Am găsit pe Twitter postarea asta și trebuie să vă spun c-am râs cu zgomot. Imediat o să înțelegeți de ce:
Hai sa va povestesc ceva mind blowing.
O tipa vegana are un iubit care nu este vegan. De când s-au mutat împreuna ea a impus regula ca nu se consuma produse de origine animala acasa la ei. Acum omul nostru manânca burgeri si shaorma pe ascuns, prin parcari. 🤣
Am râs, să știți. Pentru că aveam și eu un prieten fix în aceeași situație, doar că nu era vorba despre iubită, ci despre nevastă. Iar situația e și mai amuzantă, pentru că la momentul în care s-au cunoscut nu era vegan niciunul dintre ei.
Erau deja căsătoriți de ceva vreme când doamnei a început să-i fileze o ceakră și s-a dus încet, dar sigur, pe drumul fără întoarcere al celor care se hrănesc cu mâncarea mâncării pentru oameni normali.
Asta n-ar fi fost o problemă, că până la urmă fiecare mănâncă ce-i place. Problema a apărut în momentul în care ea i-a explicat lui că nu poate să-și ducă zilele lângă un neandertahlian consumator de stârvuri, așa că are de ales: ori devine și el vegan, ori căsnicia lor intră într-un major impas.
Iar el a ales, desigur, să devină o ființă evoluată spiritual care își susține soția la bine, dar mai ales la greu. „Sigur, iubito, mă fac și eu vegan și împreună vom cuceri lumea asta dominată de mâncători de cadavre de animale”. Și uite-așa, fostul meu prieten a devenit vegan cu acte în regulă.
Doar că în momentele în care pleca de acasă fără cealaltă ființă evoluată spiritual, că, na, mai ieșeam doar noi băieții, efectiv dădea iama în orice conținea carne. Nu că dădea iama, dar dacă ce-și comanda de mâncare conținea și legume, nu se atingea de ele nici mort. Lasă că mici, burgeri, shaorme și din astea light, dar ar fi fost în stare să-și comande friptură de porc împănată cu carne de vită, totul pe pat de cotlete de berbecuț.
Cred că nici dacă-l legam nu l-am fi putut opri. Îl bănuiesc că intra și-n farmacii să întrebe dacă nu cumva au perfuzii cu osânză, să-și bage direct în venă.
Sunt absolut convins că, dacă nu ieșea cu noi, măcar o dată pe săptămâna inventa ceva ca să poată pleca singur de acasă câteva ore. Cum se duc alții pe la amante, așa pleca el să mănânce pe ascuns cărniță. Multă și bună. Practic, o înșela pe distinsă cu niște fleici zemoase.
Mă întreb, și n-am reușit să găsesc răspunsul, de ce, oameni buni? De ce ai face una ca asta? Și mă refer la amândoi, să știți. De ce i-ai impune celui de lângă tine ce să mănânce? Nu-ți sună nicio alarmă în căpuț că ceva nu e în regulă? Sau o fi de la nutrețul consumat în cantități mari care duce la pierderea capacității de analiză?
Dar ce mi se pare și mai de porc (wink-wink) este de ce ai accepta așa ceva? Ok, înțeleg că iubire și căsnicie și toate celelalte, dar unde căcat mai e iubirea când cel de lângă tine te obligă să mănânci chestii care nu-ți plac, iar tu accepți? Pentru că, oricum ai lua-o, tot „obligat” se numește.
Ce relație e aia în care nu poți să spui: „draga mea, poți să mănânci tot fânul din lume, dacă asta îți aduce ție bucurie, dar lasă-mă în plm în pace să mănânc ce vreau. Dacă o să consider că vreau să devin vegan, o să te anunț”.
Să mă iertați, dar o relație în care nu poți sa spui asta, de teama că se supără celălalt, este o mare vomă, nu o relație. Punct.
Să vă mai spun și că ăștia doi aveau copii. Și că amândoi copiii au devenit vegani la vârste la care nu au decis singuri asta? Nu vă mai spun, că vă enervați.
Acum hai să ne distrăm cu povești cu vegani. Presimt că va fi o zi interesantă.
Doar dacă aveți chef, puteți să răspundeți și la întrebarea: ce-ați fi făcut în locul lui? Ce făceați dacă vă obliga partenerul să deveniți vegani? O ardeați la fel, pe ascuns?
sursa foto: freepik.com
Partenerul nu te poate obliga să faci ceea ce nu vrei să faci, cu atât mai mult nu-ți poate dicta ce mănânci. Adică în cazul meu, cel puțin! 😀
În cazul în care diferențele dintre noi sunt sau devin atât de mari, îmi bag picioarele în ea relație!
Comentariu beton!70
@asa este si foarte bine faci!
Doar ca ceea ce descrie MV in articol, este o relatie toxica, dintre o narcisica (abuzatoare) si un codependent (abuzat)
Vai de relatia si de capul lor ce o sa se intample, daca nu merg fuguta la psiholog!
Comentariu beton!36
Cam nasol…el să mănânce la frunzuliță, dar ea să nu deguste un cârnacior? Sună a abstinență verbală…
Comentariu beton!72
:)))))))))))))))
Mai degraba bucala!
Asta-i pretul pentru secs „gratis”
Comentariu beton!42
io nu știu unde trăiești tu, da’ pe „gratis” ăla poți să ți-l bagi în… unde vrei!
Comentariu beton!45
@costicămusulmanu, cre’ ca azi ti-ai lasat simtul umorului in parcare😉
Comentariu beton!25
ocontrer ma frer 😁
Comentariu beton!14
@costicamusulmanu, atunci, ai fi putut sa aduci niste vaselina, pen’ca „gratis” ala e cam mare, iar io-s virgin.
Daca vrei, iti fac un desen cu ce contine „gratis”.
Cheia la povestea din articol, nu este despre vegani sau despre mancare, ci despre faptul ca „ea a impus regula” iar el, victima fiind, a acceptat. Asta-i doar un inceput. Pe traseul asta, am avut un fin, care a dat coltu’. Vrei detalii?…
Comentariu beton!11
nu, că l-am urmărit, pă neflics, pă Chris Rock (Selective Outrage) și am aflat de la el ce înseamnă „gratis”…🤣
Nu mă poate obliga nimeni să fac ceva ce nu vreau. Nu reușesc să înțeleg, vrei sa fii vegan, vegetarian, să mănânci doar pește etc, fă-o. Partenerul te poate susține și fără să își schimbe stilul de viață. Iar părintii care își hrănesc copiii doar cu tofu și alte prostii, sunt inconștienți. Copilul trebuie să aibă un regim variat, cât e prea mic să decidă ce dorește să mănânce, îi dai de toate. Va hotărî când va crește dacă vrea să renunțe la carne. E mai ușor să renunți la ea decât să vrei să mănânci ca adult și să ți se facă rău fiindcă ai avut părinți imbecili care au luat decizii importante pentru tine când nu aveai libertatea de a alege
Comentariu beton!65
Am fost în situația asta.
Acum vreo 15 ani (ce mult mă bucur că nu mai știu exact, că m-a urmărit episodul ăsta vreo 10 ani 😏) fusesem diagnosticată cu melanom (cancer piele) și printre tot felul de investigații, operații și terapii, am ales să renunț la carne. Vreo 7 ani nu am mâncat deloc. Dar asta nu m-a făcut să-mi vină idei din astea năstrușnice. Soțul meu a mâncat ce a vrut.
Acum avem o fetiță delicioasă de 2 ani și 4 luni pe care ne vine să o mâncăm dar ne limităm la orice altceva.
Suntem cu toții omnivori 🙂
Comentariu beton!144
Dacă soțul ar fi vegan, am mânca separat. Să își gătească singur.
Eu sunt singura care mănâncă limbă cu măsline și mâncare de gutui. Nu oblig nici soțul, și nici copiii, să guste măcar.
Am fost odată în vizită la nași. Doamna, propăvăduia veganismul de obicei, dar atunci, în cuptorul lor, se cocea o cinstită friptură.
Nu am zis nimic pentru că sunt rudele soțului.
Comentariu beton!55
@Florina B, ah! mancare de gutui…mmmmmm, mi-a plouat in gura, mama o facea ;(
Comentariu beton!16
Cred ca-ti dai seama ca daca aia doi mai sunt acum împreună ai sanse mari sa ti-o iei sau sa nu mai fie?! Ma gândesc la discutia de la cafeluta in această dimineață. Hmmm, ma, nu erai tu prieten cu Vasiculescu? Ba da, iubi (el care nu a citit inca articolul). Si Vasilescu asta e un neanderthalian, nu? Da, iubi. Dar tu esti vegan, pe buneeeeee???? Sigur, iubi (ce dracu o vrea asta???) Si nu ma inseli, nuuuu??? Nu, iubi, ce-ti veni???? Nici macar cu fleicaaaa??? Hmmm… Si copiii noștri au devenit vegani ca asa au simtit, nu???? Uite, nesimtitule, ce scrie primitivul ăla, aici!!!! Tu esti asta???? Iubi, cum poti sa crezi asta???? (Copii, băgați bonul ala de fleica in gura si mestecati repede, va rog…)
Comentariu beton!62
Pentru a evita această situație delicată (că m-am gândit la asta), am schimbat un mic detaliu din poveste. Ea este așa cum am zis-o, dar e ceva schimbat, ca să nu se despartă oamenii ăia din cauza mea. Sau datorită mie? 😛
Asta e dilema mea veșnică la situații de genul: e „din cauza ” sau „datorită „??? Pentru ca nu se poate stabili cu exactitate, sa-i zice dato-cauza 😉
Comentariu beton!20
Ideea mea generala despre o relatie e ca nimeni nu ma poate obliga sa fac nimic din ceea ce nu vreau sau nu imi place. Deci in nici un caz nu as deveni vegana doar sa ii fac lui pe plac. Au fost niste discutii gen, de ce cumperi nu stiu ce , nu stii ca mie nu imi place ? Era o observatie asa colaterala, nu mi s-a impus . Raspunsul meu venea pe loc : pentru ca mie imi place si nu am de gand sa renunt la acel ceva doar pentru ca tie iti displace. Si reciproca era valabila. Dar erau doar vagi discutii, niciodata certuri pe aceasta tema. Pentru ca am prietene care spun ca, de exemplu , lui nu ii place sa manance carne de rata , si ele mor de pofta, nu ca le-ar da respectivul cu rata in cap daca o prind prin casa, dar ideea era ca de ce sa munceasca sa faca acel fel de manare doar pentru ea. Asa ca ea se resemna si isi comanda acel fel doar pe la restaurant cand ieseau.
