Salutare tuturor ! Intrăm direct în biznis.
Here it is, azi avem Baghera story:
…
Indiferent care este tipul de muzică pe care îl ascultăm, aceasta este ca o oază de liniște, de recreere. Îmi dă energie și mă scoate uneori din stări melancolice, mă poartă deseori pe mantia aurie a bucuriei și pentru mine este clar că muzica, este unul dintre drumurile care îți asigură garantat fericire.
Orice persoană are gusturile și preferințele sale în materie de muzică și așa cum spuneam și în comentariile anterioare legate de acest lucru, playlist-ul meu este o shaorma cu de toate ce conține tot felul de genuri muzicale deoarece pe ritmul muzicii eu pot să râd, să plâng, să dansez (asta de foarte multe ori), să visez și nu în ultimul rând să iubesc.
Oamenii mai mereu asociază melodii cu anumite momente mai mult sau mai puțin fericite din viața lor. Eu unul am două melodii pe care le ascult cu plăcere de fiecare dată când le aud care se asociază cu o persoană din viața mea. Din păcate le ascult doar când îmi intră meteoric de pe stick-ul de la mașină. S-au pierdut în negura sutelor de melodii pe care le am pe acel memory stick.
Una dintre ele, atunci când i se va da play, mai mult ca sigur, este și va fi pe buzele majorității celor care citesc și comentează pe aici.
Când aveam 17 ani, pe vremea când nu eram gras, chelios și știrb, și abdomenul era asemeni unui telefon cu taste Nokia 3310, m-am întâlnit pentru prima oară cu o săgeată de ale lui Cupidon.
Am reușit să intru, alături de o verișoară de ale mele, la un banchet de clasa a XII-a al liceului economic din oraș. Pentru cine nu știe fetele din liceul economic sunt printre cele mai mișto din orașul respectiv, iar orașul meu nu face notă discordantă. Vara-mea, mai mereu voia să mă combine cu vreo gagică de ale ei, dar mai mereu mă fofilam… ieșeam cu ele odată și mă cam plictiseam repede. Sincer până atunci, dacă îmi puneai în față o femeie goală și o minge, eu cu siguranță alegeam mingea. De, ce să faci, fotbalist, mai fără minte.
În fine, în grupul de furnici ale verișoarei a apărut ea… băi vă jur, cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată. O coafură a la Monica Bârlădeanu acum 20 de ani, ochi albaștri, corp de prințesă, glezne fine… ce să mai un boboc de fată. Îmi făceau ochii ca la aparate, urechile îmi aplaudau frenetic, inima deja ziceai că e un câine în lesă care vede o pisică… spunându-i whats up dog?
I-am zis verișoarei, băi trebuie neapărat să vorbesc cu fata asta, iar ea ca nebuna se duce la Monica și o văd că roșește. A mea ești, în gândul meu, în timp ce în boxe urla Voltaj cu al lor 20 de ani: „tânăr vreau mereu să fiu…”. M-am dus la ea și toate dansurile ei din acea seară ale mele au fost indiferent că a fost muzică populară, latino sau orice alt gen.
Monica avea 24 de ani și era sora mai mare uneia din gașca verișoarei mele.
Au fost cele mai intense 6 luni din viața mea. M-a învățat tot ceea ce știu, de la cum să mă îmbrac până la cum să merg și să vorbesc. Nu aveam nici un viitor împreună, în opinia ei și după aproape 6 luni și-a dat seama că eu eram doar un copil, făceam 18 ani și trebuia să dau BAC-ul… aveam toată viața înainte și trebuia să mi-o trăiesc, să ies în lume să îmi fac de cap. Lângă ea nu puteam să fac acest lucru si ea știa asta. Eu nu o vedeam atunci.
Am plecat din viața ei, coborând din mașină, pe melodia celor de la Animal X, „N-am crezut…”
Monica acum este măritată și de atunci ne-am mai văzut o singură dată. Nu mai știu absolut nimic de ea, dar din tot sufletul meu sper să fie bine! Eu îi mulțumesc pentru absolut tot ceea ce a făcut pentru mine!
…
Pentru propuneri muzicale și alte chestii : [email protected]
NEWS
Cam slăbuț cu știrile, o să încropim noi, totuși, ceva.
