29,541 cititori

Înainte era mai bine

Săptămâna trecută am rămas cu gura căscată când am văzut un reportaj pe tema „români cu care ne mândrim”, reportaj care prezenta și un top în care Nicolae Ceaușescu ocupa un stupefiant loc trei. Parcă. Oricum, era sus de tot în top.

Și mi-am zis că poate n-ar fi rău să las aici un scurt rezumat al perioadei cunoscută și sub numele de „Epoca de Aur”. Eu înțeleg că trecerea timpului mai estompează părțile negative și ți le aduci aminte doar pe cele pozitive, dar chiar să uiți cu desăvârșire că anii ’80 au fost doar un geamăt de durere nesfârșit?

Bun, să începem. La noi în casă intrau lunar undeva între 8000 și 10.000 de lei. Salariile alor mei plus ce mai scotea mama din meditații. Deci bani ar fi fost, problema era că nu aveai ce să faci cu ei.

Continuarea

5,972 cititori

Veganii sunt mai răi decât foștii fumători

Din punctul meu de vedere există două feluri de vegani: cei care-o fac din convingere, strict pentru ei, și-i doare-n lupă de ce cred ceilalți despre treaba asta și cei care în permanență au nevoie de validarea celor din jur. Știți voi, ăia care, deși nu intersează pe nimeni, îți povestesc în primele cinci minute după ce i-ai cunoscut cum nu mai mănâncă ei carne și cum treaba asta o să influențeze decisiv viitorul acestei planete.

Și doamne ferește, în loc să cazi extaziat în fund în urma acestei mărturisiri nesolicitate, să faci greșeala să le dai de înțeles că măreața lor realizare te lasă rece sau să scapi vreo glumă de genul „și dinozaurii erau ierbivori și tot au dispărut” că ți-ai dat foc la valiză. Plus că riști s-asculți o prelegere de minim patrușopt de minute despre cum ienupărul are aceleași proprietăți nutritive cu mușchiul de vită, pulpa de goji înlocuiește cu succes carnea de vânat și măceșele sunt o delicatesă pe lânga care prepelița în aspic seamănă a parizer expirat. Continuarea

4,513 cititori

Următoarea mare invenție a omenirii

Să nu luați foarte în serios ce zic acum, e posibil să vorbească foamea în locul meu și prin urmare nu sunt pe deplin responsabil de ce fac sau ce spun. Păi, dacă e posibil, ieri am poftit la o nenorocită de ciorbă. Mai era și de roșii. Sau supă, nici nu știu, cert este că n-aș mânca așa ceva nici în caz de cataclism nuclear. Aș prinde un șobolan și mi l-aș face cu cimbru și tarhon, dar ciorbă/supă de roșii tot n-aș băga în mine. Well, ieri balota șefă-mea una d-asta și-am plecat de-acolo ca să nu înec populația cu salivă. Să vă mai spun cam cum am reacționat alaltăieri când s-a mâncat shaorma?

Continuarea

8,397 cititori

Foamea noastră cea de toate zilele

Post scris de Duamna Vio

Omu’ nu e mulțumit niciodată cu ce are. Recunoașteți! Căutăm mereu mama binelui, dar reușim să ne facem mai  mult rău de cele mai multe ori. Vorba dentistei mele: “Știi care e dușmanul binelui? Mai binele!”. Și eu am încredere în dentista mea, că altfel n-aș lăsa-o să îmi bage toate cimenturile și maglavaisurile alea ale ei în măsele și să dea cu bormașinile ei odioase prin dințișorii mei fragili.

Continuarea

2,873 cititori

Sunt demiurgul copilului meu?…un fel de continuare a postului de ieri

Pentru ca postul de ieri se lungise prea mult, nu am mai avut cum sa termin tot ce voiam sa spun. Si asa mi-am auzit vorbe, ca sunt prea lungi articolele. Desi, puteam sa jur ca textelor mele (asa profunde si pline de substanta 🙂 ) li se potriveste perfect stravechea vorba a femeilor (de scurta poa’ sa fie cat de lunga), se pare ca nu e chiar asa. Prin urmare, am continuat azi.

Asa cum ma asteptam, m-ati intrebat si cum am procedat vis-à-vis de droguri. Ei bine, cred ca acest subiect de-abia de acum inainte devine de actualitate, in cazul meu. Corina (fie-mea) are 16 ani si jumatate. Pana acum nu s-a pus problema lor. Dar sunt convins ca de acum incolo se va pune.

Tot ce am putut sa fac pana la ora asta, dupa cum ii spuneam si cititoarei care a intrebat ieri, a fost sa ii bag un bucata joint, de maria-ioana, in gura. Continuarea