Deci nu as putea sa accept impunerea unui regim alimentar vegan, daca el asa considera e problema lui. Iar la copii e delicat, nutritionistii spun e chiar periculos sa impui unui copil o dieta vegana , el nu isi ia toti nutrientii daca nu mananca si produse de origine alimentara .
Era acum ceva vreme o cantareata mandra rau de alegerile ei vegane si mai ales mandra ca ii impusese si copilului, Narcisa Suciu se numea. Nu stiu daca e o chestie inteligenta sa pui in pericol dezvoltarea unui copil doar ca ai tu principii vegane.
Comentariu beton!26
Problema e complexă. Voi vă dați seama că trebuie să se separe cu oale, cratițe, alea, alea. Pentru că din motive că se spurcă vesela. Știu eu un caz d’ăsta. Când am auzit mie mi-a stat ceasu’, creierul meu a făcut implozie.
Rugați-vă să nu vi se întâmple așa ceva că ați căcat steagu’.
Comentariu beton!41
De ce? Uite, eu țin post iar soțul nu. Și cum trebuie să mâncăm amândoi gătesc ori ciorba ori felul 2 fără carne. Dacă e ciorba de post cu siguranță se mănâncă friptură mai departe. Dacă este felul 2 garnitura e de post, cu cărniță lângă. Cei asta de ciudat? Și toată lumea e mulțumită.
Ca unul care vinde mancare trebuie sa iti spun ca veganii sunt cei mai fanatic. Eu care manac carne accept ca exista persoane care sunt vegetariene, vegane, raw vegane, etc. Nu am problema cu asta. problema este ca cei vegani sunt fanatici si presupun ca daca ei au ales un anumit regim toti ar trebui sa il tina. Dar de regula activistii sunt fanatici asa ca nu ar trebui sa ne mire.
Comentariu beton!37
Ne luăm de Andi Moisescu de dimineață?
Comentariu beton!76
Omul avea o relație extraconjugală cu carnea!! 🤣🤣🤣 Ce femei, ce amante?!
Asta cu perfuzii cu osânză e maximă!!!
Comentariu beton!40
am mai scris p’aci că am cochetat cu statutul vreo doi ani, timp în care n-am avut probleme în a executa grătare pentru amici; bine, n-am fost vegani-vegani, că mai scăpam cîte un ou să lege compoziția de legume, umpic de brînză și, săptămînal, un pește; da’ carne deloc! ne simțeam chiar ok, dar cînd a apărut musulmănica am început să ne punem întrebări, știut fiind că dezvoltarea creierului este în strînsă legătură cu cantitatea și calitatea de proteină animală îngurgitată; așa că am citit; diverse; și pro, și contra, că nu „știam”, eram curios să aflu, să-mi fac o părere informată (da, știu, blasfemie); după ce am citit „Studiul China” eram cumva…; dar au fost 2 lucruri care m-au adus pe calea cea dreaptă; trei, de fapt:
1. stilul de viață și alimentație al bunicii mele materne, o ferventă ortodoxă;
2. un reportaj despre Dalai Lama, în care omul spunea că lipsa de proteină de origine animală l-a îmbolnăvit destul de grav; acum mînca o dată/săptămînă carne roșie, o dată carne albă sau pește;
3. DOAMNA DOCTOR Simona! Simona TIVADAR, pe numele său de urmașă a lui Nenea Iancu; pentru că nu doar scrie(a) la fel de savuros ca maestrul (și în aceeași cheie), ci a și emigrat, alegînd să-și exercite profesia într-o țară unde pacientul stă smirna, nu-i zice „auziț, da’ pe gugăl am citit…”;
dintre zicerile dumneaei, coroborat cu motivul 1, țin minte așa: „nu există detox! orice aliment poate fi toxic, în cantitatea potrivită”;
cît despre subiecții articolului, ce să zic, niște moluște…
Comentariu beton!69
Adevărat. Întotdeauna am sustinut că doar excesul este cel care face rău. Nu contează ce mănânci, cu CÂT mănânci din acel ceva.
De bună voie și nesilit de nimeni, la mine în dietă carnea e undeva spre 5, hai 10% cu îngăduință (incluzând peștele, că poate unii fac diferența). Așa mă simt bine, am cam învățat cum funcționez. Nu aș renunța total la carne însă – din când în când merge o friptură, plus consider că suntem omnivori. Aș putea deveni vegetarian, cred, în urma unui ipotetic diagnostic medical ce ar impune asta.
În schimb vegan, niciodată. Ouă și produse lactate consum aproape zilnic, sunt foarte bucuros că n-am intoleranță la lactoză și alte probleme de genul ăsta.
Comentariu beton!28
Mai veganii ăștia au ceva la căpuț numa zic.Am o fată la mine in echipă care este vegana și care locuiește cu iubitul nevegan și asta este unul dintre motivele pentru care nu se căsătorește cu el pentru că nu se poate converti la veganism.Ieri la masa de prânz( suntem în business trip la fabrica din Hamburg) maică-mea mi-a trimis o poza cu purceii proaspăt achiziționat în vederea creșterii și sacrificării ulterioare pe motiv de haleu.Ea a văzut poza și credeți că mă întreabă : wow how sweet are the little pigs, your mom raise them and people buy them as pets? Bai jur că așa m-am pufnit râsul cu ochii la cei 3 purceluși și casa lor cea noua( maica-mea le-a construit cocină noua) mă uit la ea nedumerită și zic sec No just to eat them later on.Mai daca ii vedeați fața mancand 3 broccoli fierte și doi cartofi cred că i-am nenorocit ziua daca nu chiar săptămâna.
Comentariu beton!119
ar trebui s-o informezi pe don’șoara că în ză roumanian cuizin, ză pig iz MVV (most valuable vegetable)
Comentariu beton!62
Asta cu porcii ca animale de companie n-am inteles-o niciodata. Cum faci sa nu iti puta casa a cocina? Hamsterii nu mai sunt la moda? De ce ai face asa ceva?
Comentariu beton!16
😅😅😅
Eu am zis de multe ori că nu trebuie să mai citesc blogul ăsta.
Când sunt la muncă.
Comentariu beton!31
@costică donșoara e polacă in plm și ăștia sunt mai mari halitori de pasarea numita porc decât noi românii.Doar ea e cu capuțul și crede că mama mea la țară creste găini și porci că și pets nu sa le halim că sălbaticii.
Pentru mine cea mai cea poveste cu vegani este cea cu Andrei Roșu, celebrul coach, motivator, antrenor, alergător și alte roluri cu „..or”, inclusiv cel de „horror”. De-a dreptul horror a fost atunci când a dus veganismul pe noi culmi și și-a făcut câinele vegan. Filma cum ronțăia cățelul morcovi, păpa zmeură și quinoa. Ce să facă și cățelul, dacă altceva nu primea?!
Pe locul doi este povestea lui Haplea Fructaliu, chitaristul frugivor care timp de vreo 7 ani a propovăduit veganismul, după care a avut o revelație, și-a trădat fanii și s-a așezat la masa carnivorilor. Aviz celor care se iau după câte un guru de acest fel și își fac viața harcea-parcea.
Comentariu beton!30
Dadada, am scris despre domnul Roșu și bietul lui câine vegan la vremea potrivită.
andrei rosu a reusit sa intristeze un labrador auriu, intruchiparea fericirii dintre toate rasele de caini.
Comentariu beton!34
Dacă tipa-i blonda știu de cine este vorba! El, tipu’, stă de ieri cu capul între sânii ei și se alăptează. Văd că încă n-a apărut pe-aici. Să stai de 20 de ore cu capul între țâte și să bei doar lapte asta înseamnă să fii veganul suprem😄
Comentariu beton!33
🤣🤣🤣🤣
Nu mi-am pus niciodata problema in legatura cu asta, sunt ca si casniciile in care unul din sot e de o religie celalalt de alta, dar parca astia sunt mai rai cu secta lor vegana pentru ca, creaza mai mult disconfort, la aia cu religia e mai simplu, unul se opreste la o biserica duminica celalalt merge la cealalta insa mananca dintr-o oala si din acelasi cotlet de porc.
Daca mi-ar impune sa fac asta? Nu, nu as accepta si nici ea cred daca as incerca sa ii impun, nici nu e cazul, ei ii place ceafa de porc iar mie cotletul :))
Comentariu beton!17
Cre’că e prima oară când aud că-i place cuiva cotletul. Nu e ațoasă carnea aia? Și seacă?
Ba da, insa mie imi place carnea seaca, bine, nu seaca de tot, pentru ca mereu o asortez cu smantana aia din frigider amestecata cu mujdei, e minunata, mananc si mai uns insa doar cand nu am incotro, chestie de cust cred.
Comentariu beton!18
Aaa, păi asta schimbă complet datele problemei. :))))
🙋♀️ Și mie îmi place cotletul. Și nu, dacă îl gătești cum trebuie, e super suculent și fraged.
Comentariu beton!26
@iulia, da, mă, bine, la tine e simplu: îl reglezi din maioneză.
@Mihai, până acu nu mi-a trecut prin cap, dar am notat! 🤣🤣🤣🤣🤣
Comentariu beton!28
Cotletul merge doar la cuptor, cu puțin sos. Cel puțin mie așa îmi place, altfel nu-mi place nici frip în tigaie, nici la grătar. Poți să pui maioneză lu’ maioneză, la fel și mujdei, nu e bun și gata. Ce rost are să stric mujdeiul pe cotlet, nu-i mai bine pe „nește’ ceafă…
@MV: cotletu’ nu-i ațos, dacă știi cum să-l gătești. E DIVIN de DELICIOS. 🥩🥩🥩
Fază petrecută în Carrefour, cu niște ani în urmă, cândva înaintea Crăciunului. El și ea, pensionari, ieșiți la cumpărături. Ea – uscată, ascuțită, genul rea de muscă. El – adus de spate, cu ochii numai la ea, genul „da, dragă”. Trec pe lângă un stand unde niște promoteri ofereau ceva prăjiturele cu cremă pentru degustat. El se uită cu jind la prăjitura care îi făcea cu ochiul, dă să întindă mâna, dar vocea consoartei se aude necruțător:
„Să nu cumva să pui gura! Că ții post!”
Alături erau rafturile cu orez, fasole, d-astea. Distinsa consortă și-a îndreptat atenția spre ele. În secunda următoare – cu complicitatea promoterilor, care văzuseră scena – omul nostru și-a îndesat în gură câte două prăjituri deodată, mestecând cu hărnicie. Vocea stridentă a doamnei făcea planuri continuare:
„Și mâine o să să gătim fără ulei! Că e postul Crăciunului!” (Între timp, omul mesteca al doilea rând de prăjituri.)
M-am îndepărtat râzând cu lacrimi, ca să nu-l dau de gol pe amărât 😉
Comentariu beton!136
Săracul om. Și-ți dai seama c-a răbdat-o p-aia toată viețișoara lui amărâtă?
