Salutare tuturor ! Intrăm direct în biznis.

Here it is, azi avem Baghera story:

Indiferent care este tipul de muzică pe care îl ascultăm, aceasta este ca o oază de liniște, de recreere. Îmi dă energie și mă scoate uneori din stări melancolice, mă poartă deseori pe mantia aurie a bucuriei și pentru mine este clar că muzica, este unul dintre drumurile care îți asigură garantat fericire.

Orice persoană are gusturile și preferințele sale în materie de muzică și așa cum spuneam și în comentariile anterioare legate de acest lucru, playlist-ul meu este o shaorma cu de toate ce conține tot felul de genuri muzicale deoarece pe ritmul muzicii eu pot să râd, să plâng, să dansez (asta de foarte multe ori), să visez și nu în ultimul rând să iubesc.

Oamenii mai mereu asociază melodii cu anumite momente mai mult sau mai puțin fericite din viața lor. Eu unul am două melodii pe care le ascult cu plăcere de fiecare dată când le aud care se asociază cu o persoană din viața mea. Din păcate le ascult doar când îmi intră meteoric de pe stick-ul de la mașină. S-au pierdut în negura sutelor de melodii pe care le am pe acel memory stick.

Una dintre ele, atunci când i se va da play, mai mult ca sigur, este și va fi pe buzele majorității celor care citesc și comentează pe aici.

Când aveam 17 ani, pe vremea când nu eram gras, chelios și știrb, și abdomenul era asemeni unui telefon cu taste Nokia 3310, m-am întâlnit pentru prima oară cu o săgeată de ale lui Cupidon.

Am reușit să intru, alături de o verișoară de ale mele, la un banchet de clasa a XII-a al liceului economic din oraș. Pentru cine nu știe fetele din liceul economic sunt printre cele mai mișto din orașul respectiv, iar orașul meu nu face notă discordantă. Vara-mea, mai mereu voia să mă combine cu vreo gagică de ale ei, dar mai mereu mă fofilam… ieșeam cu ele odată și mă cam plictiseam repede. Sincer până atunci, dacă îmi puneai în față o femeie goală și o minge, eu cu siguranță alegeam mingea. De, ce să faci, fotbalist, mai fără minte.

În fine, în grupul de furnici ale verișoarei a apărut ea… băi vă jur, cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată. O coafură a la Monica Bârlădeanu acum 20 de ani, ochi albaștri, corp de prințesă, glezne fine… ce să mai un boboc de fată. Îmi făceau ochii ca la aparate, urechile îmi aplaudau frenetic, inima deja ziceai că e un câine în lesă care vede o pisică… spunându-i whats up dog?

I-am zis verișoarei, băi trebuie neapărat să vorbesc cu fata asta, iar ea ca nebuna se duce la Monica și o văd că roșește. A mea ești, în gândul meu, în timp ce în boxe urla Voltaj cu al lor 20 de ani: „tânăr vreau mereu să fiu…”. M-am dus la ea și toate dansurile ei din acea seară ale mele au fost indiferent că a fost muzică populară, latino sau orice alt gen.

Monica avea 24 de ani și era sora mai mare uneia din gașca verișoarei mele.

Au fost cele mai intense 6 luni din viața mea. M-a învățat tot ceea ce știu, de la cum să mă îmbrac până la cum să merg și să vorbesc. Nu aveam nici un viitor împreună, în opinia ei și după aproape 6 luni și-a dat seama că eu eram doar un copil, făceam 18 ani și trebuia să dau BAC-ul… aveam toată viața înainte și trebuia să mi-o trăiesc, să ies în lume să îmi fac de cap. Lângă ea nu puteam să fac acest lucru si ea știa asta. Eu nu o vedeam atunci.

Am plecat din viața ei, coborând din mașină, pe melodia celor de la Animal X, „N-am crezut…”

Monica acum este măritată și de atunci ne-am mai văzut o singură dată. Nu mai știu absolut nimic de ea, dar din tot sufletul meu sper să fie bine! Eu îi mulțumesc pentru absolut tot ceea ce a făcut pentru mine!

Pentru propuneri muzicale și alte chestii : edelweisslist@gmail.com

NEWS

Cam slăbuț cu știrile, o să încropim noi, totuși, ceva.

🔵 Nu știu dacă știați, dar Rob Halford, solistul celor de la Judas Priest, a fost introdus în Rock and Roll Hall of Fame. Omul cântă de prin 1969 deci nu a durat chiar atât de mult să primească nominalizarea. Este bine că nu s-a întâmplat post-mortem. Dacă nu mă înșel ăsta ar fi ultimul lor videoclip:

🔵 Five Fingers Death Punch, după ce au ieșit cu single-ul Afterlife care prefațează noul lor album, au mai aruncat pe piață încă unul care este în nota obișnuită a trupei.

🔵 Kings X scot după peste 10 ani de secetă ceva muzică nouă.

🔵 Inexorum au compus chiar la începutul pandemiei un cântec destul de negru, dar făcut al naibii de bine.