🔵 Nu știu dacă știați, dar Rob Halford, solistul celor de la Judas Priest, a fost introdus în Rock and Roll Hall of Fame. Omul cântă de prin 1969 deci nu a durat chiar atât de mult să primească nominalizarea. Este bine că nu s-a întâmplat post-mortem. Dacă nu mă înșel ăsta ar fi ultimul lor videoclip:
🔵 Five Fingers Death Punch, după ce au ieșit cu single-ul Afterlife care prefațează noul lor album, au mai aruncat pe piață încă unul care este în nota obișnuită a trupei.
🔵 Kings X scot după peste 10 ani de secetă ceva muzică nouă.
🔵 Inexorum au compus chiar la începutul pandemiei un cântec destul de negru, dar făcut al naibii de bine.
De fiecare dată alegerea albumului care să țină adunate peste 4 anduțe este una extrem de grea. Pentru că sunt un perfecționist obsedat și enervant, în loc să arunc un index pe listă și să spun, gata bă, ăsta este, nuuu, eu trebuie să îl iau iarăși la ascultat.
După ascultat vine valul ăla rece de îndoială, că nu ar fi totuși cea mai bună alegere, că penis, că hâr, că mâr, și uite așa, complic magistral totul. Cam ca la Vasilescu cu eșarfele. Nu știu cum se finalizează la el, dar la mine este cu nervi și normal că îl aleg exact pe ăla la care nici măcar nu m-am gândit inițial. După atâtea pregătiri totul se termină cu un: „l-am ascultat acu’ niște ani, sigur e bun”.
🔴 KING APATHY (DE) – Wounds (2019) – 4,5 anduțe din 5 (tot anduțe)
În mod normal, ca să dea bine la cititorul cu aplecări spre rockul mai soft, ar trebui să pun aici ceva care să fie foarte digerabil. Să fie cu anduțe, dar să fie mai cu Baghere așa. Băi, eu aș vrea, încerc să scutur lista aia a mea, poate pică vreun hard rock pentru tot bonjovistul, însă nu prea au ce să caute pe aici pe post de chestii care au ceva de spus.
Cum este cazul nemților de la King Apathy, în afară de muzică oamenii au și teme beton pe album, adică chiar au ceva de spus. Critică industrializarea dementă, capitalismul ăla feroce, hiper- consumerismul, nu-s doar cu dragoni, războinici mitici cu șpanga mare sau baby, baby, kiss my tits. Și peste toate astea sună al naibii de bine.
Dă-i play AICI
Acum să trecem la treabă:
➡️ HALESTORM (USA) – Back From The Dead (2022) – 3 din 5
Am prieteni cărora le-a plăcut ce prestează Lzzy Hale pe albumul ăsta. Alții ca BogDan au dat de pământ cu el. Acum, eu sunt ușor de prostit de gagici care arată bine, bagă cu vocea și prestează la chitară ceva rock, așa că pot spune că nu este vreun masterpiece, însă poate fi ascultat lejer la sală, în mașină, ceva de vară.
Dă-i play AICI
➡️ WO FAT (USA) – The Singularity (2022) – 4 din 5
Hai la doomul psihedelic, lume, hai cu sludge-ul, hai cu muzica aia bună. Un album care mie mi-a plăcut, are vibe-ul ăla de anii 70 care lăsa instrumentele să își facă de cap. O chestie care m-a surprins atât de bine, că l-am ascultat de vreo 3-4 ori și nu m-am plictisit. Excelent album, perfect executat.
Dă-i play AICI
➡️ RISE TO THE SKY (Chile) – Every Day, A Funeral (2022) – 4 din 5
Din Chile vine un nene, Sergio pe numele lui, care are și el un proiect muzical solo ca tot chilianul. Nu ar fi nimic în neregulă cu asta doar că omul se pricepe bine de tot. Un doom spre funeral, depresiv cât trebuie, melodic cât este necesar, voce cu growl excelent, bine produs. Personal sunt încântat de ce am ascultat. Foarte bun.
Dă-i play AICI
➡️ WACHENFELDT (Suedia) – Faustian Reawakening (2022) – 4 din 5
Aici este cu death metal, deci nema baghere, oamenii sunt puși pe treabă. Nu este un death din ăla brutal care duce vecinii în pragul anevrismului, este chiar destul de melodic, cu ceva influențe simfonice. Merge și la ascultătorul mai softache dar nu baghere. Mie mi-a plăcut maxim.