@Mihai Vasilescu,și de obicei ,am remarcat eu ,că pensionarii ăștia care ies numai împreună la cumpărături ori au copii mari deja,ori n-au avut niciodată…atunci e și mai și,măcar când ai copii, ai și cu cine sta de vorbă în plus.
nope, că ea îi ia telefonul imediat ce-și sună fiica; i know this family! part of mine!
am zis că-i cumpăr unul și i-l ascund pe undeva prin oraș, s-o poată suna liniștit…
Eu cred în compatibilitatea culinar-gastronomică și asta merge mai departe decât „e ok să fie vegan dacă își gătește singur ce-i trebuie”. Mie îmi place să mănânc, să gatesc, să experimentez cu alte bucătării și, foarte important, să impart mâncarea. Dacă stau la masă cu partenerul îmi place să gustăm unul de la altul. Nu mai zic ce-mi place să descopăr mâncăruri în vacanță. Ce să cauți cu veganul în vacanță prin Europa? Să ne scoată vreun francez afară din localul lui că nebunul nu mănâncă decât salată din tot ce are el în meniu? Pot eu să mănânc liniștită o friptură, o pizza, un burger cu nebunul care se uită strâmb la mine?
Aş accepta asta doar dacă ar fi o chestiune medicală, ceva de viata și moarte.
Comentariu beton!27
Să mor dacă am vreo problemă cu ce vrea să mănânce celălalt, atâta vreme cât asta nu mă afectează pe mine la modul direct. Să-și comande fân, să-și gătească iarbă, dar să mă lase în pace pe mine cu stârvurile mele.
ba s-ar putea să ai, cum a avut bulgaru’ cu mine; unul dintre cei 2 asociați e din Plovdiv și, avînd în vedere că în trecut m-a dus la Jagerhof (adică aici, https://jagerhof.bg/en/hausbrauerei/), n-am avut o problemă cînd ne-a anunțat că ne duce la nu’ș ce restaurant hipsteresc de fițe; așa că, (încă) vegan fiind, m-am prezentat flămînd ca un cîine; restaurantul, o bodegă de fapt, minimalist-hipsteresc: becuri cu filament, mese din PFL pe cadre metalice etc; da’ meniul… după vreo 10′ de parlamentări, chelnerul a zis că reușește să-mi încropească niște fasole, la salata aia de murături, fasole care provenea cert dintr-o conservă, pe care sunt 99% sigur c-or cumpărat-o atunci, pe loc, din ceva butic 🤣;
măcar berea a fost bună!
Comentariu beton!14
@Mihai, perfect de acord cu „atâta timp cât nu te afectează direct”. Și poate să nu te afecteze acasă când fiecare poate să-și ia și să-și facă ce dorește. Dar la cum văd eu lucrurile, începe să îl afecteze pe celălalt atunci când vine vorba de mâncat în oraș atât local, cât și în vacanță. Că ajungi să alegi locul în funcție de unde sunt și opțiuni vegane, care la ăștia nu înseamnă doar salatele și cartofii prăjiți de la rubrica „garnituri”, ci tot felul de substituenți de-ai lor. Eu, una, n-aș vrea să-mi complic viața inutil umblând prin Italia după pizza cu mozzarella vegană sau prin Germania după wurstel vegan ca să aibă și partenerul ce să mănânce (nu mai zic de riscul de a ți-o lua pe cocoașă de la „băștinași”). Nici varianta cu mâncat fiecare îl alt local nu-mi pare ok, nici să-i zic „eu mănânc aici, tu – treaba ta.” De aia zic că nu mă văd pe termen lung într-o relație cu un vegan. El s-ar lua de mine că mănânc animale moarte, eu m-aș lua de el că mănâncă mizeriile alea înlocuitoare de carne și lactate și n-am ajunge nicăieri.
Cu un vegetarian, da, fără probleme, dacă ar accepta că eu mănânc uneori și cărnuri. De ascuns nu m-aș ascunde.
In casa doar eu gatesc. Sa ne intelegem, nu doar o halca aruncata in cuptor sau pe gratar, ci de toate. Inca nu am intilnit vreun degustator din rezultatul muncii mele sa nu fie de acord cu ce a ingurgitat (oare am eu bafta de-s toti amicii/neamurile prea civilizati?). Pe cale de consecinta, in vreo 5 ani doamna mea a decolat vertiginos de la 55 la 88. De kilograme. Asa ca am trecut de vreo 3 ori prin faza cu „mi-au ramas hainele mici”, in diferite variatiuni. Bine, e si virsta, nici ea nu mai e chiar cea mai frageda, tocmai a facut 49 de anisori.
Asta a fost introducerea, ca sa intelegeti c-a lovit-o dieta. Si-a luat de la ceva doctor un regim bazat in principal pe nutreturi si furaje, dar nu exclusiv, mai sint pe acolo ceva imitatii de lacto-brinzeturi (chestii d-alea cu maxim 5% grasimi) , oua si peste + piept de pui la gratar. Uneori, adica in zilele cind e baftoasa, are voie si ceva mere verzi sau portocale, ca desert. Mai trebuie sa faca si sport, chestie pe care o uraste patimas. Functioneaza, a pierdut vreo 10kg in 8 luni.
La mine situatia se prezinita simplu de tot: 80% din ce introduc in organism e carne, restul dulciuri. Cui nu-i place ii dau o mostra de intelepciune populara: „mincarea creste pe os”.
in conditiile astea, nu s-a pus niciodata problema sa ma fredoneze la melodie sa maninc si eu ca ea. Iar sa conditionezi continuarea convietuirii de hrana… pur si simplu e o dovada de imbecilitate in forma pura, trebuie sa ai IQ-ul cuprins intre minus infinit si masura de la pantofi pentru asa ceva.
Comentariu beton!28
Da, dar în cazul vostru, doamna a devenit vegan din necesitate, pentru că așa i-a spus doctorul. Mânâncă mizeriile alea strict ca să-și atingă scopul, dar cred că pleacă din zonă când îți faci tu ceva bun de mâncare.
Ei, să vezi cum se schimbau radical lucrurile dacă doamna devnea vegan din convingere și începea să predice veganismul prin casă.
Marian. Îți recomand să faci cel puțin o dată pe an o analiza a acidului uric. Nu scriu la mișto. Pățit. Și eu mâncam la fel până când au început să apară problemele pe la încheieturi. Nu am devenit vegan, pentru a fi on topic, dar am fost nevoit să reduc drastic carnea și ciocolata. :/
Am intelesc carnea, dar de ce si ciocolata ?
@NulO Pentru ca asa au recomandat medicii. Se pare ca dulciurile si ciocolata in special (cacaua) cresc cantitatea de acid uric. Plus alte alimente, bogate in purine. De asemenea nu fac bine la greutate ceea ce e alt factor naspa. Iar cristalizarea acidului uric prin rinichi sau pe la încheieturi nu e deloc distractiva. In cazul meu, noroc ca beau de regula multa apa. Dar tot am probleme.
Mihai Vasilescu, cotletul iese perfect dacă îl găteşti cît trebuie. Nu mai mult de 2 minute pe o parte şi 2 pe cealaltă. Dacă e mai subţire, şi mai puţin. Cu cît îl ţii mai mult cu atît e mai sec şi aţos. Ca pieptul de pui.
Şi mie îmi place ceafa dar din motive de colesterol, fac şi cotlet.
Comentariu beton!11
cotletul se gătește la cuptor; se prăjește anterior în tigaie, pentru a-l „închide” și a izola toate sucurile, apoi se dă la cuptor, acoperit;
la tigaie iese o porcărie; la grătar, hm-hm, recomand cu os
Comentariu beton!16
Nu se gateste in 2 minute, terminati cu fake news-ul. :)))
Si nici cum zice Costi ze muslim nu iese vreo isprava daca nu esti jedi in fripturici să tremure și forța în fața ta.
Daca esti simplu muritor mănânci ceafă sau ții cotletul in saramură și ìl prăjești in untură. Dacă te interesează părerea doctorului bagi quinoa cu tofu pe pat de rucola că nu se poate si cu cotletu’ fraged și cu sufletu-n rai.
zic și io așa: se poate renunța la zahăr, la paste, pâine etc., dar e o prostie cât casa să renunți de tot la proteina animală. bineînțeles, se pot reduce cantitățile, nu mai mult de 500 g pe săptămână, se poate reduce carnea roșie, cea grasă și cea procesată, dar chestia magică ce a transformat maimuța coborâtă din copac în om a fost carnea tratată termic! altfel spus, problema nu e la cel care consumă carne pe ascuns, problema e la creierașul celuilalt!
Comentariu beton!18
Bun. Și ce-ai face dacă ai fi în situația descrisă de mine?
nu prea văd o relație cu cineva care impune chestii de genul ăsta. adică, dincolo de mâncare, e greu de crezut că o persoană de genul ăsta nu impune, într-un mod autoritar, și alte lucruri, indiferentă la voința partenerului. iar anii de acceptare se transformă în supunere necondiționată dintr-o parte și abuz nelimitat din cealaltă parte. din păcate, cunosc multe evoluții în acest sens, unele pornite chiar de la aberația cu veganismul!
oricum, ca să răspund direct: nici n-aș vrea să aud de așa ceva, din contră, aș face reclamă consumului de carne. iar dacă ar fi și un copil la mijloc, afectat foarte puternic de lipsa proteinei animale, ar ieși probabil un scandal monstru. dar probabil nu aș ajunge să am un copil cu un vegan…
Nu pricep deloc asta cu „eu cer și tu execuți, nu contează că nu vrei și nu îți place”. E relație sau armată unde neexecutarea ordinului se lasă cu închisoarea? Și ăla ce coloană vertebrală are? Mai știu și povestea aia cu „nu mă tund că nu e de acord soțul meu”. Păi cred că veneam acasă foarte mândră de noua mea tunsoare zero, direct! Cât despre veganims si propăvaduirea lui…în acest moment din viața mea mănânc mult mai puțină carne decât acum câțiva ani, dar nu încerc să conving pe nimeni de nimic, și nu fac deloc mutre în fața unui burger bun. Echilibru…
Comentariu beton!23
Ehehe, am auzit de unii care nu sunt de acord cu depilarea, acolo sa te tii :))))
Aoleu! Da! Am mai auzit și eu, și nici măcar nu m-am prins cum ar trebui să reacționezȘ să râd sau să întreb cine e mai defect la căpuț
Băi, râdem, glumim, dar când vine vorba despre copii, mie îmi sare siguranța.
Și asta cu atât mai mult cu cât (posibil să mai fi povestit asta pe aici cândva), știu o istorie de la o prietenă a maică-mii, învățătoare. Care avea în clasă un copilaș cu părinți d-ăștia, furajatori. Ceea ce n-ar fi reprezentat neapărat o problemă, dacă nu ar fi forțat și bietul copil să mănânce aceleași căcaturi.
