Post scris de Duamna Vio

Omu’ nu e mulțumit niciodată cu ce are. Recunoașteți! Căutăm mereu mama binelui, dar reușim să ne facem mai  mult rău de cele mai multe ori. Vorba dentistei mele: “Știi care e dușmanul binelui? Mai binele!”. Și eu am încredere în dentista mea, că altfel n-aș lăsa-o să îmi bage toate cimenturile și maglavaisurile alea ale ei în măsele și să dea cu bormașinile ei odioase prin dințișorii mei fragili.

Vine așadar o vreme când ne apucă pandaliile sau crizele de vârstă sau toate odată și ne lovește peste bot bumerangul nesimțirii cu care am halit orice, oricât și oricând în ultimii ani. Oricât am încerca să fugim și să ne ascundem sub o piatră până trece, tot ne găsește ziua judecății. De obicei ne cedează fermoarul de la fustă înainte de vreo ședință, pantalonii pe popou, nasturii de la cămașă lasă vedere la doi și-un sfârc, rochia aia fuchsia de botez ne ține ca în chingi, se termină găurile de la curea sau sare capsa de la blugii aia skinny și hipsterish. Momentul când ni se oglindesc colaceii în oglindă de la mall e crunt și nevoia de a cropui 90% dintre fotografiile instantanee ne spune cu limbă de foc că hidosul moment al adevărului a sosit.

Căutăm atunci febril și găsim aproape toate sinonimele pentru foame și autodistrugere în dietele principale de pe internet și nu numai. Ca tot omu’ modern și fudul, am și eu am fibră optică și citesc pe net toate mizeriile de genul “cum să slăbești 500 de kile în două ore”. Sunt zile când nu mă încap blugii și aș pune botu’ la articolele alea și m-aș ruga la Zâna Osânzana să mă facă divă asap. Dar noroc că zilele alea trec, iar eu am câteva perechi de boyfiend jeans de avarie pe care le scot la înaintare și mă uit la dietele alea facile cu ochi bănuitor de soacră. Doar alea lungi și dureroase ca o golgota cred că sunt calea, adevărul și viața, așa că le studiez atent.

Dar nu ne oprim aici. Suntem hotărâți să slăbim. Suntem o forță dezlănțuită a naturii. Cod portocaliu de ambiție și determinare. După internet, vine faza de compilare a informației online cu aia offline. Inventariem regimuri despre care știm că au dat roade și au redat oameni vii și slabi înapoi societății. Ne amintim vag ce a ținut nemernica aia de la contabilitate de arată de parcă au înlocuit-o cu altă nemernica, superbă, la micul dejun. Dar vărul ăla de-al doilea ce o fi ținut, că a dat jos un văr mai mic de pe burtă în câteva luni? Sper că nu sport sau mișcare, eu vreau rezultate rapid și sunt om ocupat. Ce o fi ținut vecina aia de la 2? Aia cred că a ținut dietă yoyo direct, că s-a făcut cât două vecine. Ia să o sun pe mama mai bine să vorbim despre gene și neamu’ nostru. S-ar putea să fim toți predispuși la îngrășare și atunci, csf, n-ai csf.

Menționez din capul locului că nu-s nici nutriționist, nici diabetolog și nici bloggeriță de fashion (alea știu tot ce tre’ să faci ca să fii o diva absolută). Sunt doar o duamna cu preocupări specifice, păreri sau pățanii și încep aicișa un mini serial izvorât din caznele, torturili și lecțiile ultimilor ani:

Dieta disociată. Mănânci di tăti, dar în zile diferite. E ca și cum s-ar ocupa Ikea de nutriția ta. E dezasamblat tot și pus în cutie și mori de poftă lângă ele. Un picior de scaun azi, o balama mâine. O ciozvârtă de carne azi, o feliuță de pâine mâine și săptămâna viitoare, pe miercuri așa, ai voie două pătrățele de ciocolată. Ai mobilă, da’ de fapt n-ai mobilă, dacă nu o poți asambla. Ai voie de toate, dar de fapt n-ai, că tre’ să le iei pe rând. Dacă ești gurmand ai încurcat-o grav. O să fii nesuferit și antisocial, dar slab și fit, însă n-o să-ți folosească la nimic, că o să te ocoloeasca toată lumea. Noroc că te poți lăuda pe FB și Instagram cu poze before & after. Ești un erou. Mergi și te culca și visează o masă decentă, cu de toate, ca pe vremuri.

Dieta Dukan. Te-ai hotărât să mori slab și numa fibră. Lăudabil dar tragic. Ai luat decizia după ce ai văzut cât a slăbit nesuferita aia de la marketing. Păi ce, numa ea poate să mănânce absout aberant și să se țină cu greu pe picioare? Hai că poți și tu. Bagi carne mai ceva că o leoaică în perioada de alăptare. Mai bagi un soi de aracet, mai mult sau mai puțin lichid, pe care îl numești mândră “lactate 0%”. Dacă alea au văzut laptele vreodată, eu am văzut unicorni, i-am adoptat și îi țin de prăsilă în balconu’ mic de la bucătărie. Și ce să mai păpăm ca să murim cu zile ținând această dietă așa de fashion? Păi să băgam niște fibră, sub formă de o lingură meschină de târâțe turnată în aracet în fiecare dimineață. Buuun! Bun de tot! Da’ fructe, ceva, nimic? Că e sezonul cu cireșe și căpșuni și alea, alea. Well. Doar o porție și Dukan zice că atât cât îți încape în mână. Așadar, o cam iei în mână! Unde-s carbohidrații, băbaiatule? Carbohidrații sunt la grași! Noi am decis ca vrem să murim superbi și complet lipsiți de energie. Așa să ne ajute Dukan! Amin!

Azi le las aicișa pe astea două, ca să vă obișnuiesc cu bloggingu’ dietetic. Înainte să mă car să mănânc apa, paie și bătaie, că doar sunt veșnic la dietă, mai vreau să menționez că eu cred că Scaraoschi e ceva nutriționist la bază și că ne fezandează încă de când suntem pe pământ, cu cazne și restricții greu de suportat. Aș dori să menționez aici în capul listei ororii, lipsa alcoolului atunci când ții regim. QED.

P.S Sper să nu ard în focul veșnic că am vorbit de regim în casa Vasilescului. Dau o shaorma cu de toate, BO$$!

 

sursa foto