Dă-i play AICI
➡️ VITAL SPIRIT (Canada) – Still As the Night, Cold As the Wind (2022) – 4 din 5
Black metal din ăla blană cu teme western ați mai prestat de curând ? Nu prea cred, că nici eu nu prea întâlnesc prea des combinația asta. Băi, mi-a intrat bine de tot în urechi ce au făcut băieții aici. Foarte, foarte bun.
Dă-i play AICI
➡️ SILVERSTEIN (Canada) – Misery made me (2022) – 3,5 din 4
După atâtea drujbe intră bine și un post – hardcore bine făcut. Pe mine m-au binedispus bine, sunt muzicali, au screamo cât să nu mă irite, au teme actuale, sunt ce trebuie pentru timpurile astea. Bun, bun, bun.
Dă-i play AICI
➡️ DEMIRICOUS (USA) – Chaotic Lethal (2022) – 3,5 din 5
Un thrash metal cu ceva death metal prin el. Nu m-a deranjat deloc combinația, este executat în viteză, vocea are destulă răutate, este haos din ăla bunul aici. Mi-a plăcut destul de mult, recomand.
Dă-i play AICI
➡️ COSMIC PUTREFACTION (Italia) – Crepuscular Dirge for the Blessed Ones (2022) – 4 din 5
Începând de data viitoare o să explic puțin mai exact de ce îmi plac anumite albume, ce aud eu prin ele și de ce se lipsesc de suflet. Acum nu este momentul, însă ce au scos italienii, este lecție de death metal tehnic/disonant.
Dă-i play AICI
Până data viitoare, mă înclin, aveți grijă de voi și de ai voștri!
sursa foto: freepik.com
Bine ați venit, enjoy the music. Data viitoare o să încerc un alt format să văd ce și cum iese.
#nehotărât.
Comentariu beton!26
Da ce ai cu formatul actual? ti se pare ca nu tinem pasul?
la noi totul se aduna in lista cunoscuta: https://music.apple.com/ro/playlist/edelweiss-col%C8%9Bu-cu-metale/pl.u-lxvPtxLmrYZ
Chiar de n-am mai scris lista e la zi…
Merci am ce sa ascult in layover de 2 ore pana la urmatorul zbor.Judas vazut in Polonia in 2018 aud ca vin la festival si anul asta dar la Gdnask deci cam departe.Multam fain pt lista!
Cu mare plăcere!
Sănătate. Și mulțumim pentru două chestii: muzica (mult de scris; las pe alții mai pricepuți ca mine să scrie mai pe larg de asta) și ideea de gazdă! Faine poveștile celor de pe aici!
Să ți se facă rapița!!! 🙂
Mulțam, Victore. Sunt încă destul de nemulțumit de formatul rubricii, de recenziile mele. Le vreau mai atent făcute și mai complexe.
Faci o treabă foarte bună, Edel, dacă te ajută părerea mea. Ești o gazdă caldă, primitoare și dai tonul. Restul e muzica :)))
Mulțumesc, Mona. Înseamnă mult.
Da, da, da, soft rock alernând cu hard rock meeeerge! M-am lăsat de ascultat metale la sală, c-am primit reproșuri că devin anti-socială. :-))) Așa că ascult chiar acum cu rănile și comentez. Deci, am găsit niște CD-uri mai vechi și am descoperit un album cu greatest hits de la Smokie. Ocazie cu care am aflat că domniile lor cântau soft rock, pop rock, glam rock. Deci sunt (și) rockeriță de mică doar că nu știam. 😀
Aline, mi-ai adus aminte de o poveste din liceu. Una dintre prietenele mele iubea un tânăr domn. Decât că iubirea a fost temporar întreruptă pentru că am plecat într-un grup mai mare la mare, fără domnișorul respectiv. Toate aparent bune și frumoase, pe tren muzică, antren și veselie, până când în difuzoare se aude Careless Whisper, a lui George Michael. Măi, și începe draga de ea să lăcrimeze. Aoleu, ce pățiși, cin’ te-o supărat, c-acu’ zboară din tren! A, nu, mi-e doar dor de X. Fusese ultima melodie pe care dansaseră în discotecă cu câteva zile înainte de „despărțire”. Deși nu era ca și cum n-o să mai danseze niciodată sau cu el, nu prea i-a priit marea anul acela, iar la scurt timp de la întoarcere s-au și despărțit. Mama ei de melodie, mama lui de dor, mama ei de iubire! 😛
Cum adică antisocială? Ai început să arunci cu gantere in ăia?