Venea bietul de el la școală cu sandviș cu alge și nu mai știu ce alte vome din astea și se uita leșinat de poftă la salamul de pe sandvișul colegului de bancă.
Problema și mai nasoală e că tipa a observat că nu era ok copilul, era palid tot timpul, avea dificultăți evidente de concentrare, nu știu dacă nu a și leșinat o dată pe la școală…
Și la un moment dat învățătoarea a cedat, i-a chemat pe ăia la școală și le-a zis să facă bine să dea copilului mâncare cum trebuie, că altfel îi reclamă la protecția copilului.
Au făcut ăia circ, hurr-durr, da până la urmă s-au conformat și, ce să vezi, în câteva săptămâni era ok copilul, vesel, vioi…
Păi puii mei, p-ăștia să nu îi bați cu funia udă?
Comentariu beton!75
Băi, io am mai povestit pe-aici că am fost în casă la o familie din asta de dilimandroși plecați pe calea veganismului și a naturalului. NU consumau decât produse naturale. Ei, când am ajuns în casa lor, unul dintre copii era răcit de vreo două luni, iar ăia îl tratau doar cu propolis. Băi, jur, avea copilașul ăla șanțuri lăsate de muci între nas și buze. La propriu.
@MV, eu cred ca oricine este LIBER sa aleaga ce vrea sa bage in el. Daca vrea sa experimenteze pietre sau caramizi, treaba lui. Dar cand intr-un cuplu, „ea a impus regula” iar prapaditul ala accepta, e nashpa rau! Pentru ca este un abuz, tipul ala este o victima, „violata” zilnic! Faptul ca el accepta, este exact ca la cele batute zilnic si care n-au puterea sa se desprinda din relatie. Tipa aia, o sa impuna toate regulile!
Cand el o sa vrea sa mearga la munte, vor pleca la mare, dar il lasa sa-si ia schiurile cu el…🙃
Comentariu beton!28
Tavi, iar program de ras pe la Mihai de nu pot sa-mi vad de treburi! Epica istoria raw-veganului si de groaza ceakrele ce fileaza ale doamnei.😂😂😂 Inteleg foarte bine suferintele domnului consort ca noi venim din zona in care nici o floare nu-i ca varza si nici o pasare nu-i ca purcelul!
Am avut si eu o colega vegana ce incerca sa ne converteasca la spanac dar cam fara succes ca pe noi cand o vedeam ca rontaie ca termita toate uscaturile si dupa ce-i ascultam predicile, ne cam lua cu foame de-aia mare, criminala si mergeam sa mancam tot ce era interzis. Nu mai zic ca alta colega isi lua numai ceafa de porc cu cartofi prajiti si fara salata de fiecare data cand era si vegana cu noi!😅
Altfel imi pare si mie foarte aiurea si nedrept sa impun ca altii sa manance ce mananc eu, sa-i bag pe altii la dieta daca eu sunt.
Comentariu beton!11
@Tia, hmm, nu’s ce sa zic, fac eforturi sa glumesc, dar mi se rupe inima pentru prapaditul ala, la o luna de cand s-au mutat impreuna???
Tavi, mda, te inteleg ca si eu sunt in dilema ca sacrificiul domnului din istoria lui Mihai contrazice destul de mult zicerea ca „dragostea barbatilor trece prin stomac”. O fi el exceptia ce confirma regula sau am trait eu in minciuna pana acum?😅
@Tia, io-s mic nu stiu nimic. Asta-i intrebare capcana, nu ma bag😂
Tavi, mda, intotdeauna am admirat si invidiat solidaritatea masculina.😅
P.S. Am observat ca eviti foarte elegant capcanele.😅
Ma duc la treburi acum.
@Tia, Nope. Este solidaritate cu victima, atat. Daca victima ar fi fost femeia, as fi reactionat la fel.😉
Daca la secs fara consimtamant e cu pus la pastrare de la 7 ani in sus, la furajat fara „cadavre” de ce nu ar fi? Nu mai zic de partea cu minorii, ca acolo e de nino-nino cu acte…
Pfff nu ai înțeles nimic. Ea îl iubește și își dorește să îi fie aproape cât mai mult timp și în cea mai bună stare. Fără probleme de colesterol, inimă, diabet, etc. Este pentru binele lui.
Și eu am renunțat la dulciuri dar ai mei îndeasă în fața mea fără rușine. Ba chiar le mai și gătesc tarte, plăcințele, fursecuțe…
Comentariu beton!12
Porcul este cea mai buna leguma.
Pentru ca porcul ne da noua lapte, carne, branza, oua.
Comentariu beton!21
E,da,tocmai ce și-a făcut singur o ciorbă de ștevie cu jumări,ca la mama lui acasă,de nu s-a văzut. Păi ce,lui nu-i place mazărea,să nu vadă fructe de mare,până anul trecut n-a mâncat carne de miel dar l-am amestecat printre alte fripturi în tava…ce însemna să nu mănânc eu sau copiii ceva ce nu vrea el?nici mie nu-mi place berea,ar putea să nu o mai bea?
Comentariu beton!11
Cum iti dai seama ca cineva e vegan cand intri intr-o camera? Iti zice.
Veganii au propria lor religie. Nu raman la salata si atat, evolueaza catre vegan keto, vegan gluten free, vegan gluten free si GMO free, etc.
Inca n-am intalnit un vegan bine-dispus. Toti erau artagosi. Cred ca de la foame. (Lacto-ovo-vegetarii sunt mult mai ok)
Ca fapt divers, mie mi se par cam nebuni, au fost destui vegani care aproape si-au omorat bebelusii cu lapte de migdale sau pisicile cu dieta vegana…
Comentariu beton!18
Sa vezi cati habotnici si-au omorat bebelusii in posturi.
@MDM, din păcate asta este foarte adevărat. Habotnicia preoților a dus la asta, un preot cu mintea, educația și cultura la el ar fi explicat credincioșilor să nu facă așa. Mai sunt și acum practici de-astea, mai rare, e drept, însă sunt 🙁
@MDM, wait, what?!
toți popii pe care i-am auzit pe temă ziceau că copiii de până la 7 ani nu trebuie să țină post.
chiar și câțiva habotnici postitori i-am auzit în sensul ăsta.
bine, că nu mi se pare ok nici pt un copil peste 7 ani sau pt un adolescent să țină posturile lungi (sincer, 2 zile pe săptămână nu mi se pare periculos, chiar dacă nu practic), dar n-am auzit pe nimeni să impună post unui bebeluș sau unui copil foarte mic.
cu ce fel de nebuni ai avut de-a face?!
Aoleu, toate pana la carne! Eu nu cred c-as fi rezistat/acceptat, iar faza cu copiii mi se pare horror. 🙁
Sotul nu mananca miel, peste, fructe de mare… asa ca miel fac de 2-3 ori pe an poate (in schimb mananc la restaurant). Peste gatesc mai des ca mananca si piticul, fructe de mare tot la restaurant (ca mi-e lene sa fac numai pentru mine). Eu de exemplu nu mananc spanac, dar asta nu ma impiedica sa-i gatesc sotului, doar ca nu ma ating de el. 🙂
Ma mai apuca si pe mine cate-un regim cu 2-3 zile de fructe/legume, dar n-as putea fi vegetariana (cred), iar vegana in niciun caz (adica nu-mi pot imagina viata fara lapte/branza si oua).
Nu m-aș face vegana pentru nimic și nimeni în lume (de altfel consum puțină carne, dar tre’ sa fie) dar trebuie să recunosc că le admir tăria de caracter și voința ăstora. Nu se poate lumea lăsa de fumat, care e un viciu complet neapetisant, io am ros unghii 25 de ani, idem, și ei zic pas la friptură și șunculiță și cârnaț și cașcaval?
Și cred că dacă i-aș cere soțului să se facă vegan mi-ar râde în nas.
Deși am una din asta în clubul de carte SF și din cauza ei mâncăm prăjituri vegane pe la întâlniri că dacă cineva face prăji, face din alea și sunt bune de tot.
Eu îți povestesc din experiența personală, acum mulți ani am avut o problemă din cauza unei fripturi pregătite nepotrivit (doar am gustat nu am mâncat-o) încât multă vreme nu am putut să mă ating de ceva carne de porc. Între timp a apărut și exu’ el vegetarian (ovo/lacto din motive de stagiatură executată la Mioveni prin „80) așa că am conviețuit armonios până când am rămas însărcinată și eu am trecut la alimentație completă fără probleme și apoi cei doi copii comuni. El este în continuare ovo/lacto vegetarian cu toate că nu i-a adus beneficii extraordinare chestia asta, adică hipertensiune, diabet și alte dubioșenii. Cât de toxică a fost relația, tot nu a încercat să-și impună stilul de viață restului familiei iar de vreo trei ani regimul meu alimentar este bazat pe carne în proporție de 80% adică legumele și fructele sunt permise în cantități mici și pregătite doar într-un anumit fel. Îmi pare rău pentru amicul tău dar probabil crede că e trecătoare perioada/moda ca orice modă, oricum este un martir. Nu oricui i se potrivește stilul ăsta de alimentație strict din punct de vedere medical. Concluzia este că amicului îi și place martiriul ăsta 😁 măcar puțin.
Da la carnea ,la carnea doamnei mai avea voie băiatul ăsta !!!!?
Comentariu beton!13
Aparent, da.
La noi e oarecum similar, în sensul că eu nu mănânc carne de 10 ani, dar soțul și copiii compensează 😅🤣 nici prin gând nu mi-a trecut să le impun lor să nu mănânce carne.
Mi se pare absurd să le dictezi altora ce să mănânce…
Iar la capitolul copiii vegani, nici nu știu ce să mai zic, e mai grav decât restul… 😐
Dar să mă oblige cineva să mănânc ce zice el? no way Jose… Clar zburam instant din relație, cu copii cu tot…
Orice relatie in care un partener il obliga/ santajeaza pe celalalt sa faca sau sa nu faca un anumit lucru e o relatie toxica. Din pacate nu suntem deloc educati s trasam limite sanatoase in raport cu ceilalti.
