Mdeci azi m-am trezit cu o lene din aia dureroasă în organism. Atât de dureroasă că la simplul gând c-ar trebui s-o iau la pas spre metrou, m-a apucat așea un soi de vertij de-am fost nevoit să mă întorc pe partea cealaltă și să mai dorm o juma’ de oră. Prost e că până […]
Stația de metrou la care m-am arondat, după recenta mea mutare, poartă frumosul și neaoșul nume de “Jiului”. Și mă gândeam ieri seară, pe când coborâsem pe peron, iar din metrou se auzea tare anunțul “Atenție, se închid ușile! Urmează stația Bazilescu cu peronul pe partea dreaptă”, câte neplăceri or să apară peste câțiva ani, […]
Eu schimb telefoanele cam o dată la doi ani și aleg întotdeauna modelul care e vârf de gamă în acel moment. Tocmai pentru că știu c-o să trag de el cam doi ani și tocmai pentru că am nevoie să zbârnâie și după un an de zile la fel ca în prima zi. Chestie care, […]
Au fost multe locuri în care, deși produsele erau bune, n-am mai călcat a doua oară. Sau poate c-am călcat și-a doua oară, dar exact pe când eram acolo, îmi aduceam aminte de ce-mi jurasem că nu mai calc. Iar a treia oară chiar nu m-am mai dus. Știți cum e „fool me once…”. Iar […]
La metrou, la Piața Victoriei, există lift din ăla pentru persoane pentru dizabilități, lift pe care îl folosesc aproape exclusiv persoanele cu abilități, dar care nu au și abilitatea de a mai merge pe jos încă cinșpe metri până la scări, darămite să le mai și urce. Știți voi, cetățenii ăia care vor o țară […]
Acum niște mulți ani lumină am vândut asigurări de viață. Da, am făcut-o și p-asta la vârsta când crezi că tot ce zboară se mănâncă sau că poți să muți munții din loc. Păi nu mă îmbogățeam io din asigurări în România proaspătului capitalism sălbatic? Mă îmbogățeam, ce naiba. Doar că nu. Dar asta aveam […]
Când eram eu mic, în Vâlcea exista o singură scară rulantă. O găseai în magazinul general din centru (Cozia îi zicea) și nici măcar nu era la fiecare etaj. Scara aia făcea legătura doar între ultimele două etaje și nu avea mai mult de zece metri. Ei bine, asta a fost una dintre cele mai […]
Am primit un email, de la BCR, cu clarificări în ceea ce privește comisioanele despre care scriam mai devreme. Apreciez că mi l-au trimis (BT a comentat la articolul anterior, iar cei de la BRD nu s-au deranjat) și-l voi copia mai jos fără să schimb nici măcar o virgulă. Dar niște nelămuriri tot mai […]
La început au fost doar BRD-ul și Banca Transilvania, dar acum văd că și BCR-ul (probabil mai sunt și altele, dar încă nu m-am lovit de ele) a început să facă aceeași mizerie. Nu știți despre ce vorbesc, nu? Păi dacă aveți card emis de altă bancă, ia încercați voi să scoateți niște cash de […]
Megaimaju’ unde ajung cel mai des e unul din ăla mic shop&go unde te duci pentru strictul necesar: apă, suc, tampoane, țigări, d-astea, dacă e să rămâi fără și te grăbești. Mă enervează rău că, de fiecare dată când calc pe-acolo, e coadă din aia ca la balamuc. Cine s-ar fi gândit că în același […]
Megaimaj. Raftu’ cu dulciuri. Un cetățean contemplă gânditor pesiajul. Pare că nu se hotărăște ce să pună-n coș. Până când, de după capu’ la raft apare capul ei, al cetățencei lui. Îi aruncă o privire întrebătoare, iar cetățeanul arată cu degetul spre niște napolitane albastre: – Vrei din astea? Ea se uită întâi la napolitane, […]