Comentariu beton!16
:-)))) nu, bre, dar având căștile în urechi nu mai vorbeam. Bine, nu-ți imagina că pălăvrăgesc în timpul antrenamentelor, dar suntem un grup, avem un antrenor care ne îndrumă și supraveghează, avem fiecare plan de antrenament scris pe care-l urmăm fiecare-n treaba sa dar na, din când în când, mai și sporovăim una alta. Ei, eu începusem să fac notă discordantă, că n-ai cum să asculți metale în șoaptă, ca să și auzi dacă te strigă cineva sau îți zice ceva.
salut, „satanelor”!
bravo @BaGheRa, frumos trăit, invidios (pozitiv) pe experiența ta;
hai că-i pun un Judas fie-mii, să văd ce spune…
PEACE YOU ALL!
Comentariu beton!16
@costicămusulmanu, man, mulțumesc frumos! A fost ceva frumos… acum foarte mulți ani 20 și ceva…
Salut, pațachin fundamentalist care ești! De mici trebuie formați.
băi, i-am pus Priest; a zis că-i soft (așa se traduce moale, nu?)
is she right?
Ritmul e moale, chiar pufoșel aș zice și eu, plăcut. Numa’ bine să să vă așezați în tihnă pe analiza titlului și a versurilor.:-D
Va propun si o alta trupa black metal din Canada, Incandescence:
https://www.youtube.com/watch?v=61id4ZgpdoM
Hai să îi vedem/ascultăm.
Hihihi… astazi mi se pare mie sau ai pus muzică mai special pentru mine așa 🙋🏻♂️. Dacă da, mulțumesc frumos pentru asta, dacă nu, îți mulțumesc pentru muzica selectată!
Mi se pare că Halestorm la doar 3oo5 este puțin subevaluată 🙈. Dintre toate melodiile selectate, asta cel puțin mie, mi-a plăcut cel mai mult!
Wo Fat mi-a plăcut! Rise to the sky aduce mult, după umila-mi părere cu Nightwish și îmi place!
Thanks for having my story, nu este o poveste pe care am spus-o multora și parțial prin comentariile pe care le-am postat de-a lungul timpului, am făcut referire la fata aceasta! Vă doresc să aveți o duminică plăcută ceea ce a mai rămas din ea și toate cele bune tuturor!
Baghera, eu îți mulțumesc. Păi una dintre schimbări ar fi să fie muzică ceva mai soft, pentru urechi mai sensibile. Probabil alea or să fie notate cu atâtea baghere din atâtea baghere. Și eu mă bucur că ai spus povestea aici și nu la nesuferitul de Vasilescu.
Comentariu beton!22
Opa, opa, adică anduțele sunt pentru urechile insensibile!!!??? Pfoai, suflet sensibil, stay stil!
Mi-a plăcut mult povestea ta..am şi eu una similară din tinerețile mele, când suspinam auzind melodia „On the floor” J Lo & Pitbull, fiindcă era cea pe care dansasem ultima dată cu dânsul 😉
Pe de altă parte (cel puțin pentru mine) devine cam iritantă alintarea ta auto-depreciativă că eşti „gras, ştirb şi chelios” de crede lumea că eşti Tata Pădurii întruchipat. Mai că-mi vine (şi scuză-mi îndrăzneala) să te cunosc în real life, să mă conving că într-adevăr doar te alinți 😀 (apropo de convivialitatea din postarea precedentă).
Edel& the rock gang-scuze de deviat discuția de la muzică. Mulțumesc pentru noua listă, revin cu impresiile.
De fapt, Baghera se descrie ca Mumul Pădurii ca să scape de hoardele de admiratoare, el fiind la un nivel la care ăla de îl joacă pe Thor poate doar visa.
Comentariu beton!15
@Anduța, băi am râs cu zgomot. Ai reacționat la fel ca maică-mea când mai fac eu un mișto sau două pe comparația anduțe vs bagheruțe.
Un fel de: adică tu ce vrei să spui?
@Edelweiss, mulțumesc mult 😁🤗(pentru cine a văzut Lucifer, fix pe stilul acela spus).
