Numai și numai eu puteam să am ideea extraordinară să mă duc să iau fetele de la bunic-su în duminica în care trei sferturi dintre locuitorii României se întorceau pe la cășile lor, după weekend-ul de la finalul vacanței copiilor. Numai eu, vă spun.

Lasă că m-am dus să le iau de la țară, asta ar fi fost floare la ureche, dar mi-a venit o idee și mai șmecheră decât asta: dacă tot mă duc, ce-ar fi să dau o fugă și la Vâlcea? Bine, în capul meu era că dacă tot mă duc la Vâlcea, bag un drum și până la Sibiu, să mănânc de prânz în cârciuma mea favorită. După care plec spre București și iau și fetele de la țară.

Încântat de mega-combinația asta genială, duminică la 8.30 dimineață, am luat-o din loc spre Vâlcea și Sibiu.

La Vâlcea am ajuns relativ ok, am rezolvat rapid ce aveam de rezolvat, după care am plecat spre Sibiu, că, na, mi-era foame. Marele meu noroc este că uneori mă duce capul suficient încât să-mi dau seama când sunt prost. Uneori, nu tot timpul, și nu suficient de rapid, că duminică am apucat totuși să ajung până la intrarea în Călimănești.

Abia acolo mi s-a părut ciudat că pe contrasens se merge bară la bară și m-am îndurat să mă întorc din drum. Dacă mă încăpățânam să mă duc totuși să mănânc la Sibiu, probabil aș mai fi fost și acum în coloana aia infinită de la întoarcere, de pe sensul spre București. Nu că de la Vâlcea nu s-ar fi circulat tot bară la bară, dar măcar nu m-am mai dus ca berbecul și până la Sibiu.

De-aia vă ziceam că numai eu pot să am idei din astea senzaționale. C-aș fi putut să fac tot drumul ăsta sâmbătă, dar nuuu, eu am vrut duminică, să fiu și eu în rând cu lumea.

Nu pot să închei fără să vă mai spun ceva.

Probabil ați auzit cu toții de renumita localitate Dedulești, adică locul unde se mănâncă cei mai vestiți mici din România. Între noi fie vorba, nu înțeleg de ce sunt atât de renumiți, dar asta este o cu totul altă discuție.

Ce nu știți voi este că la Dedulești, pe sensul spre Vâlcea, imediat după ce treci de zecile alea de cașcarabete unde se vând mici, există o mare parcare. Dar ce zic eu „mare”? Există o parcare imensă pe un teren viran amenajat special cu acest scop: să parcheze acolo toți ăia care opresc pentru „vestiții” mici.

Știți câte mașini erau în parcarea aia imensă duminică? Niciuna. Zero. Nada. Toți cei care opreau la mici preferau să facă orice doar-doar să oprească cât mai aproape de taraba unde voiau să mănânce. Dacă nu găseau loc exact în față, sa fie la maximum câțiva metri distanță. Băi, DAR TOȚI.

Nu conta că nu mai aveau unde să oprească, nu conta că țineau tot traficul în loc pentru asta, nu conta că unii opreau pur și simplu pe carosabil ca să se gândească unde să parcheze, nu conta absolut nimic.

Din cauza celor care încercau să parcheze (sau parcaseră aiurea) se formase coloană de doi-trei kilometri. De altfel, singurul loc unde am stat în trafic la dus spre Vâlcea, aici a fost, și s-a întâmplat exclusiv din cauza bizonilor care se pișau pe el de trafic ca să oprească fix lângă mici. Unul nu s-ar fi dus în parcarea aia imensă.

O să-mi ziceți că poate nu știau de ea, deși era greu spre imposibil să n-o vezi. Iar eu poate că v-aș da dreptate, dacă țara asta n-ar fi plină de mașini oprite, pe avarii, fix în fața locului în care are bizonul treabă. Prin urmare, eu sunt absolut convins că foarte mulți știau de parcare, dar pur și simplu îi durea în cur de ea.

Nu știu de cine aparține administrativ Dedulești ăla. Dar eu, dacă aș fi autoritatea care are zona sub jurisdicție, aș ține permanent acolo un echipaj de poliție care să dea amenzi tuturor nesimțitilor care încurcă traficul încercând să parcheze pe carosabil lângă tarabele de mici, în condițiile în care parcarea aia stă goală.

Și-aș împușca doi iepuri dintr-un foc: bani la bugetul primăriei plus fluidizarea circulației. Dar cum în țara asta nu interesează pe nimeni așa ceva…

P.S. Pentru că probabil există printre voi și oameni care n-au ajuns în viața lor la Dedulești, poza de mai jos vă descrie cât de cât situația.

Sursa foto: Ziarul de Argeș