Comentariu beton!12
Și eu am avut o astfel de relație toxica cu un vegetarian la început iar acum vegan. Doar că la mine nu a ținut faza cu sa trec și eu pe vegetarian sau vegan….ci mai repede am ales ….ba la revedere și drum bun în căutarea uneia care e vegana ….să mâncați plante împreună….din păcate sau din fericire și individul ăsta a încercat varianta vegana pe copilul nostru comun…in zilele in care era la el…după ce nu a mai existat „noi” ….doar că a înțeles destul de repede că piticul va deveni vegan doar peste cadavrul meu ….și atâta vreme cât are nevoie de o alimentație normala va mânca de toate …copilul are 5 ani ….iar el poate fluiera pe camp instrucțiunile lui vegane ….intre timp și a găsit a văcuță ( mă refer și la aspectul fizic ) cu care consuma la comun vegan…dar a pierdut orice drept asupra copilului:) ….și da o astfel de relație este toxică …cum zicea cineva Intr un comentariu o relație dintre un narcisist și un om normal…nu prea durează mult… Da o dracu’ de iubire ..asta nu mai e iubire …asta e control Freak..e boală curată…
Și-a pierdut ,,orice drept asupra copilului comun” pentru că este vegan?
eu am înțeles că și-a pierdut orice drept asupra copilului pentru că a încercat să impună copilului de 5 ani veganismul.
O prostie fără margini. Nici n-ai cum să-țelegi de ce se mint oamenii, de ce incearcă să convingă că ei sunt altceva decât ceea ce sunt de fapt.
Exact ca în cazul renunțatului la fumat, eu am facut-o (adică am renunțat), mă deranjează fumul de țigară și faptul că put hainele pe mine, dar nu am impus/spus niciodată să renunțe careva, doar pentru că nu mai fumez eu. Aș fi ipocrită.
In toți anii în care eu n-am mâncat carne (nu am fost vegană, mâncam pește, ouă…), nici măcar nu m-am gândit să atrag “adepți”, din contră, am continuat să gătesc la fel, carne si toate cele, că nu puteam obliga toată familia să mănânce doar ce-mi place mie. 😬
Am avut o iubita in urma cu vreo 15-20 de ani pe la care treceam sa privim clasorul cu timbre. Avea timbre bune rău. Dar mă hrănea cu fanețuri pentru că era vegana. Plecam de la ea flamand și mâncam ca spartul să îmi recuperez energia pierduta prin clasoare. Evident că nu a durat povestea. Bine, mai mergea și la conferințe despre îngeri și alte bazaconii. In fine. Era o vorba în tinerețile mele, pe șantier: „Draga mea, piula nu se ține cu rumeguș!”
Trecând din registrul grobian in cel filozofic:
Veganii și vegetarienii fanatici, care ar impune celorlalți modul lor de viață, nu cunosc diferența dintre virtute morală și obligație morală.
Comentariu beton!11
„Verdeață mănânci, ca iepurele fuți.” – Osho 😛
cum adica „mă hrănea” si „Plecam de la ea flamand”? Cred ca oricine se poate hrani singur. Dupa prima oara cand vezi care este situatia, a doua oara deja mergi pregatit, cu mancare sau ingrediente pt gatit la tine. Pt. ca nici tu nu poti sa-i impui ce sa gateasca ea, sau ce sa aiba in frigider. Daca asta este motivul pt care nu a durat relatia, nu-l inteleg. A, poate doar daca te obliga sa mananci si tu vegan, insa nu rezulta din postarea ta.
@IoanaS
Desigur. Cand ajungeam acasa, seara, pe la 21-23.00 de la job, faceam un duș si apoi plecam in vizita, mai trebuia sa-mi iau cu mine ingredientele pentru o masa cum imi place. Si in loc de privit clasoare, pe la 23.00-1.00 noaptea sa ma pun sa gatesc ceva in casa cuiva care ar fi detestat profund unele din ingredientele folosite. M-as fi intors la casa mea pe la 2-3 noaptea, cateodata dimineata, cu sentimenul datoriei implinite. 😀
Nu, Ioana, acea relatie inca nu ajunsese la acel nivel pe care ti-l imaginezi tu. Si nici nu a ajuns/ar fi ajuns din mai multe motive. Poti trece peste unele chestii intr-o relatie, dar inainte de asta trebuie sa ai motivele pentru a te indragosti suficient cat sa poti face rabat. Nu vorbim de dragoste la prima vedere si nici de concesii pe care le faci cand esti deja de multa vreme in relatie si cunosti bine partenerul cat sa accepti multe. Ci de o tatonare fireasca, o cunoastere reciproca intre doi adulti care incep sa se cunoasca. Iar veganismul si credintele in bazaconii rupte de realitate pentru mine sunt un no go. Dar nu stii din prima zi ce, cat si cum e cineva. Astfel ca nu a fost sa fie. C’est la vie.
Am și eu o vecină care s-a făcut profă de yoga la peste 45 de ani, cu ocazia asta și-a schimbat tot stilul de viață și desigur că și soțul, amarâtul, a trebuit să trăiască după noile principii sănătoase.
De la geamul lor se vede intrarea la supermarket, într-o dumincă dimineață l-am văzut ascuns după bloc și înfulecând repede dintr-un sandwich cu salam, în mâna cealaltă avea o cola la jumate și plasa cu pâine. Probabil îl trimisese repede după chifle și omul și-a zis că ar fi bine să mănânce ceva înainte de micul dejun sănătos de acasă.
Mai știu de la ea că o dată pe săptamână, la oră fixă, stau împreună pe covor și discută de cum merge relația lor ( = ce a greșit el și ce trebuie să schimbe pentru a atunge fericirea maximă în cuplu).
El a albit tare în ultimii ani, nu știu, zău, de la ce i se trage.
Comentariu beton!31
Alooo, cum adică îl trimisese după chifle? Adică pâine? Adică gluten și calorii goale? Ești într-o profundă eroare: îl trimisese după rucola și muguri de pin. Că astea se termină primele.
@Blue, Doamne ferește!
Bietul om, cred ca trăiește trauma vieții lui. Cu siguranță face exact ce dictează tiranul de nevastă-sa, în casă, iar când scapă își satisface poftele. Cum naiba să stai și să accepți totul orbește, să nu mai ai niciun gram de personalite și să nu îți poți trăi viața liniștit?! Ce trist! 😞
Eee, eu am in clasa un elev care face parte dintr-o familie de vegani. Mama a ținut să anunțe asta intr-o sedinta cu parintii, asta dupa ce alta mamica s-a plans ca elevul ,,vegan,, fura sandwichurile celorlalti:)) Asa am aflat ( de la elev) ca, de fapt, el si taticul din dotare ies sambata la pizza, burgeri si alte ,,scarbosenii,, totul fara stiinta mamei. Ar fi de râs, dar bietul copil nu merge in excursii sau tabere din cauza acestui fapt.
Sa nu uit! Intr-o frumoasa zi de vineri, M plangea cu sughituri. Motivul? A doua zi era sambata, zi in care el mergea la cursuri de dezvoltare personala… Eu: pai, spune-i mamei ca nu vrei sa mergi! M: ma obliga sa merg ca sa ma dezvolt emotionaaaalll! Mdeci…trist!
Comentariu beton!25
Trist de tot. Mătușa mea are o vecină din aceeași categorie, dar care a trecut la next level, the next best thing, adică peste mâncare sănătoasă și parenting modern a adăugat home schoolingul. Ai mei se mai duc în vacanța de vară la mătușa mea, iar dincolo de gard stă o familie cu 2 copii. Nu merg la școală, nu îi lasă mama lor, ca să nu fie traumatizați de învățătoare. Nu au fost nici la grădi. Când apar ai mei vara, mama lor se înființează la gard și întreabă dacă nu îi poate aduce și pe ai ei, să se joace împreună, să socializeze. Vin cei doi în curte, se mai adună de pe stradă și alții, dar cei doi nu prea se amestecă la joacă, că nu știu să socializeze. De multe ori stau și se uită la ceilalți.
Cei doi au un regim de viață de îți vine să le plângi de milă. La televizor nu au voie. Nici un amărât de Tom și Jerry. Dacă îți vine să crezi, la 8 ani cei doi nu văzuseră încă desene animate. YouTube nema, nici măcar chestii de copii, nici măcar muzică. Nu e voie, că e gadget. Moș Crăciun? Nu există. E personaj imaginar, ei nu trebuie să creadă în basme. Mătușa mea le mai aduce câteodată câte o gustare în curte și, cum bălăuroaica nu e de față, mai prind și ăștia mici câte o bucățică de ciocolată.
Și ne mai mirăm că există copii care nu știu nici să răspundă dacă nu au părintele în preajmă sau dacă nu are acordul acestuia?!
Părinții îi formează așa sensibili și, din convingerea că le face bine și îi protejează, fac totul în locul lor și le impun un stil de viață ca intr-un glob de cristal – cred ei. 🥴
Numai emoțional nu se dezvoltă acești copii 😞
Numai dacă mi-ar spune vreun doctor că mor dacă nu mă fac vegană, doar așa m-aș converti. Și chiar și atunci, aș merge pe la zece-cinșpe doctori să mă asigur că primul nu-i nebun, cumva. Să impui persoanei iubite ce să mănânce, înseamnă că n-o iubești. Să rămâi lângă cineva care îți face așa ceva, nu înțeleg de ce. Mi se pare foarte trist să trăiești așa, malnutrit si neiubit.
O tâmpenie, și nu as fi acceptat sub nici o formă.
In 99’ m-am lăsat de fumat. Nu ma obligat nimeni ci pur și simplu am zis “gata, ajunge”. Jumătatea mea a mai fumat câțiva ani după aceea dar nu i-am cerut niciodată să renunțe la fumat căci eu am devenit nefumător. Ba mi mult de atât îi cumpărăm eu țigări. Când a crezut de cuviință, s-a lăsat și ea de acest “obicei dăunător”. 🙄😂
Comentariu beton!12
Ca să răspund direct la întrebare: dacă i se năzărea partenerului să-mi impună (ha!) să mănânc ce mănâncă el – că-i vegan, răs-vegan sau mai știu eu ce fetișuri de-astea alimentare care n-au vreo explicație medicală – ei bine, ar fi devenit urgent fostul partener. Pentru că e o cretinătate fără limite să încerci să-l faci pe ăla de lângă tine (sau pe aia, nu discriminăm) să devină un fel de copie la indigo a alegerilor tale. Acu, e posibil să existe și alte considerente … dar nu pare a fi cazul aici.