@ametist, mulțumesc!
Deși pare că panterei i-a mâncat pisica limba, am făcut ceea ce o mâță îi șade bine să facă… mi-am odihnit puțin trupul… așa ca după prânz!
Pentru partea a doua, în ordinea aceasta, gras, chelios și știrb nu ești prima persoană care îmi spune asta!
Ideea este că… deja pentru cine este mai de mult pe aici, această notă ce poate la prima vedere pare depreciativă, este ca o marcă înregistrată!
Dpmdv, deși nu am explicat niciodată public, este vorba de o anumită asumare, că tot zicea @costicămusulmanu ceva de genul, a faptului că nu toți suntem perfecți și că indiferent de cum arată cineva nu ar trebui să judecăm o carte după coperți!
În plus că tot s-a vorbit de românisme mai devreme nu poți să știi niciodată ce si cum se mănâncă expresia pe afară vopsit gardul și înăuntru e… pantera 🤓
Pentru mine highlight-ul ultimelor saptamani a fost piesa noua de la Wind Rose :)))
Adică, Together we rise, bănuiesc. Am dat search pe YT, nu că aș ști.
Exact, dwarf metal :))
P.S: Ok, highlight-ul zilei de ieri a fost concertul Pyogenesis, Ensiferum si Dark Tranquility.
Am revenit cu impresii.
În primul rând mulțumesc pentru playlistul ce este mai mult decât binevenit acum când am de scris nişte protocoale plictisitoare.
Aşadar, clasificarea:
– King Apathy: 3,5 ametiste din 5. Sound de „end of the world”, te pune în mişcare şi îți canalizează ura viscerală pentru cei care conduc aiurea sau pentru cei care se revoltă pe cei care conduc aiurea, după caz.
– Halestorm: 4,5 din 5. Tipa are o voce superbă, melodiile sunt antrenante, am țopăit şi dat din cap de parcă aş fi fost la vreun concert. Mai scriam un rând, mai aruncam o lăboanță-n aer..super-duper fain. O s-o mai am în vedere.
– Wo-fat: 3,5 din 5. Cam plictisitor dpmdv, dar merge ca fundal când lucrezi/găteşti/mergi la sală
– Rise to the sky: 3 din 5. Not great, not terrible.
– Wachenfeldt: 3 din 5. Nu e „softache” suficient pentru mine.
– Vital Spirit: tot 3 din 5. Nu prea e ceaşca mea de ceai (de tei).
– Silverstein: 4 din 5. Mi-au plăcut în special piesele Our Song, Ultraviolet şi Cold Blood. Sunt interesante şi ca linie melodică, şi ca mesaj. Îi voi mai urmări.
– Demiricous şi Cosmic Putrefaction: 3 din 5. Nu prea m-au dat pe spate.
Mă înclin şi rock on!
P.S. Panteruța s-a speriat de oferta mea? Promit că nu muşc şi nu zgârii 😁
Nu te condamn, Ametist, tu ești clar mai spre partea muzicală cu baghere.
@ametist, ai văzut tu până acum o panteră sfioasă…
PS. Vreau în scris promisiunea asta… că mi s-a mai promis asta în trecut și nu mi-a fost bine 😁
@Pantera curajoasă: dau în scris cum ai zis. Mail, whatsapp, insta (n-am dar îmi instalez), scrisorică parfumată, porumbel călător?
@ametist, mailul / profilul de instagram al meu, este la un mail distanță către șeful de bloc!
Faza este ca nu răspund pentru eventualele probleme medicale, apărute în urma vizionarii trupului meu mirobolant 🐅
Ultima intervenție pe subiect. Am reținut, îi voi scrie lui MV.
Iar la câte văd zilnic în domeniul meu, nu cred că mai pot fi surprinsă prea uşor. Şi până la urmă nu-s nici eu vreo Kate Moss 😀
Salutare! (cu ceva întârziere)
Am citit poveştile din toate ediţiile pe care le-am ratat. Mi-au plăcut mult toate (ale @Anduţei, @ametist, @Anouk şi @Baghera).
Am găsit şi multe trupe de care habar nu aveam şi pe care le-am salvat în playlistul de pe youtube. Printre ele, Hamferð de data trecută (de 4,5 anduțe), Halestorm şi Silverstein de azi. Aştept cu mare interes albumele cu baghere. 🙂
E mişto în colţul ăsta de duminică, ţine-o tot aşa. De fapt, ţineţi-o tot așa, pentru că şi comentatorii parcă se metamorfozează aici şi e o plăcere să-i citesc.
