Am o curiozitate pe care trebuie neapărat să mi-o lămuriți, iar dacă nu sunteți în stare să mi-o lămuriți, măcar simt nevoia să vorbesc cu voi despre asta.

Când m-am întors din Spania, în ultima noapte de pe drum, am dormit la Arad. Acolo am ales un hotel decent (care s-a dovedit a fi chiar mai mult decât decent), pe numele lui ibis Styles Arad. Problema a fost alta.

Eu am ajuns la Arad după vreo 17 ore de condus, pe la ora 9:00 seara. M-am dus și-am mâncat rapid ceva, după care am scris și-un articol, iar când l-am terminat am căzut în pat leșinat.

Pe la 3:00 dimineața m-am trezit mort de sete, așa că m-am înfipt direct în minibar. Doar că minibarul era gol și cald ca o iubită care nu te-a văzut de mult. Pe scurt, nu doar că n-avea nimic în el, dar nici măcar nu era băgat în priză.

Moment în care mi-am dat seama că nu am niciun strop de apă în cameră. Desigur, aș fi putut să fiu prevăzător și să-mi cumpăr, doar că apa era ultimul lucru la care-mi stătuse gândul când am ajuns în Arad.

Așa ca la ora 3:00 dimineață am băut apă de la robinet, ca sălbaticii. După care m-am mai trezit o dată pe la 04:00 dimineața, tot mort de sete, și-a trebuit să mă mai adăp încă o dată de la robinet.

Dimineață, când am plecat și am făcut check-out-ul, i-am dat băiatului de la recepție cheia și i-am spus sigur pe mine:

– O cola și două beri de la minibar.

La care copilul ăla, că n-avea mai mult de 22-23 de ani, a holbat ochii de păreau că-i ies din cap:

– Ce? CEEE?

Am repetat la fel de sigur pe mine:

– O cola și două beri de la minibar.

Băi, serios, trebuia să-i vedeți fața. Copilul efectiv nu înțelegea ce i se întâmplă. Știa exact că în minibar nu au cum să existe nici cola, nici bere, în același timp în fața lui era un nebun care-i spunea că le-a consumat.

Îi citeam pe față că i-am scurtcircuitat matrixul, că nu mai înțelege nimic din viață. Era pur și simplu un moment din ăla în care se întreba „și eu ce fac acum?”.

Ca să-i scurtez chinul:

– Glumesc, n-am băut nimic de la minibar, pentru că nu era nimic în minibar. Dar nu înțeleg de ce nu puneți măcar niște amărâte de sticle de apă. Azi-noapte am murit de sete și-a trebuit să beau apă de la chiuvetă.

A ridicat din umeri, a bălmăjit ceva că le-a spus șefilor despre asta, nfine, neimportant. Era clar că nu e vina lui, dar măcar putea să dea mesajul mai departe. Un demers complet inutil, probabil.

Însă nedumerirea mea rămâne: de ce fac, oameni buni, hotelurile așa ceva? De ce nu poți să pui două amărâte de sticle de apă plată, la jumătate, într-un frigider care deja există?

Dar ce zic eu aici despre frigider, am stat la o grămadă de hoteluri care n-aveau minibar, dar tot lăsau în cameră, pe masă, două sticle cu apă plată. E ceva ce ține de un minimum de bun-simț și de respectul pentru clienți.

Chiar nu trebuie puse la frigider, trebuie doar să existe.

Cât poate să coste nenorocita aia de apă, de să nu îți permiți să faci această minimă investiție pentru clienții tăi? Două sticle cu apă, la 0,5 litri. Că altfel, toți ăia din HoReCa știu doar să se plângă că nu mai au clienți. N-or mai avea, dar nici ei nu fac nimic ca să-i atragă pe ăia puțini care mai sunt.

Nu știu, poate există cineva pe aici care se pricepe la calcule complicate de profitabilitate și care să vină să mi explice cum profitul hotelului ar fi fost pus grav în pericol de două nenorocite de sticle cu apă.

Aștept cu nerăbdare.

O să las și o încheiere pentru cei care vor veni să îmi explice superior că n-am murit dacă am băut apă de la robinet. Treabă cu care sunt perfect de acord, n-am murit. Dar am văzut atâtea articole și videouri, de-a lungul anilor, cu ce se întâmplă prin rețelele de apă ale marilor orașe, cu analize care au dezvăluit niște substanțe care n-ar fi trebuit să se afle acolo sau chiar tot felul de viețuitoare, încât nu sunt dispus să risc.

Așa că, dacă pot să evit, prefer să nu beau apă de la robinet, mai ales în România.

Prin urmare, o să vă rog să mă scutiți de „n-a murit nimeni de la apa de la robinet”. Plus că nu despre asta era vorba.

Aștept calculul ăla de profitabilitate.