6,743 cititori

La ce naiba folosește o mașină de spălat vase?

Pe vremea când radarul uman încă nu era radar uman (adică era, dar n-aveam de unde să bănuiesc asta) și se mulțumea doar cu statutul de cea mai mișto femeie din lume, m-a invitat într-o seară să mâncăm la ea. Probabil voia să mă testeze, voia să se asigure, fără eventuali martori, că nu cioflăi și nu mestec cu gura deschisă sau ceva. Având în vedere că n-a fugit nimeni pe Jepii Mici după experiența asta, probabil c-am trecut testul cu bine. Probabil.

Dar dacă tot absolvisem magna cum laude, mi-am zis că e acum ori niciodată, trebuie s-o impresionez definitiv și irevocabil. Așa că, după ce ne-am ridicat de la masă, am zis flegmatic că vreau să spăl eu vasele. Un veritabil act de curaj, aș spune, având în vedere că nu mai atinsesem o farfurie și un burete de vase, simultan, din cuaternarul timpuriu. Dar mă bazam pe faptul că spălatul de vase e ca mersul pe bicicletă, nu se uită niciodată.

Continuarea

10,326 cititori

Poate au intrat la apă

Aeroportul din Napoli, anno domini 2019. Găsim două scaune libere și ne înfigem gospodărește pe ele. Nu trece mult și la un moment dat o aud:

– Mi-e foame, mă duc să-mi iau ceva de mâncare.

– Du-te, zic, stau eu cu bagajele.

Pleacă, dar se întoarce în nici cinșpe secunde și se preface că nu observă privirea mea întrebătoare. Până la urmă, dacă văd că nu spune nimic, întreb tare:

– Deci?

Continuarea

3,198 cititori

Ai grijă ce cânți când faci duș

Internetul ăsta e bun, e util, ne ajută și ne ușurează viața, dar, din păcate, vine după el si cu una dintre cele mai mari nenorociri: înmulțirea galopantă a sfertodocților. Iar ăștia sunt principalele ținte ale articolelor care suțin tot felul de teorii conspiraționiste sau porcării de genul Pământul este plat și apa este vie. Vorbim aici despre oameni cu o relativă inteligență care, din ignoranță sau prea mult timp liber, sunt dispuși să pună botul la toate mizeriile fără să-și pună întrebări, doar pentru că dau peste niște articole de pe net.

Cred c-am mai zis pe-aici c-am avut un prieten bun care susținea ca Pământul e plat. Omu’ nu era vreun idiot (în sensul că-l ducea capul), că n-am mai fi fost prieteni, dar când venea vorba despre subiecte de genul, te luai cu mâinile de cap și-l lăsai să vorbească. Partea bună era că nu se enerva dacă puneai întrebări de genul: ”și, când ajungi la marginea Pământului, dacă nu ești atent, poți să cazi în gol?”.

Continuarea

52,219 cititori

Înainte era mai bine

Săptămâna trecută am rămas cu gura căscată când am văzut un reportaj pe tema „români cu care ne mândrim”, reportaj care prezenta și un top în care Nicolae Ceaușescu ocupa un stupefiant loc trei. Parcă. Oricum, era sus de tot în top.

Și mi-am zis că poate n-ar fi rău să las aici un scurt rezumat al perioadei cunoscută și sub numele de „Epoca de Aur”. Eu înțeleg că trecerea timpului mai estompează părțile negative și ți le aduci aminte doar pe cele pozitive, dar chiar să uiți cu desăvârșire că anii ’80 au fost doar un geamăt de durere nesfârșit?

Bun, să începem. La noi în casă intrau lunar undeva între 8000 și 10.000 de lei. Salariile alor mei plus ce mai scotea mama din meditații. Deci bani ar fi fost, problema era că nu aveai ce să faci cu ei.

Continuarea

3,728 cititori

Mi-am luat pălărie nouă

Text scris de colegul Ionuț. Care text a fost de fapt un comentariu la postarea de alaltăieri, dar n-aveam cum să-l las să se piardă așa.

Asta-mi aduce aminte de cretacicul timpuriu, în anul întâi de facultate, când mi-au luat ai mei primul mobil, un Siemens A35, un bolovănel mic și simpatic, dar care fusese destul de scump la vremea aia (vârf de gamă, deh)

Într-un weekend am plecat mai mulți la mare. Cum pe atunci se fura în draci de pe prosoape (nu știu cum o fi acum că n-am mai vizitat litoralul românesc de vreo 14 ani), îmi cumpărasem o pălărie d-aia de pescar, cuib de păsărele, care avea un buzunar mare fix în frunte. Acolo îmi băgam telefonul și toți banii pe care-i aveam la mine când mă plimbam pe plajă doar în slip și nu rămânea nimeni la prosop. Fără haine mai rămăsesem în trecut, dar banii și mobilul erau vitali. Arătam cam ciudat cu “umflătura” pe cap dar mi se rupea.