Comentariu beton!16
@Solandi, o mare îmbrățișare!
Mulțumesc, Solandi, este timpul să mai potolim și foamea de hard rock a audienței. Uite, de exemplu Halestorm, mie mi’a părut un album tern, am anticipat că multora o să le placă și chiar așa a fost. Dacă nu este felia mea de rock asta nu înseamnă că nu este bun.
O să fiu aici.
Servus, mr. Edelweiss.
Mulțumim și de această dată pentru listă, pentru „muzica ce ne gâdilă într-un mod plăcut urechile”. Citesc despre perfecționism, obsesii și nervi… cumva îmi crește inima, pentru că îmi dau seama că nu’s singurul. Mno, să revenim la sunete și cetățeni talentați:
KING APATHY (DE) – Wounds (2019) – 4/5 – “Cleansing” and “Revelation Time”, sunt perfecte, în special vocalul prestat de Nils Groth;
HALESTORM (USA) – Back From The Dead (2022) – 3/5 – mda, merge de ascultat când bag ceva cardio pe eliptică… ține ritmul ridicat;
WO FAT (USA) – The Singularity (2022) – 3,5/5 – bine lucrat, instrumente care chiar fac muzică… atât că ’70 e mai greu de procesat, cu unele excepții notabile;
RISE TO THE SKY (Chile) – Every Day, A Funeral (2022) – 4,5/5 – instrumental, melodic, e mai mult decât bun, e foarte bun… nu prea s-a lipit de mine prestația vocală a lui Sergio Gonzalez Catalan;
WACHENFELDT (Suedia) – Faustian Reawakening (2022) – 3,5/5 – nu merge la ascultătorii softache… aia vor balade, nu-i poți momi cu death metal;
VITAL SPIRIT (Canada) – Still As the Night, Cold As the Wind (2022) – 3/5 – black metal cu teme western – inedit cumva, mai pe redneck… sunt indecis și totuși sigur că nu-i de mine;
SILVERSTEIN (Canada) – Misery made me (2022) – 4/5 – bun, întradevăr un post–hardcore bine făcut;
DEMIRICOUS (USA) – Chaotic Lethal (2022) – 3/5 – nimic notabil;
COSMIC PUTREFACTION (Italia) – Crepuscular Dirge for the Blessed Ones (2022) – 3,5/5 – tehnic și atât… nu zic că nu e bun, poate prea tehnic.
Sunt fericit ca și de această dată, am mai pus ceva la colecție.
Chapeau!
Pe cuvântul meu, la fiecare comentariu de al tău, mă ridic și aplaud. Faci bine tare ce faci. Mulțumesc.
@Edelweiss – Ultimul video OFICIAL Judas Priest este asta:
https://www.youtube.com/watch?v=_07Jui6Wh9Q
Restul sunt diverse piese audio sau reeditari ale clipurilor vechi (aduse in format HD). Ce ai postat tu (super piesa de altfel) e scoasa prin 1977 ;-)!
In rest, thx pentru recomandari!
Merci, nu am mai ascultat JP de ceva ani, nu prea mai sunt la curent.
e pacat. Judas pe ultimele albume au scos numa treaba buna
Hai că mă pun pe treabă.
Edelweiss, eu îți foarte mulțumesc încă o dată pentru dezvoltarea cultural muzicala pe care o susții. Deoarece eu am rămas un conservator (a se citi leneș, că nu cunosc cuvintele sofisticate ale MareluiȘefDeTrib) și am rămas, așa cum am spus acum câteva episoade, la mid90’s. Cu puțin Nightwish peste.
‘ți dai seama cât am/ai de recuperat? 😁🤣
Mann, o să fac un mix, albume foarte noi cu albume mai vechi dar nu atât de mainstream. Material avem.
Și ca să o dau cu impresii, de tura asta cel mai mult m-au agățat WO FAT și RISE TO THE SKY.
P.S. Fă ce simți. Eu gust din toate. 😀
Wo Fat, m-au surprins și pe mine.
am pornit Wachenfeldt . Atmosfera e placuta
Au un stil bombastic da intră bine.