După textul de sâmbătă, am primit pe email povestea de mai jos. Mi-a trimis-o cea care a ales să semneze cu numele „Maria”. Pe mine m-a atins oleacă. Să vedem dacă și pe voi. ……………………………………………………………………………….. Mi-am trăit toată copilăria auzind-o pe mama spunând că un copil „leagă” o căsnicie. Avea o prietenă, care venea foarte des […]
Articole, texte, bloguri… Știți ce-aveți de făcut. Poate remarcați și că v-am pus mai multe decât de obicei, da?
Textul ăsta este mult prea bun ca să rămână pe Facebook sub formă de postare. L-a scris Corina Băcanu. Luati și bucurați-vă de el. ………………………………………………………………………………. Aveam vreo 5-6 ani și mă jucam elastic pe la ora 12 a arșiței miezului zilei împreună cu încă două prietene de la bloc. La un moment dat, ușa grea […]
Reciteam articolul ăsta scris de Corina și mă gândeam că am avut oleacă mai mult noroc pe vremea cealaltă. Pentru că taică-meu se juca de-a agricultorul pe un teren din satul lui natal și măcar cartofi am avut mereu în casă. În schimb ulei, ca să mi-i facă mama prăjiți, nu prea găseai. Era pe […]
A fost și va rămâne cea mai bună tactică dintotdeauna. Când esti prins la furat, te amesteci în mulțimea care vrea să prindă șuții și strigi și tu cât de țin plămânii: hoții, puneți mâna pe ei! Merge aproape de fiecare dată. Iar procedeul a fost dus până aproape de perfectiune de către cei doi […]
Că s-a hotărât nesimțitul ăla de Piedone să candideze din nou la primăria sectorului patru (pe principiul „hoțul neprins e negustor cinstit”), m-a mirat și nu prea. Dar să mai văd și chestia asta de mai jos, deja e prea mult: Piedone – un primar care pana la #Colectiv a fost foarte apreciat de catre […]
Mai avem azi o povestire marca Denisa. Nu de alta, dar am văzut că v-a plăcut cea de data trecută. Din păcate, trebuie să v-o istorisesc tot eu, pentru că tânăra Denisa stă bine doar la capitolul oral. Alooo! La ce vă gândiți? La comunicarea orală! Băbăiatule, ce oameni! Așadar se făcea că Denisa a […]
Sincer, la cele treizeci de grade care se anunță azi în Românica, am vrut să nici nu vă mai pun texte de pe bloguri. Mă gândesc că sunteți toți la soare, ca șopârlele. Până la urmă le-am pus, ca să am eu ce citi mai pe la prânz.
Pregătisem altceva pentru azi, dar mi-am adus aminte că salvasem zilele trecute postarea asta, exact cu scopul de a v-o arăta și vouă. Este scrisă de Dan Pavel și sfatul meu ar fi să-i dați follow pe Facebook omului ăsta. Pentru că uneori reușește să mă binedispună chiar și când sunt dus cu capul.
Ca să vedeți că nu vorbeam prostii și mai ales că se poate întâmpla și invers, am o povestire pentru voi la care m-am crăcănat de râs. O știu direct de la sursă, doar că protagonista n-a avut curajul să v-o scrie personal și trebuie să v-o zic eu. Așadar, eroina povestirii noastre, o tânără […]
Pe vremuri, când eram mai tâmpițel (nu că acum n-aș mai fi), aveam impresia că Facebook-ul există doar ca să-ți regăsești foștii colegi de școală generală și să te elucidezi cu ce grasă s-au căsătorit și câți plozi au turnat. După ce am mai crescut un pic, m-am lămurit că este și locul unde oamenii […]