Și ca să nu sune aiurea ce zic, precizez că îs foarte conștientă că nu e ușor să ajungi la un consens apropo de cine, ce, cum și cât gătește / mănâncă. La mine a durat vreo … să tot fie 6 sau 8 luni, poate chiar mai mult, de când m-am combinat cu actualul coleg de pat și până ne-am calibrat apropo de gătit, alimentație, etc. N-a fost ușor, mai ales că s-a și mutat la mine relativ rapid (a se citi, după primele 2 săptămâni de când ne-am amorezat fulgerator într-un concediu) și cred că greu mai găsești doi oameni cu obiceiuri și stiluri de alimentație mai diferite ca ale noastre. El atletic, salvamontist voluntar în timpul liber, foarte activ, mers pe munte, cățărat, etc., 62 de kile cu hainele ude pe el, mănâncă o masă pe zi (una singură, da?) și fără carne de peste 30 de ani. Doar fără carne, în rest orice. Mai ales dulciuri, junk food, ciocolată cu tonele, etc. Eu, fostă grasă (96 de kile pe sprânceană), actualmente pe la 66 de kile dar cu ”grasa interioară” de care zicea Iulia foarte activă deep down inside. Sport, grijă la alimentație, gătesc acasă în principal, fără gluten că deh, tiroidită autoimună, intoleranță genetică la lactoză, deci tre să navighez tot soiul de restricții, plus alea de calorii, ca să nu iau din nou proporții. Joac-o p’asta când vine vorba să negociezi ce și cât de des mâncăm amândoi. Rezolvarea a fost că eu gătesc ce-mi merge și-mi place mie, dacă i se potrivește e liber să bage lingura în blidul meu, dacă nu, bucătăria e a lui, idem frigiderul, liber la gătit pe persoană fizică. N-a fost ușor ca nah, la început vrei să-i faci pe plac, io lui și el mie, dar cu răbdare și comunicare ne-a ieșit.
Comentariu beton!46
Vegani nu cunosc dar ultra religiosi da. Una a divortat ca barbac su fuma iarba dracului si nici posturile infernale nu le respecta( in sensul ca omul păștea ce i se punea in farfurie dar cafeaua cu lapte de vaca si tigarea i a pus capat casniciei)
Alta vrea sa l spovedeasca pe barbac su dar ala nu vrea si nici nu vrea sa auda de divort. De obicei astia religiosii nu prea divorteaza dar se plang ca le ajung jumatatile in iad cand ele preasfintele vor sa fie o eternitate impreuna. Alta nu face sex decat imbracata cuviincios, ca sa nu o vada barbac su goala ca e pacat, iar cand vine postul ea nu mai face sex deloc, in schimb barbac su se duce la vecina Lina care e buna prietena cu amandoi , si nu se vorbeste de divort ca e pacat. In schimb doamna preacucernica se roaga si ptr barbac su si ptr vecina Lina sa nu ajunga in iad.
Cam atati am cunoscut eu dar nu sunt o persoana sociabila. Cred ca sunt multi nebuni in lumea larga.
Comentariu beton!15
Dacă tot ai pomenit de religioși, uite o poveste drăguță. Într-o vară am fost câteva săptămâni la țară la mătușa mea, când lucra la casă, să o ajut la construcție. Avea tocmită o echipă de meșteri formată dintr-un nene din sat și băieții lui. Meșterul ăsta și băieții făceau parte din cultul adventist de ziua a șaptea. Meseriași foarte pricepuți, dar nu mâncau carne, că nu le dădea voie religia. Și cum înțelegerea era că pentru masa de prânz le gătea mătușa mea, săraca mătușa se tot chinuia să le facă tot felul de fierturi și alte cele, fără carne, pe care o înlocuia cu șnițele din soia și alte minunății de-astea.
Într-o zi se prezintă la lucru meșterul singur, fără băieți, că ăștia aveau treabă pe altundeva. Începe omul lucrul și din vorbă în vorbă, o întreabă pe mătușa ce pregătește de mâncare pentru ziua respectivă. Mătușa îi răspunde că meniul va fi pe bază de cartofi. La care meșterul o trage deoparte și o roagă să pună și un pic de cărniță, dacă are prin casă. Mătușa, mirată, îl întreabă: „Dar nu se supără Dumnezeu, măi Vasile?” La care meșterul îi face cu ochiul și zice râzând: „Nu se supără, doamnă, că nu are de unde să afle, că nu sunt băieții cu mine să mă toarne”. Și uite așa a mâncat meșterul nostru adventist cartofi și șnițele în ziua aceea, iar la finalul zilei și-a înmulțit păcatele și cu două beri, ca să fie pocăința mai mare a doua zi.
Comentariu beton!28
Cand fiul meu cel mic facea facultatea in UK s-a cuplat cu o englezoaica si ea studenta acolo. Tatal ei murise de cancer cand ea si fratele ei erau mici iar maica-sa a decretat ca de la carne i s-a tras. Asa toata familia (bunica, mama si cei doi copii) au devenit vegani. In anul respectiv au facut Craciunul la ea acasa. Stiind ca al meu are o sensibilitate cu fierea, i-am zis sa aiba grija ce mananca sa nu i se faca rau. A inceput sa rada si a zis: de la ce sa mi se faca rau, de la friptura de nuci? 😁
Vara urmatoare vine englezoaica in vacanta in Romania pentru 2 saptamani. Ceva vreme inainte mi-am stors creierii ce drac sa-i gatesc fara carne atatea zile! Am studiat si site-urile culinare de profil. Noroc ca nu era raw vegan, manca totusi oua si lactate! Mi-a explicat ca nu mananca nimic care are ochi! 😀 La salata de vinete si mamaliga a zis pas, in schimb i-au placut ardeii umpluti cu orez si ciuperci.
Sa va mai spun cate ceva despre vacanta aia ca a fost de pomina. Augustul ala a fost deosebit de calduros, cat a stat ea la Constanta tot peste 40 de grade au fost. Asta era blonda cu ochi albastri si o piele alba ( english rose, frumusica tare). I-am zis lui fi-miu sa ii zica sa isi aduca creme de protectie ca se arde englezoaica si dam peste alte belele. Au fost cateva dupa-amieze la plaja dar pentru ca ea nu voia sa intre in apa din cauza de rechini (!!??) mai mult de jumatate de ora nu rezista si veneau urgent acasa, cu ea rosie toata. Apoi ne-a mancat pe noi undeva sa facem o plimbare in Mamaia in seara de 15 august (era in cel mai aglomerat weekend al verii). Dupa ce ne-am invartit jumatate de ora pana am gasit cate un loc de parcare pentru cele 2 masini cu care eram, am pornit pe faleza de la Cazino. Aglomeratia pamantului, din cauza de caldura oprisera luminile pe strada ca sa faca fata reteaua electrica la aerele conditionate din restaurante deci bezna totala, muzica de toate felurile care urla la maxim. I-am zis lui fi-miu: tine-o bine de mana sa nu o pierdem pe aici. Saracuta, era stravezie la fata, s-a si impiedicat de o fieratanie de pe trotuar si s-a julit la genunchi si atunci am decretat, gata, valea acasa! Aia mari care radeau pe infundate si isi tot dadeau coate au intrebat-o cum i s-a parut experienta. „Very different” – politicoasa fatuca totusi. Am facut apoi o vizita la Balcic, la castelul reginei si gradina lui. Excursia aia a fost ok desi tot cald tare. Si dupa cateva zile a plecat acasa. De la 40 grade la 8 cate erau la ea acolo, a racit instantaneu!! Cred ca i-a ajuns vacanta in Romania. Dupa cateva luni s-a rupt caruta intre ei si eu am scapat de gatit fara carne!
Comentariu beton!20
Meam, tocmai mi s-a făcut poftă de un breakfast englezesc ca la carte: fasole, ouă ochiuri și cârnați. 😛
@MV, da’ de o friptura de nuci nu iti este pofta? 😂
Apropo de breakfast-ul englezesc, sotul a mancat unul in aeroport pe la 10 dimineata inainte de zbor si pana la ora 1 noaptea cand am ajuns acasa nu i-a mai trebuit nimic.
Si mie de-o English Rose 🙂
Eu mănânc carne, în afară de pește, fructe de mare care constituie mare parte din sursa mea de proteine, destul de rar și de obicei animale pe care le sacrific chiar eu. Este alegerea mea, mă simt bine cu ea, dacă mănânci ceafă lângă mine nu o să auzi vreo observație sau nu o să îți arunc vreo privire scandalizată.
Nu impun nimănui nimic, nu mă interesează stilul de viață al nimănui, în general sunt un om timid și retras. Dacă insiști în schimb, cu orice fel de chestie, s-ar putea să ieși cu gura strâmbă. Sunt drumuri destule pentru toți, eu vreau doar să fiu lăsat în pace.
Soției nu îi place peștele, este ok, fiecare cu ce îi place. Copiii trebuie să aibă o alimentație diversificata din toată paleta alimentară. Când vor fi adulți pot face ce alegeri vor, deocamdată este datoria mea să le asigur o dietă cât mai variata.
Comentariu beton!17
Eu am o singura nelamurire, veganii astia fac sex oral? Ca dupa religia lor nu ar avea voie.
Nu e religie bre, e stil de viata.
Și veganii fac sex oral.
Ca eu ling pizda, nu o mestec.
Eu nu mai mananc carne de vreo 10 ani. Cand m-am mutat impreuna cu atunci iubitul, acum sotul, mancam carne. Nici sotul meu nu mananca prea des carne, dar mananca ori de cate ori vrea. Si pentru ca nu se pricepe la gatit, ii gatesc cu carne.
Nu vad de ce l-as obliga pe el sa nu se mai atinga de carne. Nici macar nu incerc sa-l conving in vreun fel, MIi s-ar parea absurd. Dar na, sunt multi oameni cu probleme la mansarda.
Acum , mai mulți ani, consortul om serios, sa lăsat de fumat. Niciodată nu a zis, nu mai fuma sau, și mai rău, nu mai ai voie să fumezi. E problema mea, când și dacă, mă las. Așa și cu mâncarea, în general nu facem mofturi la nici un fel de carne. Carne să fie🥴. La noi toată lumea este carnivoră (e corect!) doar unul dintre nepoții mei (am trei), nu mănâncă carne, de la 3 ani. Când o simțea, vomita. Este sănătos pentru că, am pus carne în mâncare dar, nu îl obligam să o mănânce.
Cum e sa fii insurat, Ciocanul ? 😀
– Pai, cum sa fie? N-am voie sa beau, n-am voie sa fumez, n-am voie sa merg cu amicii la o bere, n-am voie sa ma uit dupa vreo femeie pe strada…
– Inseamna ca regreti pasul pe care l-ai facut?
– Nici asta n-am voie!
Comentariu beton!25
😀 😀 😀 😀 😀 😀
Am trăit cu diabetic în casă și cu războaiele/negocierile aferente la sare, carne și zahăr. Cum eu eram cea care gătea (mult noroc să găsești mâncare bună, variată, la comandă, și care nu te costă 2 salarii medii pe lună), am comentat o vreme, și după aceea am descoperit că ciocolata se poate mânca și în altă parte, carnea este bună și fără sos (și i-am obișnuit de la început cu carne la cuptor fără sare, dar cu condimente), iar la sare eu deja prefer cantități mai mici sau deloc. Jumătatea mea a decis voluntar să mănânce mai puțină carne, dar a zis clar că este decizia lui. Dacă ar fi bătut din picior ca să renunț la carne, i-aș fi zis că este liber să mănânce doar garnitura 🤭 Serios acum, dacă vrea să mănânce aer cu nori, are liber din partea mea. Dacă vrea ca eu să mănânc aer cu nori, este motiv de vizită obligatorie la neurolog și, dacă nu se confirmă, la psihiatru. Că ori a suferit ceva detectabil neurologic, ori a luat-o razna și trebuie tratat 🙂 Fiecare se hrănește cu ce dorește, nu cu ce i se impune, că nu mai suntem copii și nici la regim dat de medic.
