4,872 cititori

Repar semnalizări gratis

Duba din fața mea pune frână brusc și face la dreapta fără să semnalizeze. Fac și eu la dreapta. Peste o vreme mai face o dreapta, după care o stânga. Tot fără să semnalizeze. Ne oprim la semafor unul în dreptul celuilalt. Cobor geamul din dreapta și-l claxonez scurt. Dă și el geamul jos și se uită întrebător la mine. Vreau să spun ceva de ironico-tăios de genul „boss, știam că doar pe bemveuri nu pun ăștia semnalizări”, dar în loc de asta zic calm:

– Vezi că nu-ți merge nicio semnalizare. Continuarea

5,962 cititori

La semafor

Sunt la semafor. E roșu. Și pentru înainte și pentru la dreapta. În spatele meu un passat obosit claxonează de mama focului și dă falsh-uri. Îi arăt omului cu degetul spre semafor și-mi văd în continuare de scrolatul pe Facebook. Ți-ai găsit, recitatlul sonor și vizual continuă netulburat.

Las telefonul, deschid portiera și rostesc cât pot io de politicos:

– Care e problema? E roșu. Continuarea

4,119 cititori

Suferințele tânărului stângaci într-o lume de dreptaci

Text scris de Irine.

Născută încă de la primul răsunet al democrației, am fost o privilegiată a sorții. Toți deja sărbătoreau când m-am hotărât să vâr și eu capul pe lumea asta să văd dacă-mi iese pasența la înot și în afara sacului amniotic. Anii tinereții au decurs frumos, fără zvâcniri concrete de geniu, fără erudiție precocă sau vreo prezicere clară a viitorului. Îmi puneai un creion în mână, mă uitai cu orele în fața colilor albe. Îmi puneai păpuși în față, puteai liniștit să te uiți la trilogia „Stăpânul Inelelor”. Cu tot cu pauze. Pe ProTV. Continuarea

2,198 cititori

What’s up, doc ?

Tocmai ce-am vazut un vecin de cladire corporatista, schiopatand cu ravna intr-o orteza proaspat capatata. Si mi-am adus aminte. Pe asta trebuie sa v-o spun.

Acum vreo 3-4 anisori am avut „inspirata” idee sa ies la un fotbal intr-o minunata seara de vara. Idee care s-a soldat cu o entorsa de toata frumusetea. La doctor nu m-am dus, pentru ca sunt barbat (deci sunt foarte curajos) si pentru ca „timpul vindeca tot”. Numai ca de data asta timpul se scurgea si glezna mea ramanea tot nevindecata. Trecusera vreo doua luni de la nefericita seara de fotbal. Eu tot schiopatam din greu si epuizam stocurile de diclofenac ale farmaciilor din zona mea. Pana cand m-a vazut prietenul meu, George. Care s-a luat cu mainile de cap:

– Bai, trebuie sa te duci la doctor! Continuarea