjiți. Și în general decât toate porcăriile pe care le mâncăm noi, grașii, seara.

Repet, pentru analfabeții funcțional, mă refer strict la mine și la grașii care sunt grași de la mâncat mult si prost. Pentru noi, fructele sunt oricând, la orice oră, mai bune decât tonele de carbs pe care le îngurgităm în mod normal. Ok, dacă înlocuiești pizza și cartofii prăjiți cu 38 de banane, cinci kile de căpșuni, șase de zmeură și trei pepenași galbeni, PE SEARĂ, recunosc că s-ar putea să ai în continuare o problemă. Dar dacă le înlocuiești cu câteva sute de grame de fructe, îți dau eu în scris că va fi mult mai bine și mai sănătos, deși nu vei mai avea parte de serotonina produsă de junk food.

Iar acum, ca să închei apoteotic acest articol, să vedeți ce chestie. După tot desfrâul origiastico-pantagruelic, după ce m-am scăldat neautorizat, seara, în marea aia de fructoză, luni dimineață (adică ieri) cântarul meu arăta cu exact cu 2,5 kilograme mai puțin decât lunea trecută. Vă dați seama unde aș fi fost dacă nu mâncam nenorocitele alea de 200 de grame de fructe?

Și acum ce fac? Cum le spun eu oamenilor de pe internet chestia asta fără să-mi crape obrazul de rușine?

P.S. Azi vă răsfăț si cu varianta video. Surprinzător, dar mie îmi place cum a ieșit, gen, îmi place mai mult decât ce-ați citit mai sus. Zic să profitați, că n-o să aveți parte prea des de așa tratament. 😛

sursa foto: freepik.com