Continuarea

5,534 cititori

Vorbim împreună și ne înțelegem separat?

Am citit cândva o poveste care mi-a rămas în creier ca un exemplu perfect despre cum funcționează mintea umană. Mai precis despre cât de diferit ne funcționează mințile. Din păcate nu mai știu nici autorul, nici cartea, nici nimic. Îmi aduc aminte perfect doar povestea.

Un tip îi povestește unui prieten despre coșmarul care-i revine noapte de noapte. Omul visa că e pe un vapor de croazieră care se scufundă în urma unei furtuni, dar reușește să se salveze în ultima clipă cu una dintre bărcile de la bord. După care navighează așa, fără țintă, până ajunge pe o insulă pustie. Dar complet pustie, fără nicio urmă de vegetație, doar nisip și-atât.

Continuarea

9,324 cititori

Pare simplu, dar nu e deloc

Nu știu dacă ați sesizat, dar în ultimii ani, o dată cu procentul tot mai ridicat de hipsteri din spațiul carpato-danubiano-pontic, au cam înflorit și afacerile cu cafea, respectiv cafenelele. Practic, au răsărit ca ciupercile după ploaie tot felul de localuri unde cafeaua se metamorfozează din banala apă maronie într-o licoare atinsă de zei.

Mno, ca să fiu foarte sincer, nu pot să neg, am băut de vreo câteva ori cafea în locuri din astea, cafea făcută de niște tipi la care se vedea din avion că studiaseră cum trebuie în ce mod și în ce concentrații trebuie amestecate apa, frișca (sau laptele) cu boabele maronii și-am cam rămas cu gura căscată, în sensul c-am auzit îngerii cântând încă de la prima gură. Adică, da frate, se simțea limpede și pe propriile-ți papile că oamenii chiar știau ce execută acolo și se pricep, dar problema e cu totul alta.

Continuarea

14,046 cititori

S-au mai descoperit 10 porunci

Miss Alina zice că nu e posibil să fie mii de poze cu pisici pe Facebook și niciun articol pe aceeași temă. N-am contrazis-o, zice c-ar fi făcut research serios. 

……………………………………………………………………

Am descoperit că în toată blogosfera asta nu există niciun articol despre pisici. Bă, frate, da’ niciunul! E clar că e o conspirație mondială menită să ascundă rolul pisicilor pe acest pământ și poruncile venite odată cu ele. Astăzi (sub protecția anonimatului), o să rup acest lanț al tăcerii și o să vă dezvălui adevărul. Știți tăblițele alea cu porunci primite de Moise? Ei bine, s-a mai descoperit o tăbliță, ascunsă sub Marea Litieră din Sahara, având încrustată pe spate silueta unei pisici adormite (ştiu, absolut şocant). Momentan este păstrată sub cheie la Institutul Pisicologic de la NASA, însă vă redau mai jos o transcriere cu explicațiile de rigoare. Continuarea

15,999 cititori

Cum mi-am petrecut concertul lui Robbie Williams la coadă la băuturi!

Mă rog, corect este “cum aş fi putut să mi-l petrec”, pentru că am refuzat să mai stau a doua oară 50 de minute la coadă. Efectiv nu aveai cum să cumperi ceva de băut (apă, cola, bere, orice) fără să pierzi măcar o oră. Iar concertul avea două cu totul.

Nu ştiu cine s-a ocupat de organizarea standurilor unde se vindeau băuturi şi nici nu mă interesează, dar vreau să le transmit vreo două chestii. Continuarea

1,847 cititori

Zmeul cel Rău şi pompierul de serviciu

Guest Post by upprann.

Cine este upprann? Habar nu am. Stiu doar ca este unul dintre cititorii blogului, caruia ii face placere sa si comenteze. Si mai stiu ca traieste undeva in UK (cred ca a zis pe unde, dar nu mai retin) iar acolo practica nobila meserie de pompier. Drept pentru care imi scot palaria in fata lui si ii gazduiesc articolul pe care a avut placerea sa-l scrie si sa mi-l trimita.

 

Voiam sa va scriu cum vad de la aproape 2500km si prin prisma unei meserii asemanatoare, modul de operare al ISU, dupa accidentul elicopterului SMURD. Mihai m-a facut sa schimb macazul. E de ajuns ca dupa ultimile doua accidente aviatice in Romania, toti se scarpina in cur si gasesc doar vinovati de serviciu. In schimb o sa va povestesc o patanie din perioada cand eram pompier voluntar. Continuarea