Carnea și sarea sunt recomandate tuturor, nu doar diabeticilor.
Glucidele, simple și complexe îți duc glicemia-n ceruri, niciodată proteinele și grăsimile.
Când vine vorba de diabet tip 2, medicina-i-n plop și plopu-n aer.
Cunosc o familie de vegani spălați pe creier – care vor să te convingă de adevărul lor și se uită scârbiți la sandwich-ul tău. De dragul copilului cresc găini ca să aibă ouă și acceptă peștele în dietă.
Bonus: într-un episod de Simpsons, Homer trebuie să țină dietă ca să slăbească. O „înșeală” cumpărând un manechin de carne pe care o mănâncă singur într-o cameră de motel. Nevasta descoperă treaba cu ajutorul unui detectiv -reality tv.
io am povestea oarecum invers.
un amic si-a gasit iubirea vietii. S-au cuplat si a aflat ca tipa e vegana. Nu oo, nu branza, nu carne, nu miere, nica. Alegerea fetei.
Si ce s-a gandit el „hai sa fiu si io”. Si a inceput omu sa rontaie la iarba..ca iubirea vietii lui e vegana.
Pana la momentu in care cred ca au avut o discutie si aia i-o fi zis „ce pula calului ai de devenisi dintr-o data vegan?”
si si-a revenit omu. Cand ne vedem avem grija sa avem si iarba pentru ea si noi bagam mici si carne si ce vrea pl noastra. Si ea nu ne scuipa in farfurie, nu se uita urat, doar ca asta a ales ea…
0
Aș fi scos-o pe ușă afară-n secunda doi, indiferent cât de frumoasă, deșteaptă sau sexy ar fi fost.
Veganismul și toate formele lui este o boală mintală.
Nicăieri, niciodată, n-a existat în istoria omenirii o societate vegană/vegetariană.
Sunt 30% vegetarieni și asta de multe secole în India. Culmea este că ăia stau binișor cu sănătatea, nu fac asta din nevoie ci din convingere religioasă. De populația din Okinawa unde proteina animală este în proporție de aproape 100% de origine marină. Și ăia au cele mai puține boli asociate cu vârstele foarte înaintate. Mișcare și cumpătare și o stare mentală relaxată. Datorită consumului mare de proteină marină stă foarte bine și Spania la media de vârstă.
500mil de indieni se uita la textul tau curiosi.
Comentariu beton!11
Exact asta spusem și eu dar mi-a intrat comentariul în moderare.
@animaloo: ăia-s vai de mama lor la cât de imbecili sunt.
Ăia-s dovada că boala mintală se transmite mai ceva ca răceala.
🤣🤣🤣🤣🤣
le-am mai zis unor oameni la un moment dat.
Noi ca romani suntem ultimii oameni care pot face misto de indieni. Pana una alta aia au trimis cacaturi in spatiu, iar noi am preluat de la ei doar „ne cacam in curte, nu in casa”
@animaloo: ăia de-or adus India la nivelul de azi crede-mă că bagau și bagă carne-n ei la ordinea zilei și nu se uită la vacă precum se uită la mă-sa.
Doar redușii mintal au impresia că omul a fost făcut să fie vegetarian.
@animaloo & Edelweiss: veganismul (precum religia, că doar merg mână-n mână) e o chestie educată, nu ne naștem vegani. Dați unui copil de un an o chiftea sau un snițel și un cartof fiert sau ce salată de legume vreți voi. Copilul va alege întotdeauna carnea. De fiecare dată.
Un vegetarian va fi întotdeauna mai ușor de manipulat decât un carnivor. 😎
nu inteleg unde am sustinut eu ca e bine sa fii vegetarian.
eu doar comentam la „Nicăieri, niciodată, n-a existat în istoria omenirii o societate vegană/vegetariană”
44% of Hindus say they are vegetarian – as zice ca e o proportie indeajuns de mare incat sa nu putem spune ca nu ai dreptate.
@animaloo: și românii se declară 90% creștini ortodocși. 😎
Indienii, la fel ca multe popoare din Africa sau Asia, au devenit vegetarieni nu din cinvingere, ci din constringere, adica din cauza saraciei. Nu cred ca spun vreun lucru nou atunci cind subliniez ca, in societatile foarte sarace( tip Asia Centrala, Africa neagra or India),lumea maninca carne doar la sarbatori mari( nunti,Ramadan,botezuri) , iar taiatul unei capre sau camile( care, de multe ori, e animalul care tine in viata o familie) e o festivitate gigantica la care participa tot satul si unde se chefuieste pina in zori).Pentru ca incepind de a 2-a zi, se revine la dieta “ sanatoasa” ( si ancestrala) de fiertura de buruieni, supa de linte si orez fiert c-o mina de sare.Consumul de carne a fost, timp de milenii, apanajul celor bogati, al aristocratiei.Nu trebuie sa va uitati mai departe de 100 de ani la Moldova sau Oltenia, unde baza “ alimentatiei” era, invariabil, terciul de tarite( ca malaiul era scump) ,borsul de stevie si fiertura de hrisca( sau “ bob”,cum ii zicea).Carne se minca doar de Craciun, citeva imbucaturi ca n-aveau ce sacrifica, vaca facea partevdin familie, aia crestea copiii.Porci si oi-alea erau de mult luate cu arcanul de jindari si duse boierului.Delicatesa maxima erau turtele de malai,iar cind era foamete( si mereu era), parintii disperati( cu cite 7-9 copii) faceau fierturi de radacini si turte din scoarta de copac. De unde credeti ca vine expresia “ imi e asa de foame ca as minca si scoarta de copac”?Consumul de carne “ pentru toti” a fost inventat de americani, la inceputul anilor 1900,aceeasi care au inventat supermarketurile si consumerismul.Mirajul alimentatiei abundente a atras in America milioane de irlandezi, italieni, greci,polonezi, norvegieni, etc-care,la propriu, mureau de foame in tarile lor de origine. Sau credeati ca doar in Romania se mincau radacini? Se infuleca virtos si-n Suedia, Sicilia sau Scotia.Consumul de carne in Europa a inceput din momentul in care uriase vapoare transatlantice au inceput sa basculeze mormane de pulpe si carcase din America, o tara care n-a cunoscut “ binefacerile” sistemului pauper european( caste, serbi, iobagi, boieri,aristocrati, etc).In ciuda a ceea ce cred multi, carnea in alimentatie ( la discretie) a aparut relativ recent, rapirtat la scara istoriei. Si doar in societatile avansate-Africa sau India n-au ajuns inca acolo. Nici macar China, care nu ooate asigura din resurse proprii hranirea populatie si da, inca exista zeci de milioane de chinezi care vad carne doar in poze sau merg in excursie la Beijing.Daca mai aveti vreun strabunic in viata, intrebati-l ce le dadeau parintii de mincare cind erau copii. O sa aflati cu surprindere ca , carnea nu prea era pe lista.In schimb, de fasole si mamaliga erau satui pina peste cap…
am si eu 2 cupluri din astea, ea vegana, el nu prea. amândoi bărbații mănâncă ceafa cu garnitura de mici de câte ori au ocazia, adică săptămânal. doamnele sunt de nemișcat și acasă se mănâncă numai Chia pe pat de salata verde. amândouă cuplurile au 70+ ani și nu fac chestia asta din considerente de sănătate ci ca s-au mișcat chakrele mai la stânga. nu știu ce sa zic…
eu tin regim și mănânc o data pe zi friptura cu salata și în rest mai beau niște apa, dar fac mâncare de 3 ori pe zi pentru toată familia, cu cartofi prăjiți și plăcinte de tot felul, ca m-am gândit ca nu e cazul sa tina și ei regim cu mine.
cred ca eu sunt mai fraiera și mai chinuita la faza asta
Prietenul e Andi Moisescu?😀
Eu am fost ovo-lacto-pescatarian vreo 10 ani (din motive de sanatate, dar chiar mi-a placut), dar n-am facut niciodata mare caz de asta, iar ocazional mancam carne (in vizite, la restaurante fara oferta vegetariana etc). Dar am gatit carne acasa pentru printul consort, cand dorea, dar de multe ori era ultramultumit cu ce gateam pentru mine.
Fiica unor prieteni, vegetariana da cativa ani (de dinainte de maritis), gatesc (ambii) exclusiv vegetarian, dar, vezi-doamne, el isi poate prepara carne, daca doreste. Da’ el saracu’ nu prea indrazneste sa-si doreasca. Acum el e in concediu de crestere plod, si am asa o banuiala ca ca-si scoate odorul la aer pe langa MacD sau altele asemenea, sa-si mai aline poftele 😜.
Din categoria fariseism (cred ca am mai scris-o pe aici): in anturajul plodului, pe cand era student, o duduita vegana pana in maduva oaselor, cu tam-tamul si propaganda de rigoare in stanga si in dreapta. Un amic organizeaza un bairam, evident cu carnaraie, dar are bunul simt sa-i prepare demoazelei, din bugetul lui limitat de student, ceva vegan si costisitor, nu doar frunze. Doar ca mamzela isi uita bunul simt acasa (daca l-o fi avut), si incepe sa “guste” din carnitele celorlalti, ca mvai, nu ma pot abtine, ca e asa de bun. De balariile ei nici nu s-a atins. Plodul meu a catalogat-o drept nesimtita. Nu stiu urmarea.
Daca eram in locul lui mancam frunze vreo cateva zile si dupa aia faceam un gratar (la propriu) in mijlocul sufrageriei.
Mor cu persoanele care își fac copiii vegani, sau animalele de prin jurul lor, ca acu e moda cu câinii vegani, eu, personal, ii bag în pizda mamii lor de proști, ca de aia are ba puțelor vaca canini și măgaru și calu de aia au ei canini în gura ca un bou, sau vaca, după caz sa își facă copilul vegan…..
Da, am servit masa în oraș pe ascuns. Încă locuiam cu părinții, iar ei au început să respecte toate perioadele sau zilele de post.
Ieșeam din casă, cumpăram ceva și mâncam, dar nu prea mult ca să pot băga și porția de cartofi/fasole/zacuscă sau ce era în meniul zilei.
