10,191 cititori

Tati e acolo sus

Aștept metroul. Stau cu spatele lipit de zid și scrolez. Mă enervează ziua asta mohorâtă. De fapt, azi mă enervează tot.

– Tati de ce nu se mai întoarce?

– Tati nu se mai întoarce pentru că doamne-doamne îi cheamă la el pe toți oamenii buni.

Las telefonul jos. E roșcată, plină de pistrui până-n vârful nasului. În brațe are o păpușă blondă și-n spate un ghiozdan roz. Toate contrastează dur cu panglica neagră de pe mâneca stângă și cu negrul opac al paltonului mamei. Continuarea

5,798 cititori

Nu duc handicapați cu mașina

Ați văzut cu toții știrea cu taximetristul care a refuzat să ia o fetiță cu autism, pe motiv că “nu duce handicapați cu mașina”, da?

Well, pe când făceam research să văd ce și cum s-a-ntâmplat, am dat și peste varianta șoferului. Variantă care, să vezi ce, contrazice absolut toate știrile despre cazul ăsta. Omul afirmă că n-ar fi avut cum să zică niciodată așa ceva, că are și el o persoană cu dizabilități în familie, deci știe foarte bine despre ce e vorba.

Mno, știți care e problema? Că mie, în calitate de client, sau de simplu cetățean, mi se rupe lupa de varianta șoferului chiar dacă e adevărată. De ce? Păi e simplu.

Când tu (și când zic “tu”, mă refer atât la taximetriști, cât și la firmele de taximetrie) ani de zile n-ai făcut nimic să-ți repari imaginea în ochii consumatorului, de ce te-aș crede când ai nevoie?

Continuarea

7,381 cititori

Nu există așa ceva!

M-am enervat aseară îngrozitor. Am fost la ceva eveniment de social media, după care, pe seară, am mai trecut și pe la birou. Eram calm și relaxat, când mi-a apărut știrea de mai jos în feed. Moment în care am început să înjur atât de urăt în firmă, că șefă-mea și-a închis ușa de la birou ca să nu mă mai audă. Despre știrea asta zic:

Continuarea

8,264 cititori

Suntem plini de ură

Ieri, după ce dimineața mi-a fost făcută praf de fetița care nu înțelegea de ce doamne-doamne a trebuit să-l cheme la el pe taică-său, am ajuns la birou și-am citit chestia asta.

Pe scurt, o scursură umană (al cărui nume nici măcar nu merită menționat aici) se bucură pentru că o mamă și fetița ei, în vârstă de un an și jumătate, au fost lovite de o mașină pe trecerea de pietoni. Accident în urma căruia mama a murit și fetița e la spital, în comă. Iar bucuria dezaxatului provenea de la faptul că femeia era de meserie jandarm. Continuarea

4,669 cititori

Copiii ăștia… mereu spun adevărul când nu trebuie

Urc în lift și exact când se închideau ușile apare o zgâtie de fetiță care dă să intre și ea. Țin de uși. Intră grațioasă și-mi aruncă scurt:

– La trei. 

Eu le mai țin un pic deschise socotind în capul meu că e oleacă prea tânără ca să se plimbe singură cu liftul. Se uită întrebător la mine. Întreb:

– N-o așteptăm și pe mami?
Continuarea

5,135 cititori

Tot un fel de parenting. Mai demodat așa.

Text scris de Elena.

Am fost o băiețoaică de când mă știu. Tare greu a fost pentru parinții mei să mă facă să fiu feminină. Pentru că fix cele două semne supreme ale feminitații mi-au lipsit până târziu: părul lung și sânii. Bine, mama mă și tundea ca pă frate-miu, de ziceai că sunt bolnavă sau ceva. Mi-amintesc că aveam o verișoară, mai mare decât mine cu patru ani. Avea părul lung și negru. De câte ori venea la noi în vizită, mă făcea să mă bag sub masa de 12 persoane din mijlocul sufrageriei și mă amenința cu un băț că nu mă lasă să mai ies de acolo decât atunci când am părul lung. Ca fetele. O uram. Maxim!

Continuarea

282,599 cititori

Mărirea și decăderea unui tată de fată!

Treaba stă în felul urmator: indiferent ce spune lumea, până pe la cinci-şase ani nu faci deosebirea între a avea fată și băiat decât prin faptul că te oripilează rozul ăla de la hainuțe.

Abia de aici încolo îți dai seama că oricât te-ai chinui, nu o să reușesti s-o transformi în baiat. Degeaba încerci s-o momești în fața televizorului când joacă Steaua. Absolut de pomană ai dus-o la stadion şi ai așteptat cu emoție să se ridice în picioare sau să aplaude entuziasmată că au dat ai tai gol. Ba chiar, cuprins de disperare, aproape că ți-ai dori s-o vezi cum bagă doua degete în gură și fluieră după ratangiul de Bănel. Vă spun, e absolut degeaba. Cu lacrimi în ochi vei constata că înfrângerea cu Dinamo o lasă rece, în timp ce o pată apărută din senin pe rochița păpușii o să-i termine toată ziua. Acesta este momentul în care renunți și, în cele din urmă, accepți că nimic nu mai poate fi schimbat. Ai o fată și așa va rămâne. Dacă vrei un băiat, trebuie să pui “mâna” să faci unul.

Continuarea

10,051 cititori

Noi, credulele

Text scris de Ana R.

Știți bancul ăla cu copilul optimist și copilul pesimist. Optimistul primeşte în dar o balegă și, fericit foc, aleargă bucuros în căutarea poneiului. Mai mult ca sigur ca acel copil era o fetiță. Numai noi femeile avem blocaje totale de creier atunci când credem cu toată ființa ceea ce ni se spune.

Credem fără să clipim atunci când un bărbat ne face un compliment, indiferent cât de urâte, grase și nasoale suntem. Dacă s-a încumetat vreunul să spună că suntem frumoase, gata, automat e literă de lege. Continuarea

6,012 cititori

Masculinele

Guest Post by Ana R.

 

Nu stiu daca numai eu sesizez aceasta tendinta sociala dar observ ca barbatii din ziua de azi se demasculinizeaza pe zi ce trece. De cateva mii de ani barbatul functioneaza pe post de stalp al casei, el ia deciziile legate de adapostul familiei, de sursa de hrana, iar transformarea acesteia in friptura cu sos era in sarcina femeii.

Eee…. astazi nu mai e asa. Astazi toti detinatorii de excrescente pe corp se pricep la maxim la toate lucrurile muieresti. Sunt fascinata de toti mirii pe care ii observ pe la nunti si care se lauda major ca ei au ales nu stiu ce panglicute si floricele. Care au idee ce e aia culoarea predominanta a nuntii sau care stiu ce e aia o cocarda si o prefera din flori naturale. Continuarea

666 cititori

Emancipare

Tatăl merge să se tundă şi-şi ia cu el şi fetiţa de nici patru ani. Ca să stea cuminte, pe durata operaţiunii, ii cumpara o gogoaşă. Intră amândoi in frizerie. Tatăl se tunde, în timp ce aia mică stă langă scaun şi mănâncă gogoaşa. Frizerul, puţin încurcat, încercând s-o îndepărteze puţin îi zice:

-Prinţesă mică, o să ai păr pe gogoşică.

-Ştiu, răspunde copila. Şi-o să-mi crească şi ţâţele.

 

mihai_vasilescu_teets

sursa foto