De fiecare dată alegerea albumului care să țină adunate peste 4 anduțe este una extrem de grea. Pentru că sunt un perfecționist obsedat și enervant, în loc să arunc un index pe listă și să spun, gata bă, ăsta este, nuuu, eu trebuie să îl iau iarăși la ascultat.

După ascultat vine valul ăla rece de îndoială, că nu ar fi totuși cea mai bună alegere, că penis, că hâr, că mâr, și uite așa, complic magistral totul. Cam ca la Vasilescu cu eșarfele. Nu știu cum se finalizează la el, dar la mine este cu nervi și normal că îl aleg exact pe ăla la care nici măcar nu m-am gândit inițial. După atâtea pregătiri totul se termină cu un: „l-am ascultat acu’ niște ani, sigur e bun”.

🔴 KING APATHY (DE) – Wounds (2019)4,5 anduțe din 5 (tot anduțe)

În mod normal, ca să dea bine la cititorul cu aplecări spre rockul mai soft, ar trebui să pun aici ceva care să fie foarte digerabil. Să fie cu anduțe, dar să fie mai cu Baghere așa. Băi, eu aș vrea, încerc să scutur lista aia a mea, poate pică vreun hard rock pentru tot bonjovistul, însă nu prea au ce să caute pe aici pe post de chestii care au ceva de spus.

Cum este cazul nemților de la King Apathy, în afară de muzică oamenii au și teme beton pe album, adică chiar au ceva de spus.  Critică industrializarea dementă, capitalismul ăla feroce, hiper- consumerismul, nu-s doar cu dragoni, războinici mitici cu șpanga mare sau baby, baby, kiss my tits. Și peste toate astea sună al naibii de bine.

Dă-i play AICI

Acum să trecem la treabă:

➡️ HALESTORM (USA) – Back From The Dead (2022)3 din 5

Am prieteni cărora le-a plăcut ce prestează Lzzy Hale pe albumul ăsta. Alții ca BogDan au dat de pământ cu el. Acum, eu sunt ușor de prostit de gagici care arată bine, bagă cu vocea și prestează la chitară ceva rock, așa că pot spune că nu este vreun masterpiece, însă poate fi ascultat lejer la sală, în mașină, ceva de vară.

Dă-i play AICI

➡️ WO FAT (USA) – The Singularity (2022)4 din 5

Hai la doomul psihedelic, lume, hai cu sludge-ul, hai cu muzica aia bună. Un album care mie mi-a plăcut, are vibe-ul ăla de anii 70 care lăsa instrumentele să își facă de cap. O chestie care m-a surprins atât de bine, că l-am ascultat de vreo 3-4 ori și nu m-am plictisit. Excelent album, perfect executat.

Dă-i play AICI

➡️ RISE TO THE  SKY (Chile) – Every Day, A Funeral (2022)4 din 5

Din Chile vine un nene,  Sergio pe numele lui, care are și el un proiect muzical solo ca tot chilianul. Nu ar fi nimic în neregulă cu asta doar că omul se pricepe bine de tot. Un doom spre funeral, depresiv cât trebuie, melodic cât este necesar, voce cu growl excelent, bine produs. Personal sunt încântat de ce am ascultat. Foarte bun.

Dă-i play AICI

➡️ WACHENFELDT (Suedia) – Faustian Reawakening (2022)4 din 5

Aici este cu death metal, deci nema baghere, oamenii sunt puși pe treabă. Nu este un death din ăla brutal care duce vecinii în pragul anevrismului, este chiar destul de melodic, cu ceva influențe simfonice. Merge și la ascultătorul mai softache dar nu baghere. Mie mi-a plăcut maxim.

Dă-i play AICI

➡️ VITAL SPIRIT (Canada) – Still As the Night, Cold As the Wind (2022)4 din 5

Black metal din ăla blană cu teme western ați mai prestat de curând ? Nu prea cred, că nici eu nu prea întâlnesc prea des combinația asta. Băi, mi-a intrat bine de tot în urechi ce au făcut băieții aici. Foarte, foarte bun.

Dă-i play AICI

➡️ SILVERSTEIN (Canada) – Misery made me (2022)3,5 din 4

După atâtea drujbe intră bine și un post – hardcore bine făcut. Pe mine m-au binedispus bine, sunt muzicali, au screamo cât să nu mă irite, au teme actuale, sunt ce trebuie pentru timpurile astea. Bun, bun, bun.

Dă-i play AICI

➡️ DEMIRICOUS (USA) – Chaotic Lethal (2022)3,5  din 5

Un thrash metal cu ceva death metal prin el. Nu m-a deranjat deloc combinația, este executat în viteză, vocea are destulă răutate, este haos din ăla bunul aici. Mi-a plăcut destul de mult, recomand.

Dă-i play AICI

➡️ COSMIC PUTREFACTION (Italia) – Crepuscular Dirge for the Blessed Ones (2022)4 din 5

Începând de data viitoare o să explic puțin mai exact de ce îmi plac anumite albume, ce aud eu prin ele și de ce se lipsesc de suflet. Acum nu este momentul, însă ce au scos italienii, este lecție de death metal tehnic/disonant.

Dă-i play AICI

Până data viitoare, mă înclin, aveți grijă de voi și de ai voștri!

sursa foto: freepik.com