Vegani veritabili nu am în cercul de rude sau prieteni.
Lămurește-mă și pe mine ce s-ar fi intâmplat dacă le ziceai că tu nu vrei să mănânci de post. Întreb cât se poate de serios, să știi.
Simplu: nu mai aveam zile bune cu ei. Chestia cu postul nu se putea negocia. Continuă să posteasca deși au ambii peste 80 de ani și atât medicul de familie cât și preotul le-au spus că nu e chiar bine pentru ei.
N-ai cu cine. Mă uit cum devin palizi și slăbesc, mai ales la posturile lungi cum e și acesta de acum. Dar nu uită să sublinieze cât de bine se simt.
Mda. Trist. 🙁
Da, trist. Am renunțat să încerc să le mai schimb ideile lor fixe. Îi ajut cu ce pot și asta e.
Noi mâncăm ce este in meniu. Dar sunt mâncăruri pe care le mananc doar eu si feluri de mancare pe care le mananca doar domnul sot sau juniorul. Nu ne obligam, ca ne face rau la glanda.
Cunosc si eu cupluri de vegetarieni / vegani. 1. Ea vegetariana, dar sotul baga in el friptura la greu ca e carnivor covins. Si copiii manaca si ei carne.
2. Alt cuplu, ambii vegani sau vegetarieni (nu-s prea sigura care din cele 2) si cei 3 copii inca sub 10 ani sunt obligati sa manance ce mananca si ei. Cand ajung la bunica, dau iama in mezeluri😁
Dar vorba unchiului meu: Ce fripturica de solar am facut… la care eu o asortez cu niste legume de coteț😆
Vegetarian, ancient tribal name for the village idiot who can’t hunt, fish or light fires.
Cea mai mare idiotenie sa impui unui adult (sot, partener, whatever) ce sa manance. Imi repugna insasi ideea ca cineva, un adult, ii impune ceva, altui adult. Pe bune?! Dar respectul fata de celalalt adult unde e?!
Azi am si eu ceva de zis. Fiecare dintre noi are anumite convingeri si preferinte culinare. Se presupune ca atunci cand intalnesti pe cineva iesi probabil la o cafea, la o prajitura. Daca ceva vibreaza la sincron si relatia evolueaza catre mai mult, eventual catre o casnicie sau familie, inseamna ca tu ai stiut de la bun inceput cum si ce aduce la pachet persoana (religie, kilograme, hobby-uri, gusturi muzicale, fumat, baut s.a.m.d) si ai acceptat-o asa cum era. Excludem dietele speciale justificate de anumite afectiuni.
Nu ma apuca strechea deodata sa zic „de maine faci cum zic io”, pentru ca un PARTENERIAT functioneaza intotdeauna pe baza de respect .
Studiu de caz: subsemnata si partenerul . Romanca crescuta la munte. Portughez nascut la tarmul Atlanticului. Functioneaza totul grozav, atat timp cat se cunosc si respecta urmatoarele linii directoare:
Eu nu ma ating de caracatita lui, de fenjoada cu bucati de grasime , de o chestie care pluteste in grasime si cartilagii , de niste scoici bizare, de stridii, de melci , de carne de iepure (nu mananc de mila!), de oaie sau de capra (cabrito)-si de bacalhau fiert. Asta nu imi place deloc. Dintre alea autohtone nu ma ating de piftie, toba, sangerete ,creier pane , ciorba de burta si de salata . Ca asa ticaie creierul meu.
El, in schimb, nu pricepe cum naiba pot sa mananc slanina cu ceapa sau icre pe felia de paine (i-am raspuns „cu gura”hahaha) , nu mananca mamaliga cu smantana si cu telemea- asa ca ii fac cu sos de ciuperci, mananca de rupe ciorba de burta (ca sa imi faca in ciuda) si orice alta ciorba pe care o produc . Mi-a spus ca fac cele mai bune ciorbe din lume. Asa ca mancam o combinatie superba de bucatarie mediteraneeana cu accente romano-portughezo-germane, cu de toate .
Micul dejun? El : dulciuri, croissante, marmelada, prajitura, fructe ,cafea.
Eu: paine prajita, unt, rosii cherry, avocado, feta, cafea.
El sport non-stop, fitness, fotbal, semi-maratoane. Eu : desene, pictura, muzica buna, carti faine.
Concluzia? O relatie functioneaza foarte bine atat timp cat iubirea si respectul partenerului se materializeaza prin acordarea LIBERTATII de decizie. Nu impun, nu dictez. Testam ceva nou, ok, daca ne place se include pe lista , daca nu, fiecare este liber sa opteze pentru altceva. Stim deja ce e ok pentru noi , ce ne place amandurora sa mancam.
Extremele nu sunt ok, indiferent in ce domeniu, iar in cazul dat : consumul moderat de alimente diverse e cel mai bun pentru corp. Iar anatomia noastra spune din start ca nu am fost creati sa fim vegani. Sorry ca ii dezamagesc pe multi.
Comentariu beton!16
mi s-a facut pofta de mancare citind ce nu mananci tu…da stii cum? Cu bale d-alea grave
Animaloo, daca alea de mai sus sunt „ce nu mananc” , sa le vezi pe alea pe care le mananc…ce bale, te paleste un muson in gura ! Ia ce e mai „criminal ” din toata bucatariile pe care le-ai intalnit, fa o lista si incepem sa bifam.
https://www.instagram.com/reel/Cnc1RSxqXBa/?igshid=YmMyMTA2M2Y=
Cam asa e cu veganii. Toti niste Iuda.
Cum să mă exprim?
Daca mă îmbolnăvesc și doctorul îmi spune:”Jeane,daca mai mănânci carne,mori!”…a doua zi îmi fac testamentul!
De fapt , dacă stau să mă gândesc mai bine, nu despre vegetarieni/ vegani ar trebui să discutăm. Bănuiesc că bărbatul în cauză e cel mai probabil masochist și, după cât se vede treaba, ii place mult chestia asta cu supunerea, să i se dea ordine , să fie dominat etc … Cu alte cuvinte, noi degeaba ne răcim gura p-aici, relația asta de S/M e treaba lor de cuplu, nu? Nu poți să te caci in gustul omului. Să-i de-a și bice, și șuturi in gură, să se cace pe el 💩 dacă asta e aranjamentul între ei. Csf, ncsf.
Inca nu a reusit nimeni sa-mi explice de unde apar toti veganii astia super-agresivi daca motivatia lor sa nu manance carne e ca nu suporta violenta. Adica violenta asupra animalelor e naspa, exceptand specia din care fac ei parte. Unde o fi logica?
Si da, stiu ca exista si vegetarieni normali, am cunoscut, am avut grija sa aiba ce manca la sindrofii etc
Ca sa raspund si la intrebare, singurii cu drept de parere despre dieta mea suntem eu si medicii pe care ii consult daca e cazul, iar la ultimatumuri reactionez spectaculos.
Și tu n-ai văzut comentariile pe care nu le-am lăsat. Acolo să vezi agresivitate. 🤷♂️
Răspuns la întrebarea ta : săracu’ om!!! Eu nu mănânc carne de peste 20 de ani. Și nu gătesc decât foarte rar. Dar al meu mănâncă ce vrea el. Dacă vrea cu carne aia gătim/ cumpărăm/ comandăm. Și întotdeauna musafirii au și vatianta ” cu carne” pe masă. Când merg în vizită la prieteni mănânc garnitura, salata și desertul. Nu e nimeni obligat să gătească ceva special pentru mine.
Și pe principiul „fă ce spune doctorul nu ce face doctorul” recomand întotdeauna regim echilibrat cu de toate. Și clar partea cu copiii vegani e îngrozitor de absurdă. E abuz în toată regula.
Dacă vorbim de diete și cure de slăbire, cu regim alimentar vegan/ vegetarian nu slăbești. Cantitățile contează. Ce dai porcului să mănânce ca să se îngrașe? Nu- i dai carne și grăsimi. Îi dai mâncare vegana. Adică grăunțe și alte alea în cantități mari.
Și o poveste cu un câine:
Un prieten a locuit acum ceva ani in UK. Locuia într- o casă tipic englezească lipită de casele vecine și casele aveau în spate o curte comună. Multe luni a fost foarte singur. Dar s- a împrietenit cu un câine din vecini care venea în fiecare dimineață și stătea cu el când lua micul dejun în grădină. Era tare fericit că are un prieten. După un timp l- au invitat stăpânii câinelui la cină. Atunci a aflat că toți în familie erau vegani, inclusiv câinele. Prietenul meu a fost tare supărat. Nu era o prietenie dezinteresată. Câinele, săracul, venea în fiecare dimineață la micul dejun să- și primească felia de șuncă pe care prietenul meu i- o dădea.
Comentariu beton!12
😍😍😍
Soțul meu sigur ar fi ales vaca, și nu vaca de mine care i-ar impune așa ceva. Niciodată nu i-am impus să mănânce ceva ce nu i-ar placea. Mai avem și un copil și câteodată fac mâncare pentru fiecare, altceva. Unde mai pui, că sunt unii care își hrănesc și câinii numai vegan. Pai câinelui meu ii dau salata, dar numai că mă amuză că e singura vegetala care nu-i place. Oricum, ce au ei, nu se numește căsnicie, daca pt o bucățică de „carne”, accepți să mănânci carne pe ascuns. Dar cine suntem noi sa ne băgăm în bucătăria lor?! 😂
Eu (ovo-lacto-)vegetarian, soția consumatoare de mâncare pentru oameni normali, adică și cu carne. Fiecare își gătește ce vrea să mănânce. Când îmi fac soia / ciuperci / dovlecei pane, iar soția vrea niscaiva șnițele, ori pește, i le fac și ei, dacă tot mă aflu la tigaie. Pentru câini pegătesc tranșez spate, gâturi, tacâmuri… ce le place lor să mănânce. Mi se pare normal să consume fiecare fix ce vrea și anormal să-i impun altuia ce să mănânce după cum îmi cântă mie stolurile de păsări.
Ăștia sunt ca martorii lui Iehova, dacă nu ești cu ei, ești împotriva lor! Cunosc pe cineva care s-a rupt total de rudele care nu i-au acceptat propunerea de a adera la credința lor… Problema e mult mai exagerată, însă mă opresc aici. Oameni și oameni…
Ethe fleoshc! Partenerul tot încearcă sa ma facă sa ma las de nicotina, iar eu mai abitir le aprind. Parca le mănânc. Pe principiul, „ce ți-e nu ți place, altuia nu I face”,nu impun nimănui drept urmare, lasa ma într ale mele. la mine nu tine cu „de dragul tău/ al meu, nu mai..”bla bla uri d’ astea, ca nu ține. Fă ce te taie, dar nu mi cere să te urmez.😉
0