Știți voi momentul ăla în care ești la masă și un animal cu patru picioare se proptește lângă tine și face fața aia de cerșetor care spune: „dă-mi, bă, și mie din ce mănânânci tu acolo”? Și oricât încerci să-l ignori, să te prefaci că nu-i vezi ochii de milog și te uiți în altă parte […]
Toată viața mea am tânjit după câini. Dar abia în momentul în care am și avut unul, mi-am dat seama cât e de greu și ce responsabilitate înseamnă să-l ai în casă. Practic, nu există nicio diferență (sau unele foarte mici) între a avea câine și copil (pentru retardați: știu că există diferențe, acum mă […]
Ai mei părinţi au avut atâta creier să mă crească fără rahaturi care m-ar fi făcut să-mi fie frică de animale. Bine, de câini în special, că în Vâlcea mea natală dădeai cu tunul şi nu găseai pe stradă vreun jder, urs, tigru sau şarpe boa. Prin urmare s-au limitat săracii la câini. Nu cred […]
Frate, am crescut si eu animale in aceasta viata. Caini, ca sa fiu mai exact. Stiu si inteleg exact ce responsabilitati implica asta. Dar cel mai important este ca, odata ce ai bagat in casa un animal, fara indoiala din acel moment el devine un membru al familiei cu drepturi depline. Ba chiar si mai […]
Stirea asta iti ridica parul de pe maini si te face sa te iei cu mainile de cap (un copil de unspe ani, care traieste de doi ani, singur in padure, intr-un fel de cocioaba). Da’ daca-ti mai pui si niste intrebari, dupa ce o vezi, incepi sa te enervezi grav de tot. Cum ar […]
Pentru ca postul de ieri se lungise prea mult, nu am mai avut cum sa termin tot ce voiam sa spun. Si asa mi-am auzit vorbe, ca sunt prea lungi articolele. Desi, puteam sa jur ca textelor mele (asa profunde si pline de substanta 🙂 ) li se potriveste perfect stravechea vorba a femeilor (de […]
